Nu plâng cu lacrimi;
Ţi se pare
C-am chipul trist,
Sau…..
Nu plâng,
Azi,
Cum bănuiai
Că am să fac
De pleci în taină.Nu plâng deloc.
Pe faţa mea
E doar o vrajă
Ce ai lăsat-o,
Supărat,
Că nu sunt tristă,
Că nu-mi pasă,
De eşti
Sau nu
În viaţa mea.Nu prind cu mâna clipe,
Nu prind cu trupul ore,
Îmi prind doar inima în cuie
Mici, din pulbere de diamant,
Ca să nu sară afară,
Şi să nu simt cât doare
Indiferenţa-ţi goală
Amară, ca al meu păcat.Dar n-am să plâng,
Nu, că nu vreau acuma,
Ci, doar nu ştiu
Să plâng…dup’-un bărbat!Pe ruginite-mi aripiMai văd povești udateCu fir de rouă vecheDin ochii mei de-atunci,Chiar de se-nchide buclaȘi viața pare nouăDin tinerețea-mi ca o cochilieApar stinghere …cruci.N-am plâns, nu plâng…Nici chiar în zori, nici în amurg…
2 gânduri despre „Vraja timpului neudat”
Comentariile sunt închise
Cel care lasa in urma „Indiferenţa-ţi goală
Dar plină de păcat” nu merita asemenea versuri frumoase! Dar intotdeauna durerea si suferinta au dat lumii supremul in orice forma de arta.
Sunt doar versuri. Rar mai vad lume plângându-şi soarta. Pe facebook văd multe femei triste,singure …ce-şi plîng iubirea pierdută. Te pup iar,Vienela!