Porţi negre deschise
De vântul păcatului alb,
Nevinovat,
Prin taina amatoare
Pe care o poartă,
Din tine, asumat,
Chiar fără clipe oarbe,
Şi fără ca să ştii,
Îți poartă, încet, pașii spre ele,deşi…
Păcatul tău te îmbracă,
Nu e nici gri,
Nici slut,
Are cunună albă
Al gândului pierdut
La porţi deschise, negre,
Prin care nu poţi trece,şi..
De-i alb păcatul,
De e poarta neagră,
De-i vina-ntunecată
Sau taina este grea,
Adună-ţi inima
Şi poart-o
Cu liniștea ce vine,
Din ziua ce rămâneDupă ea,căci…Nici portile, nici gândul,Nici tulburări de suflet,Nu poate să te-opreascăSă-nmuguresti a cântec..…nou!
Adună-ţi inima
Şi poart-o
C-un alb imens…. acolo
Şi tot va dispărea.
Nu voi face o analiza a poziei, Adriana, asa cum faceam pe vremuri la scoala. In schimb, pot sa-ti spun cu mana pe inima ca poeziile tale au o rezonanta in sufletul meu. Nu pot sa-ti spun de ce. Pur si simplu simt cuvintele mai presus de intelesul lor. Iti multumesc ca existi.
….magnific !!!! doamne ce dar ai …adi !!! esti steaua mea….
Atitudinea face totul…. dar tu ai spus-o atat de frumos ca mi-au dat lacrimile…
Poezia asta mi-ai readus-o tu in memorie prin cuvintele scurte ale celei de ieri. Şi multumesc. Ai trezit-o frumos…
…esti un om care vede frumosul unde vrea el să vada. Te iubesc, Di…
…da, cunosc sentimentul. Sunt cuvinte care ating şi cuvinte care trec. Poate aste au rămas ..cumva. Multumesc.
Nu ai idee cat ma bucur, altfel nu o citeam… Eu iti multumesc.