Mama mi-a insuflat dragoste faţă de zilele de marţi. Marţea îşi începea călătoriile, marţea părea că se întâmplau cele mai multe lucruri plăcute, marţea i se părea mamei nedemnă de cele trei ceasuri rele din popor. Mama arăta că, orice s-ar spune, marţea era o izbândă pentru ea. Până când, într-o marţi, a murit tata. Veţi crede că şi-a schimbat mama foarte tare părerea? Nu! E drept că nici nu a făcut această asociere imediat şi că trecerea tatălui meu în lumea de dincolo a fost firească după cele 5 zile în care s-a rupt greu de această lume. Marţea aceea din 22 mai a fost tristă, tulburătoare dar…cum spuneam…. firească. Eu nu ştiam asta atunci, dar ei, amândoi, m-au convins şi mi-au mai dat o lecţie. Tata pe ultima, mama pe una dintre ele.
Dar ieri! Of, Doamne! Ieri am adunat toate nepotrivirile pământului într-o singură zi. Nici nu mai conta că e marţi, joi sau sâmbătă. Se puseseră toate de-a valma în calea fericirii noastre. După 4 ani şi jumătate de colaborare cu Vodafone, în ale internetului, ne-am gândit că e musai să facem schimbări. Nimic nu mai era suficient. Cablul nu era pe numele nostru, pachetul nu conţinea toate programele, telefonie fixă nu aveam, iar la wireless nici nu ne mai gândeam de când cu ofertele de internet pe mobil. Aşadar pe 4. 07. 2013 am încheiat un contract cu cei de la rds…sau Digi…cum s-or numi ei, deşi sunt totuna, cred; pentru un kit complet şi, ziceam noi, avantajos.
Menţionăm că tot echipamentul de instalare a acestor servicii era deja de jumătate de an în casă, de când schimbaseră ăştia cablajul pe fibră optică; şi m-am trezit cu nişte” frânghii negre” în dreptul geamului. Am făcut precum lupii din haită şi cumva l-au ascuns sub streaşină. După trei zile, însă, când lipsa ne-a fost ţinută sub observaţie, tot ne-am ales cu una în zare. A vecinei. Nu mai aveam la cine urla. Noroc că nu e suficient de aproape că aveai tendinţa să pui rufele la uscat pe ea. Încă mai am obsesii de astea….dar, na….mi le educ!
În fine! Ideea e, că ne-am sesizat cu privire la cei de la rds, care, după ce ne puseseră să achităm în avans taxa pe cablu, mă bucur că doar atât, au uitat să şi vină la domiciliul nostru să ” dea drumul” la internet. Aşa a intrat Mihai în acţiune: a semnalat, a sesizat, a strigat, a dat din mâini, a explicat, a cerut explicaţii….totul…complet! Credeţi că a impresionat pe cineva? Nu!!! Ba, dimpotrivă! I-au răspuns sarcastic şi cu aere de superioritate: ” Domnule, sunteţi în grafic! Cele trei săptămâni nu au trecut! La case durează mai mult!” Degeaba a insistat să spună că mai sunt două zile, că ne apropiem de 1 august…nimic. O ţineau una şi bună:”Venim..noi! Aşteptaţi!”
Ieri, 30 iulie, mult în afara celor trei săptămâni, ne-am sesizat…din nou. Şi, i-am sesizat şi pe ei: „Se poate să veniţi? Echipamentul e! Doar un cablaj, o mufare…ar fi nevoie! Cu un om s-ar rezolva repede, avem contract!” Şi atunci au bătut toate tobele pământului, toate surlele au sunat, iar creierii soţului meu s-au scurtcircuitat provocându-i o nebunie temporară:
-Ştiţi ceva, domnule? Citiţi contractul! Acolo scrie că şi în 90 de zile putem să-l instalăm! Nu mai faceţi scandal că nu aveţi drepturi ci doar îndatoriri! Aţi semnat un contract! Trebuia să fi sunat că vreţi internetul acum!
-Păi, de ce am venit la voi? După ciuperci? Nu pentru nişte servicii?…bâiguia al meu derutat şi oripilat de situaţie….
Chineza veche de vorbea Mihai şi tot se înţelegeau mai bine. Eu citesc contractul! Culmea, aveau dreptate! Interpretabil, dar aveau dreptate! Al meu jura pe roşu că dacă Tâmpa nu ne făcea figuri, fugea la altă companie de cablu. Doar că, eram informaţi că nu se prinde nimic decât cu nenorocita asta de rds, care, şi acum când scriu pe aici, refuză să trimită pe cineva. Am folosit toată gama de cunoştinţe ce aveau legături cu sus-numiţii. Nimic. Aşteptăm. Acum, că rămân mâine fără net nu ar fi nimic. Mai fac eu rost de un stick pentru o vreme, dar nervii, atitudinea şi lipsa lor de respect faţă de clienţi e uimitor de umilitoare. Jur că m-aş băga în peşteră şi aş uita de serviciile lor dacă nu aş fi în sevraj fără net.
Iar Vodafone! Vodafone…e altă dezamăgire profundă. Sunt clienta lor de 16 ani. Şi doar când sunt pe muchie de a renunţa la unul din abonamente vin cu o ofertă personalizată. Dacă ceri timp de gândire O ZI, cum revin îi loveşte amnezia şi îţi spun alte cifre, de ai impresia că ai visat tu frumos altele cu o zi în urmă. Am renunţat la ofertă imediat, fără să mai ascult insistenţele stupide şi scuzele aiurea. În definitiv mi-ajungea o umilinţă! La a doua clacam în direct. Aşa l-am mai calmat pe iubitul meu soţ că toţi sunt o apă şi un pământ. Ok. E ultima oară când scriu ceva folosind conexiunea Vodafonului. Nu am fost totdeauna prieteni buni, dar măcar ne-am fost loiali. De mâine va fi altceva. Nu cred că cei de la rds se vor face văzuţi. E ora 14 când scriu şi nici urmă de ei. Probabil nu va fi prietenie între noi. Doar acceptare. Dacă apar…of…
S-au întâmplat multe ieri. Ăsta a fost doar un episod. N-am să le enumăr pe celelalte. Poate mâine, dar nu mă pot opri să nu vă împărtăşesc şi un lucru pe cât de amuzant, pe atât de incredibil. Pe la ora asta, când nervii îşi mai aşezaseră vârtejurile sub formă de vânt lin, aud gălăgie infernală la poartă. Obsedată îmi zic: „Ăştia de la rds! Au venit!” Nu mare mi-a fost mirarea, când am văzut nora negresă( am mai povestit de ea) a vecinilor, cu codiţele ei împletite şi hăinuţele sale colorate, alături de un domn cunoscut cu o broască ţestoasă în mâini: „E a dumneavoastră vecină?” mă întreabă ei uimiţi de mimica feţei mele. Mă străduiam să-mi dezlipesc privirea de carapacea ţestoasei plimbăreţe şi care nu era mititică deloc.
Am reuşit să dau din cap că nu, dar, imediat, i-am întrebat unde au găsit-o: „Aici, în iarbă, lângă casa voastră. Ne-am gândit să vi-o înapoiem!”, îmi spun ei, în timp ce deja se depărtau purtând în palme arătarea plimbăreaţă. Văzusem de toate pe aleea noastră:dihori, veveriţe, ursi, o vulpe, arici, nelipsiţii câini…maidanezi sau nu, pisici…şopârle, şerpi aurii…..dar o broască ţestoasă plimbăreaţă era prea mult. Ăsta a şi fost antidotul unei zile nu tocmai reuşite. Mihai se amuză teribil de întâmplare şi spuse aşa printre dinţi: „Apăi, ce au zis ăştia, iubita! Ăia de la 20 au tot felul de animale în menajeria lor. Numai de la ei putea veni!”
Da, siiiiiiigur! Era tot ce-mi lipsea! Ştiţi că am decretat: şi un fluture dacă vrea să se instaleze la noi în afară de ce avem deja……. eu cer azil?! Să se ştie! Gata, graniţele s-au închis! Nu mai primeşte nimeni viză….nici de intrare, nici de ieşire! Am zis!
off….
cu rds-ul ştiu cum este. când nouă ne-a picat, a durat fix o săptămână până când au apărut şi nicio ameninţare nu a funcţionat.
cu vodafone… offf…poate aş fi putut să te ajut eu. dacă ştiam… la noi încă funcţionează algoritmul nescris al lui „depinde pe cine cunoşti” indiferent de furnizorul de telefonie.
eu obişnuiesc să spun că marţea are trei ceasuri bune. poate că şi ţestoasa ştia, spera…
Acum zarurile au fost aruncate. La nervi nu ai voie să iei hotărâri. La Vodafone, recunosc…m-am sucit eu. Prea se jucau de-a baba oarba! Noroc cu ţestoasa din căutarea orelor bune. A, şi să ştii că tot a fost ceva de bine în povestea asta. Am recitit ce am scris de tata când am pus link.ul în articol. Şi mi-a trecut de dor. Un pic…
Articolul despre tatal tau m-a rascolit bine atunci cand l-am citit, dar abia astazi vad ca s-a stins pe 22 mai. Tatal meu la o zi dupa (stii deja ca in urma cu multi ani), in 23 mai. 🙁
Noi avem net de la o firma chiar mai mare decat rcs-ul si tot ne aranjeaza (ca sa nu folosesc acel cuvant care incepe cu f…) cum vor ei. Dupa ce ai semnat actele, esti bun de plata si atat! Cui ii pasa ca din 100 de programe tv, tu nu gasesti 5 care sa ofere ceva, ca ai 8 posturi de desene animate, in contitiile in care nu ai copil mic in casa, cui ii pasa ca ai fost mereu client fidel, dar ai intarniat cu o zi plata (care oricum este ceruta ca la c…, inainte)… Iti convine sau nu, ei te trateaza ca pe ultimul rahat dupa ce semnezi… Hai ca m-am enervat rau!
De ce nu ai luat broscuta? Ar fi fost chiar dragut sa traiasca acolo, in micul vostru paradis. Oricum, pariez ca vecina nu te-a crezut… :))))
Mai grav că nu mai ai de unde alege. Eu având muntele in fata imi obstructionează semnalul. Şi sunt nevoita sa raman aici…vrei-nu-vrei..Cat despre broscută …am zis…nu mai intra nici o vietate in casă. Doar cu două picioare.
Aha, deci nu sunt singura care a avut parte de belele cu RDS-ul…am scris si despre asta, uite aici: Sedusa si abandonata, dar trebuie sa recunosc ca povestea ta e mult mai de plans. Imi pare rau de blele, dar imi pare bine cand ti se intampla CHESTII pentru ca povestesti cu atata farmec!!
Unul dintre cele mai frumoase articole pe care le-am citit eu vreodată a fost cel dedicat tatălui tău.Mi-am adus aminte de asta după ce l-am recitit pe al meu, şi i-am pus link-ul în articolul ăsta. De aici gândesc că unele lucruri ni se întâmplă firesc tuturor. E minunat,însă, să le vezi trecute prin filtrul personal al fiecăruia.Cine ştie câte alte lucruri comune mai găsim. Ce-mi place! Mulţumesc!
stii ca în franta broastele testoase sunt foarte cautate…aduc prosperitate si noroc !!!! mai ales cele de pamant! am adorat patania voastra de „marti” !!! tu ma faci sa zîmbesc prin istoria ta… parca sunt prezenta !!! cu cîta dibacie o faci …. te ador !!! adi… mea
Adriana, esti o mica minune si iti multumesc la randul meu pentru niste cuvinte care mi-au umplut inima.
In urmă cu câțiva ani îi spuneam umnui prieten.”Te rog, de ziua mea să îmi aduci o broască… o broască țestoasă”. El s-a scărpinat în cap și mi-a zis:” Gabrielle, nu puteai să ai și tu niste dorințe de femeie? Orice femeie ar vrea bijuterii, parfumuri, blanuri, lucruri fine. Tu vrei o broască…”. Da-mi-o mie, Adriana, că îmi plac broaștele țestoase.
Despre servicii: în țară noi avem contract cu UPC și stiu de la fiul meu, cand sunt probleme se intervine foarte repede, uneori în aceeași zi iar instalarea la casă, a fost in 3 zile.
In Germania, am internet pe stick. Si pentru că odată am fost supărată, că două zile nu am avut internet, fiind o defecțiune de la provider, mi-au dat o lună de zile gratuit. Dar aici nu e permis sa te certi cu angajații institutiilor, pentru că riști să nu fii servit, să fii refuzat de client ori să fii chiar amendat. E foarte important ca oamenii să nu lucreze sub stres.
dacă este companie mai nesimţită decât rds în relaţia cu clienţii, să îmi spui şi mie. deocamdată sunt de departe pe primul loc în top.
Diana, nu mă dezmint! Am trimis norocul altora, ce nevoie am eu de el. Am….berechet. Offf. O făceau căţeii praf şi nici loc verde nu am în curte. E pavat…de nevoie, să se poată spăla uşor( tot datorită căţeilor şi muntelui care aduce aluviuni în zilele ploioase.
E clar! în cazul ăsta eu nu înţeleg. De ce mai faci contracte dacă nu ai oameni suficienţi pentru teren? Iar în cazul meu…particular…ei CUNOSC…problema noastră cu semnalul, doar am încercat şi în alte locuri. Aşa…suntem obligaţi de situaţie să rămânem cu ei pe cap. Dar deja…îi urăsc. Azi am net de pe un stick. Semn că tot un calculator se va folosi în casă…că lor le e lene. Subscriu fiecărui cuvânt de-al tău. Asta e! Mulţumesc, Călin!
Ţi-am răspuns ultima, Gabriela că tare mi-ai plăcut! Şi ai primit broasca sau nu? Poate acum de ziua ta! Da, interesant ce spui. Eu locuiesc în Braşov chiar sub muntele Tâmpa. Am probleme şi la cablu şi la semnalul wireless. Uite motivele pentru care nu am avut de ales şi suntem ancoraţi la rds. Acum când scriu o fac de pe un stick. Deci sotul meu trebuie sa astepte la rand dacă vrea să intre pe net. Am crezut că e usor. Dar nu…la noi totul trebuie făcut cu obstacole. exemplele tale mă pun pe gânduri. Ei, acum să nu te gandesti că am făcut ca la circ acolo. Dar nu e posibil să ne vorbească atat de umilitor. În fine! Trecem noi şi de asta! Dacă ajung in Germania îţi aduc o broască ţestoasă! Asta era f. frumoasă! Mare…
Pana acum am avut noroc. Imi place cum ai tratat problema, cu haz (de nacaz) dar tot haz ramane. Incet – incet se rezolva toate. Daca ar fi competitie acerba ar mai dispare unii, apare altii.
Că bine spui: dacă ar fi concurenţă. Mulţumesc pentru vizită, încă mă mir când găsesc mesaje noi…
Eu mi-am propus sa te vizitez mai des dar din cand in cand e o problema de incompatibilitate tehnica si nu pot comenta. Te citesc. Apropo de concurenta am inteles ca Orange-ul si-a lansat propria oferta de TV.
Şi eu recomand UPC doar că e posibil să ai dreptate cu Tâmpa. Acum mai ai şi tu răbdare că vin ei şi instalează. După cum observ eşti tot pe aici, deci net ai, cum te ştiu tv nu ai nevoie. Poate Mihai. Dar aveţi cablu, nu? Să nu mă pui să mă loghez altfel la comentarii că aşa e cel mai simplu pentru mine. Sunt Cristina. Te pup
Calitatea serviciilor lasa muuuuuult de dorit. Si tinand cont de faptul ca angajatul are impresia ca e tarlaua lu' ta-su, vei fi servit cu impertinenta si neprofesionalism. Plus faptul ca nu exista o concurenta serioasa pe acest sector de piatza .. clientul tace si inghite. Cat despre Protectia Consumatorului … aia e o alta gluma proasta.
Mihai nu ar mai fi tot la minte fără cablu. Cu asta nu sunt probleme. Ne-a mâncat undeva să schimbăm câte ceva şi să luăm un ” pachet” complet. Ne trebuia wireless. Vine el, că bine zici. Mulţumesc, Cristina! Poţi râmîne şi anonimă…treaba ta. Mai am o anonimă…Monica. N-o ştii.Te pup şi eu…
Nu mai am ce adăuga! În cazul meu m-am resemnat. Am un stick de împrumut, Vodafonul…a expirat azi, ăştia tot nu au venit. O lună din cele trei a trecut! Minunat! Şi mai stau şi în consemn pe acasă! Oribil!
ce-ar fi daca ale noastre calendare s-ar opri intr-o marti? mai devreme, marti. mai tarziu? marti. ieri? marti. marti si alalteieri, si raspoimaine! craciunul marti, duminica marti, totul marti. „cand mergi la maica-ta?”. ” marti, desigur!”
ce-ar fi daca ceasurile s-ar opri la 12:10 (sa zicem)? 12:10, marti. vesnic 12:10, marti! totul sa se intample fix la aceeasi ora, fix in aceeasi zi!
ce-r fi daca zilele nu s-ar mai numara, ci doar ar decurge marti dupa marti, la 12:10, pana cand pui mainile pe piept?
cred ca am fi mai putin agasati de ideea de sfarsit a-acestuia-care-sunt, ca ne-am debarasa de umbra mortii, care ne insoteste bune bucati de duminici si de sambate ale mortilor, cred ca intepenirea asta la 12:10 marti ar eroda trecerea agasanta a timpului. am trece in nefiinta in ziua in care ne-am nascut.
Interesantă abordare. Un fel de ziua cârtiţei,în care se repetă doar denumirea zilei, nu? Ştiu şi eu? Unii dintre noi chiar trec în nefiinţă în ziua care s-au născut. Astfel,putem rupe ciclul acestor marţi care, cred eu,nu ar aduce decât monotonie. Ai în jurul tău oameni care-ţi spun că se plictisesc? Nu? Norocosule! Dacă ai, atunci cred că gândeşti ca mine, şi nu îi vei înţelege când au timp să se plictisească când lumea are atâtea de oferit.
Ei,cred iar, că trăiesc într-o continuă marţi(fără început şi fără de sfârşit)…şi mai cred că tocmai de asta revin eu…cu această constantă zi de marţi în povesti…înnobilându-le cu amintiri mai mult sau mai puţin deosebite, dar demne de ţinut minte, tocmai pentru a descoperi farmecul trecerii noastre. Mulţumesc!
Cred că cei de la rds s-au întins mai mult decât le era plapuma! Am şi eu două experienţe triste cu ei: o săptămână fără net, pentru că li se furase un echipament dintr-o cutie de distribuţie; şi una urâtă rău, m-am trezit cu facturile de telefonie digimobil umflate rău, un şmecher de angajat folosea un nr de mobil care era alocat pe contractul meu. Până la urmă s-au rezolvat.
Măcar fluturii să zboare fără graniţe!!!
Da, fără cuvinte! Nici acum nu au venit…şi timpul..trece. Dar …asta e, se pare că pot fi şi probleme mai mari după cum văd!