Nu te cred! De ce aplauzi? Nu e finalul aici! Nici măcar nu am început să-ţi arăt ce ştiu să fac! Ajută-mă să nu cad! Mă vezi? Stai să prind ritmul şi apoi îţi arăt cum se face! Ştiu, mă grăbesc de parcă o forţă nebună a pus stăpânire pe mine şi mă roteşte aiurea în dansul acesta fierbinte.
Te-am desenat cu palmele! Nu ai simţit? Nu? E imaginea ta tulburătoare diferită de a celorlalţi oameni. Acum o vezi? Normal! Mi-ai atins sufletul cu dragostea ta şi ţi-ai lăsat-o acolo să mă cuprindă aburii ei de plăcere, iar chipul tău să-mi bântuie nopţile şi zilele fără tine.
Ah, acum eşti aici? Normal! Dar mâine? Se evaporă amintirea ta mai repede decât plăcerea noastră! Nu pleca! E şi spre binele tău! Oricum nu te las! Te-am pictat cu palmele şi trebuie să mă semnez . Nu-ţi place autograful meu? E rece? Glumeai? Ce spui de dansul meu? Zici că nu se pune? Mai vrei o dată?
Hmmm!Te alinţi! Cum ce fac? Dansez!
cum nu eşti sigură ce faci? dansezi şi desenezi cuvinte… galbene! 😀
bun venit în joacă… ţi-am rămas datoare un comentariu, n-am uitat! va fi şi el.
Da …desenez cuvinte galbene…în joaca ” noastră” de acum. Până m-am înscris în tabel, ziceai că descopăr America. Ce amuzantă devine expresia ” prima dată”….şi ce banal pare când treci la a doua parte. Nu-mi eşti datoare cu nimic. Şi-aşa …e prea mult! Mulţumesc!
Cuvinte în dans – şi dans dincolo de cuvinte! Contribui şi eu, cu… aplauze!
Reverenţă….graţioasă…de balerină! Mulţumesc, Vero!
Ce frumos suna acel „te-am pictat cu mainile” si cate imagini imi aduce in fata ochilor flamanzi de frumos! tare mult ma bucur ca te-ai alaturat duzinei de cuvinte, unde am cunoscut oameni care scriu asa cum doar in carti am mai gasit cuvinte!
Te imbratisez, micuta mea dansatoare!
Da! Cel mai greu a fost să mă înscriu. Nici acum nu sunt sigură ce trebuia să fac, dar cum absolut totul eu am învăţat doar cu ajutorul tău, nimic din afară, m-am prins repede. Acum mărturisesc că ăsta a fost şi motivul pentru care nu am participat niciodată la Clubul Poveştii parfumate, deşi acolo mă obosesc aromele faţă de care nu am nicio înclinare. Şi da, ai dreptate cu oamenii. Psi, de exemplu, scrie de parcă ar picta tablouri impresionante sau ar sculpta dintr-un bloc de piatră …opere surprinzătoare
Ai ,,desenat'' frumos dansul si eu m-am invartit odata cu tine, cu ei….
iniţial m-am gândit la o noapte de amor, dar am transferat actiunea pe fotografie şi stop amorului clandestin, bun venit…dans..fierbinte…de cuvinte!
Nu mă grăbesc să plec, am răbdare, chiar dacă nu mi te-ai adresat mie, să văd ce poți…
Nici eu nu ştiu ce pot. Poate aflăm amândoi…
Amețitor și captivant dans de cuvinte! Mi-a plăcut! Când o să dansăm un tango?
Eşti prea bună, Simona! Cum spuneam m-am gândit la amor prima dată şi cum tangoul e una din manifestările lui ar fi putut fi, dar nu e…cum bine ai sesizat..tu!
Bine ai venit in club, draga mea. Cuvintele, ca si dansul iti sunt fierbinti si ma incanta. Te descopar foarte aproape de sufletul meu in acest articol, foarte pasionala, foarte femeie. Interesanta idee ai avut de a scrie cuvintele cu alta culoare, cred ca o sa o imrpumut si eu. Ma bucur ca esti cu noi, ma bucur sa te citesc. Stai sa mai caut…
Sa ştii că nu scriu niciodată despre mine, ca femeie. Sau rar, nu ştiu. Dar e o idee. Scriu poveşti. Sunt pe un segment care îmi ia tare puţin timp şi am o mie de povesti în cap de spus. Dar mă mai pierd şi în mici drame existenţiale. Galbenul din text vine de nevoie. În postarea precedentă, fără să mă fi înscris în tabel, am scris ce aveam eu de scris folosind cuvintele de săptămâna trecută. Pisica supremă nu le zărea prea bine pentru că având fondul negru ele rămâneau tot albe. Şi am căutat soluţii. Aşa m-am ales cu un dans al literelor galbene la miez de noapte….cu gândul la amor. Dacă aşteptam până dimineaţă …scriam şi eu o poveste, ceva. Aşa m-am ales cu o joacă. Te pup, Dana. Azi ai fost răsfăţata zilei să înţeleg, nu?
Nu?? Uite, ma mir. Poate pentru ca eu pun in to ce scriu ceva din mine. Mai mult sau mai putin…de obicei mai mult. maica=mea imi spune ca adevaratul talent am sa il dovedesc cand o sa termin cu mine si am sa incep cu povesti in care sa nu am nici o legatura. Dar uite ca nu pot inca.
Am fost rasfatata azi, da…:)
Ce frumos ai dansat cu aceste cuvinte… Da, trebuie sa te semnezi, intotdeauna o astfel de scriere trebuie semnata.
Eşti generoasă. E doar o joacă…..clar. Semnată…dar joacă.
E un balet, nu?
Citisem la Carmen cum că ai crezut că e bărbat. Acum am văzut şi de unde. 🙂
Cât despre dans, mă vezi? Cum? Ce fac? Ating bustiera cuvintelor. Limba ta e un bun dansator.
…sau o noapte de amor, depinde când citeşti, sau de stare. Dar poate fi şi balet. Pentru un balet…sunt prea multe cuvinte totuşi. L-aş fi desenat altfel..
Da, am trecut pe la toţi din tabel şi m-am făcut mică, mică. Cum mai treceam de unul, cum îmi venea să iau drumul autoexilului. Mi-am revenit la timp să-ţi pot veni în întâmpinare. Are numele tău un ecou…pe aici…ehehe….
Cât mă bucur să găsesc cele 12 cuvinte într-un articol de-al tău. Mai ales că acum îmi dau seama care este lucrul care mă aduce mereu, aici.
Cuvintele dansează pe blogul tău, Adriana.
Tocmai mă ridiculizase cineva că e la modă să-ţi faci blog când nimic nu ai a spune, aşa ca pierdere de timp. Posibil să aibă dreptate. Dar e pierderea mea asumată, aşa că…dansez, Sonia! Dansez!
Nu toti cei care scriu pe blog sunt poeti, nu toti cei care citesc bloguri sunt critici literari, asa ca nici nu trebuie sa dai importanta celor care vor sa iti puna bete in roate. Daca tie iti face bine scrisul pe blog, daca te ajuta sa te descoperi si sa descoperi o lume frumoasa, daca stilul ti se imbunatateste cu fiecare zi, pune la spate tot ce spun cei care nu fac nici macar atata lucru. Mi se pare de plans persoana care sta pe fb sau chiar aici, pe blog, urmarindu-te si criticandu-te.
Vizitatorilor nepoftiţi le este permis orice. E dreptul lor, aşa cum există dreptul meu de a observa asta. Dar ar fi mai bine să-şi vadă de viaţa lor ocupată cu lucruri importante, şi să nu piardă vremea pe aici. Atât. Mai ales când sunt atat de fericiti…