Mărgăritare pentru EI

Mi-e dor de tine, tată!

Adriana
Mi-e dor de tine, tată! Nu-mi vii în vis, nu mă mai ştii, nu vrei să treci măcar în noapte în clipe de răsfăţ? Ce te-aş mai ţine în poveşti cum îţi plăceau odată, tată! De ce n-apari măcar în steaua ce-o văd noaptea la fereastra mea, şi-mi spune timid că eşti tu? Şi că mă aperi de sus, că mă vezi, că-mi simţi tristeţea, tată!
Credeam că visele ni le dă Dumnezeu să mai simţim cumva, parcă aievea, aripi de îngeri, atingeri de om drag plecat de tot pe tărâmuri de unde nici dorul nu vine singur. Şi pe-ăla mi-l trimite Dumnezeu. Deseară voi sta iar la geam cu fruntea lipită, cum ştii tu, ca şi când ţi-ai pus obrazul lipit de obrazul meu. Nu plâng, tată! Nu plâng de mult! De când mi te-ai arătat vesel şi împăcat. Şi nu mai plâng de când lumea mea e mai puţină fără tine.
De ce să plâng? Mai bine mă joc. Mă joc pe seară cu steaua ce luceşte pe cer şi-mi închipui că eşti tu. Când te-ascunzi după nori, îmi spun că pleci să mai aduni poveşti, de acolo, de la Dumnezeu. Când sunt multe  stele pe cer te cred la un bairam de noapte. Ce le cânţi, tată? Romanţe sau şansonete? Mie cântă-mi cântecul ăla rusesc de mă făcea totdeauna să plâng. Nu, acum nu plâng! Ai o idee fixă că voi da apă la şoareci! Nu ţi-am spus că mi-e dor? Păi, să irosesc bunătate de seară cu lacrimi?
Să vii în visul meu astă seară… tată! Dacă vii, îţi voi spune tot ce nu mai ştii de când ai plecat. Cum? Le ştii? Pe toate? Hai, măi… tată, că ţi-o fi lăsat Dumnezeu şi ceva nespus în joaca asta a voastră! Cum? Dumnezeu nu se joacă? Iartă-mă, tată, … dar parcă tot aș crede că te-a luat să-i fii stea în jocul lui de-a vesnicia, pe cerul uitat al vieţii şi al morţii. Cum? Tu eşti doar stea căzătoare? Şi atunci cu ce stea mă joc eu seara de la fereastră?  O fi Dumnezeu!
Ştiu, ştiu, Dumnezeu nu se joacă; nu joacă viaţa nimănui, şi nu cerne prin sită …praf de stele. Nici chiar de stele căzătoare. Dar dacă nu se joacă, roagă-l tu, tată, să mi te-aducă în vis, aşa… ca într-o joacă,  o singură joacă, măcar o dată!
Mi-e somn, mă duc …să te visez…tată! În stele!
Eu am stele pe pământ şi în cer. Pe una mi-o odihneşte Dumnezeu. Pe celelalte le are în grijă şi le face să strălucească mai tare. Cum să separ amintirile…dacă mi-e dor?

imagine

 

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

45 de gânduri despre „Mi-e dor de tine, tată!”

  3. Am asteptat cu sufletul la gura aceasta zi pentru a va imbratisa virtual si a va spune ca va doresc tot binele din lume, ca frumusetea voastra sufleteasca merita sa intalneasca pe drumul vietii doar oameni minunati si zile fara nori!
    Si ce tristete m-a cuprins afland ca bucuria nu va va fi nicicand completa in aceasta zi, ca va veti aminti mereu de tatal tau!
    Cred ca tatal tau te vegheaza si te sprijina!
    Cu dragoste, din inima va urez sa fiti fericiti impreuna pana la adanci batraneti, sa aveti drumul lin si insorit prin viata!

  4. ….cred că am fost nedreaptă acum faţă de ziua asta! N-am gndit-o aşa! Am gândit-o astfel: ce bine ar fi fost să fie şi el azi! Pentru că, în minte, mi-a revenit imaginea mea din 2007 exact in această zi când deja trecuseră nişte luni de când tata nu mai era, iar mama s-a gândit să-i facem pomenire. In biserică eram doar eu cu mama, ţi-am zis că luna august pentru noi e măcinătoare de timp. Şi, nu ştiu cum, am realizat că era 19 august. Poate am scris textul cu tristeţe, dar eu nu am decât dor şi regret…cu adevărat că nu-mi vine in vis niciodată. Cât despre noi, oricum avem multe date de aniversat. Azi e o zi cu amintiri PUTERNICE, şi noi îţi mulţumim şi tie Vienela pentru gândurile tale. Of, textul meu cu stele…nu l-am aşezat chiar bine. Dar aşa mi-a venit! Nu ştiu de ce!

  6. ….bănuiam că tu vei inţelege de ce am adus amintirea tatălui meu intr-o astfel de zi. Dar e ultima amintire frumoasă, dureroasă şi importantă cu tata. Au mai urmat câteva mărunte …şi gata!

  7. E aşa emoţionant, în jocul tău ne-ai împărţit un pic din tine. Tatăl tău te veghează de acolo de sus, alături de Dumnezeu şi tare ar mândru de tine dacă ar citi aceste cuvinte.
    Cu suişuri, cu coborâşuri, viaţa ne face mai frumoşi, mai buni şi de apreciat! Iar cuvintele tale te încadrează aici.

    P.S.: nu vreau să pară linguşitor, dar chiar asta cred.

  8. Tocmai am terminat de citit articolul tău despre oamenii care nu-ţi plac. Şi m-a lovit ca un trăsnet. Tot timpul învăţ câte ceva. Aşa că nu-ţi fie teamă că ai putea fi linguşitor la nişte vorbe trimise pe aici. Nu cred. Ar trebui să mă autocenzurez mai mult în cazul ăsta. Poate o voi face…uneori. Dimineaţă mă gândeam dacă nu ar fi fost mai bine să rămân cu textul clasic pus aseară in tabel şi să nu-l fi adăugat şi pe acesta. Dar …era tot un joc. Şi uite că regretul…dispare. Mulţumesc.

  9. tare aș vrea să îți trimit o îmbrățișare mare, mare, de pisic.
    mi-s cuvintele sărace șă știi… 🙁

  10. Ştiu cum e dorul de tată, dar al meu este încă viu şi nu mai locuieşte cu noi de 20 de ani. Nu e o relaţie cine ştie ce între noi, decât aceea de sânge, dar n-o invoc. Pentru mine e ca şi cum ar fi mort, fiindcă până mai ieri mă căuta „din an în Paşte” şi de Crăciun, şi asta sporadic, nu an de an. Bine, el locuieşte în Anglia. 🙂 În fine, nu voiam decât să-ţi mut gândul un picuţ, dar am făcut-o şi pentru că chiar nu ştiu cum să-ţi alin gândul, durerea… Sunt taţi şi taţi! Dacă celui al tău i-ai scris cuvintele astea, înseamnă că a fost un tată grozav. Mi-aş fi dorit şi eu unul căruia să-i pot scrie aşa…Dar dacă nu e, pare-se că Dumnezeu aşa a jucat scena…sper să-şi mai modifice, pe ici, pe colo, interpretările. Măcar pe ale mele…

  12. Simteam emotia si nerabdarea ta in zilele trecute, stiam ca abia astepti ziua de 19, insa abia astazi am inteles ca orice sarbatoare am avea in viata, disparitia unui om drag ni-l va aduce in amintire mai ales de sarbatori, cand ni l-am dori alaturi, sa se bucure de bucuria noastra.

  13. Stii povestea imparatului despre care se spunea ca un ochi ii rade si celalalt ochi plange? Pe 19 august, asemeni ochilor imparatului si inima ta plange si rade, plange steaua ce a apus si se bucura de stralucirea celorlalte stele. Frumoase ganduri!

  15. Ştii că sunt sinceră, nu? Starea asta …cu tata, nu am avut-o şi anul trecut. Nu mi-am adus aminte de episodul din biserică fix in data asta. Ne-am sărbătorit fără el in gând. Anul acesta…mi-a fost dor şi probabil tot imi va fi. La anul se fac 7 ani. Multi. Doar că…rămân la prima mea idee. Nici de dragul unui joc de cuvinte nu trebuia să amestec amintirile. Dar poate aşa a fost să fie mintea mea…anul ăsta.

  16. Cum tare ai vrea? Mă strângi in braţe de ceva vreme, de când mi-ai dat posibilitatea să văd lumea şi altfel, să prind curaj, să cresc şi să mă exprim mai cu..mult curaj. Mulţumesc….pisic!

  20. Am lăsat ultimul…. răspunsul pentru vorbele tale.Cu adevărat…oamenii se diferenţiază. Eu nu am copii, soţul meu are unul…plecat in Anglia. Se văd rar. Citindu-te mi-am dat seama că am fost norocoasă, deşi a fost o relaţie destul de dificilă in timp. Doar că el ne-a fost devotat nouă. Şi am realizat, încă o dată, că noi, poate, nu vom fi văzuţi la fel. Cu adevărat …scenele pot fi diferite, deşi in suflet vrem acelaşi lucru. Te pup, Alma!

  21. Si tata umbla printre stele de vreo 17 ani! Dar cred ca acolo ii e mai bine decat i-a fost aici in ultima vreme, macinat de cancer. Pierdem parinti pe pamant, castigam ingeri veghetori in cer…Si e cineva sa organizeze comitetul de primire cand ne vom duce si noi!
    Cat despre aniversarea casatoriei sper sa primesti si urari intarziate de sanatate si prosperitate, propasire pe noi culmi de succes si …cincinalu-n patru ani si jumatate, tovarasi! 🙂

  22. Adelina, eşti ginseng in stare pură. Să fii şi tu sănătoasă şi să te citesc cât m-or ţine pe mine ochii şi puterile, că la tine nu mă indoiesc că te-or ţine toate. Mulţumesc…pentru tot!

  23. Nuuuu, nici sa nu te gandesti! Sa mai faci! serios. Am fost atat de atinsa de ce ai scris ca n-am putut sa zic mai mult. Asta nu insemana ca nu mi-a placut. Ba, din contra. problema e ca nu se cadea sa zic mai mult. era perfect asa cum era. cuvintele mele doar ar fi stricat magia.

  24. Ţii minte de articolul meu în care omul anonim a venit să ne spună că prea curge lapte şi miere în comentariile noastre? Ei, bine…ştiam, firesc, că la astfel de cuvinte …ori vii citeşti şi pleci, ori ai o reacţie ca a ta. Simplă. Doar că, mi-am permis comentariul meu tocmai ţie care nu scrii în clubul psi şi mă gândeam dacă nu am încurcat borcanele …cumva? Poezia ar fi fost suficientă. Acum nu regret. Rar am astfel…de scrieri. Şi vorba ta…uneori..merită. Mulţumesc. Apropo, ai fost cea care a lăsat la sfârşitul celor 5 luni ale mele de blogăreală comentariul cu numărul o mie.Important pentru mine. Au fost luni când nu primeam un rand. Mulţumesc

  25. Poate că nu e nevoie să vină în vis. Poate că e prezent în gesturi ale tale, în gândurile tale, în ceea ce scrii, într-o idee, în emoţii. Şi poate că e mulţumit pentru tot ce vede, şi nu are nevoie să îţi vină în vis. Te veghează, e mulţumit, şi atăt…
    Felicitări pentru aniversarea căsniciei.

  26. Dacă tu zici! E amăgitor ..cumva, desi frumos ce spui. Poate intr-o zi, cand voi merita mai mult, va veni. Până atunci mă uit la stele şi mă bucur de ce am. Mulţumesc pentru urări, Adrian!

  31. Cred ca faptul ca a fost acolo, pe acel 19 august…e totusi o mangaiere. Dar mai stiu si ca tristetea din suflet nimic nu ti-o poate sterge…
    Inca o data, La multi ani! Cu fericire!

  32. Da, eu am poveşti asemănătoare in desfăşurare cu sora mea. Amândouă ne-am căsătorit târziu, dar în ambele cazuri tata a apucat să fie prezent. Poate de asta şi îmi respect bărbatul atât de mult. Dacă nu insista el…eu mă mulţumeam cu o cununie civilă şi atat. Dar tata a fost extrem de fericit şi a plecat împăcat. Mulţumim pentru vorbe şi urări! Te pup!

  33. Nu stiu daca asta este postarea despre care spuneai ca ai scris-o acum un an, dar eu am fost curioasa si am cautat pana am gasit!! Si da…doamne ce mult se aseamana sentimentele noastre. ACUM STII CAT TE INTELEG. aCUM STIU SI EU CA MA INTELEGE CINEVA DE CE IL ROG SA VINA IN VISELE MELE….
    PS: NICI DACA VEDEAM POSTAREA ASTA, NU SE ASEMANA ATAT DE TARE. am iubit mereu relatia tata- fiica. mama-baiat.

    1. Da, deşi i-am scris tatei mai multe articole, acesta e singurul atins de dor şi trăiri ce ştiu că sunt normale, dar tot imi dau o nelinişte pe care nu o pot potoli in timp. Am câştigat îngeri in cer, cum frumos spune Adelina, dar mi i-as fi dorit doar aici pe pământ. La mine au trecut deja multi ani, din 2007, de cand cuvântul tată e icoană in suflet. Iţi doresc ca vremea sa stinga din puterea focului ce-ţi arde inima de dorul lui şi da, te inteleg, mai mult decat crezi. M-a izbit asemănarea trăirilor şi chiar înşiruirea lor şi asta m-a făcut sa ştiu ca sunt şi oameni ca noi. Din nou te imbratişez. Mă bucur că ai căutat articolul, înseamnă mult pt mine.

      1. Am cautat pentru ca iti inteleg durerea. Si tati face 5 ani, de cand…asa cum spui tu, imi este icoana in suflet:*. te strang si eu tare in brate:*

  34. Şi la mine e acelaşi dor de 5 ani. Tata a fost cel mai bun prieten al meu. De doi ani nici eu nu îl mai visez, dar mi-e cea mai sfântă icoană, mai des îl rog pe el să mă îndrume, să mă ajute, să mă lumineze, decât mă rog la icoane clasice.
    Şi mereu se întâmplă ceva, un ceva care înseamnă aproape miracol.
    Cerul să le ocrotească menirea lor de acolo.

    1. Da, trece timpul și trece atat de repede, inchizand uși și estompand amintiri. Nu-l mai visez demult, il aduc in minte greu, insa ma rog sa fie linistit și impacat, și cred ca e! Irina, nu mai stiu nimic de tine. Mi-am schimbat adresa blogului și cand dau peste un comentariu la care n-am raspuns, noua identitate nu ma lasa sa scriu. Azi am putut, după ce m-am prins cum. Asa mult mi-as dori sa stiu ca esti bine!

  35. Cat de frumos, mă înfiori !
    Privește-te n oglindă de vrei să-l vezi, atinge-ți palma cu buzele și-i vei simți atingerea, ești sânge din sângele lui doar…

    1. Pe 25 noiembrie ar fi fost ziua lui. In fiecare zi articolele cu tata sunt citite. Ma mir si nu prea, poate oamenii chiar au nevoie de ele. Si da, ai dreptate, oglinda ne arata ochii tatei..

  36. Când ai publicat pentru prima dată acest text eu nu știam cât de mult doare plecarea celor dragi la Ceruri. Acum, când durerile s-au înnodat și s-au strâns într-un ghem mare, le simt, o Doamne, atât de apăsat în inimă…Îngerii noștri sunt tot timpul cu noi, Adriana. E împovărător dorul de ei, dar ni-l alinăm cu amintiri. Tatăl tău e în Lumina lui Dumnezeu acum, și-i este bine. Un gând bun către tine.

Comentariile sunt închise