Se învârte roata.
Las-o să se-nvârtă,
E dreptul ei admirativ de a fi,
Esenţial, mărunt sau maiestuos,
În goana neprevăzutului
Din tine şi din mine.
Şi doar atunci de-o pană
Îţi aduce-n mâinile obosite
O roată-n plus, un cric,
Tubulaturi şi chei,
Gândeşte simplu
La firescul… rostogolirii ei,
Şi-al sprijinului, dârz, de osii ostoite;
La alte roţi, ce se trimit la vale,
Pe asfalt, prin gropi, pe drumuri prea întinse,
Spre zări uitate chiar de roţi străbune,
Din vremuri vechi, din vremuri bune,
În care mai găseai drumuri curate,
Cam rătăcite-n hărţile uzate,
Pitite în dulap cu nişte ziare,
Mototolite de atâta… modelare
De vise înşurubate, într-un ghem,
Ce-l poartă şi pe al tău ca semn,
Atunci când e pe cale să apuie,
Să lase loc mai altuia ce ţine
Fereastra larg deschisă spre-un alt mâine.
Şi-i obosit sărmanul vis de noapte
De nevorbit, nespus măcar în şoapte,
Şi nevăzut prin cărţile din raft
Unde s-a vrut ca titlu, chiar de-o şchioapă,
Nu unul vag în pagini simţitoare,
De ziar, dar de scandal.
Vorbim de roți, vorbim de sorți?
Vorbim de drumuri șiruri printre hărți?
Vorbim de gropi, unelte, piedici, șosea bună?
Sau vrem un titlu-al vieții să rămână?
N-a fost să fie, pentru unii, cred,
În lumea asta prinsă într-un cerc:
Orice ai face, roata vieţii îţi duce
Un titlu sec, la urmă, pus pe cruce.
Aceeaşi duzină de cuvinte folosită azi alături de ceilalţi duzinari din tabel.
Interesant, ai o logica ce-mi scapa. Trebuie sa te aprofundez 🙂
Cuvânta
Mă omorâți voi cu poeziile voastre. Rămân fără cuvinte. 🙂
Eu cred că roata vieţii e de fapt o horă,
Te laşi furat de frumuseţi în mersul ei,
Şi-atunci când crezi, naiv, că i-ai prins jocul,
Te calcă! Şi descoperi moartea, carul ei!
Ţi s-au aşezat cuvintele MĂNUŞĂ!
Mai sunt si-acum drumuri curate, dar tot asa, prin harti si prin povestile scoase la lumina de oameni simtitori, de visatori si de poeti.
Acum imi dau seama ca nu e bine sa iti insurubezi visurile pe un ghem… Cele mai vechi, oricat de frumoase ar fi, raman ascunse, uitate, acoperite de cele noi, care nu stau atat de inghesuite, care au spatiu si aer…
Visul de noapte se odihneste ziua, se asterne pe jurnalul virtual si se transforma in povesti de suflet, din care multi vin sa soarba energie si alean.
Asta e politeţe elegantă…a la Cuvânta. Culmea că e prea logică. Dacă ai vedea analiza pe text a soţului meu…am transforma poezia asta in circ. De asta aleg versuri…că pot trişa când nu am timp de ce vreau.
Să-ţi răspund şi ţie ca şi Cuvântăi? Nu. Mai bine îţi mulţumesc…
În roată-i prinsă viata
Concret, nu premoniții,
Nu-i chip s-o ţii în loc
Şi nici fără de piedici,
Îi pui cunună …vise,
Ii pui în piept ambiţii,
Iar de prinzi bolovanul
În loc nepotrivit..
Doar vezi …se rupe roata
Şi totul s-a sfârşit!
Poeta …tot poetă. Mă susţine! Mulţumesc, Alma!
Ce aranjare interesanta. Super!
E drumul şerpuit al roţii. Al vieţii. Tina, nu-s fan…versuri, dar mă scot…la duzina de cuvinte când n-am timp. Poate mâine pun de-un text. Mulţam de vizită. Nici tu nu dormi?
Mihai al meu s-a apucat să-mi explice prima parte a poeziei, de parcă făceam rezumat la şcoală. Cred că vroia să arate că a înţeles dar mai ales citit poezia. Şi …”Roata vieţii dacă face pană, abia atunci apreciem normalitatea şi dacă drumul nu e întins şi curat, alea-s piedici, şi uite pe drum …neamul nostru…prin alte roti, străbunii şi numele, şi renumele, şi ce vrem, şi ce nu iese şi …gata…stop” Căsăpită…sau cum? Păi, să nu mă bucur eu de vorbele voastre? Dar poate aşa …aduce vreo logică…pe aici.Of, of, of. Dacă nu-i de politică…e căsăpeală. Mor de râs…
n-oi fi tu fan versuri da uite ce surprize găsesc eu abia reapărută pe pervaz! 😀
să ştii că am citit ieri, pe furiş, ce-ai mai scris cât am lipsit.
Mi-am dat seama eu de ceva. Am avut ceva inspiraţie şi datorită Mâţucii cu cârlionţi roşcalii. Acum …să spun cinstit…imi plac enorm cuvintele impuse. De asta mă trezesc cu două texte: unul proză, alte versuri împuşcate…cum le spun eu. Te pup
Sa-ti traiesti viata cu verva
Drumul drept sa-l tii mereu
Caci n-ai roata de rezerva
Nici un cui nu-ti intre-n..pneu!:)
Ai scris asa serpuit ca ma gandesc ca e o metafora cu meandrele concretului! Dar ai scris foarte frumos, felicitari!
De ai pană în roata vieţii
Rămâi iute fără pneu
Dar de eşti sub semnul ceţii
Nu vei şti ce-nseamnă greu,
Şi vei merge pe-un drum amplu
Şerpuit sau nu, se pare
Dând din coate şi claxoane
Ajungi fără avertizare
Cam năuc şi plin de vise
Ca în poezia mea
Doar că-s vorbe ce sunt scrise
Despre-o viată ca a ta
Ceaţa, ploaia şi urâtul
De va fi pe drumul tău
Tu îl vei primi alături
Şi de bine, şi de rău.
Asta înseamnă roata vieţii
Să primeşti rostogolirea
Chiar de-i plin de introspecţii
Ce-ţi arată …devenirea.
Şi când roata se opreşte
De vei vrea sau poate nu
Ai trăit împărăteşte
Şi ai fost acelaşi….tu!
Da, Adelina! M-am jucat un pic cu drumul cuvintelor. Dacă tot am început cu o rostogolire şi am ajuns la vorbe pe cruci…de ce nu? Mulţumesc.
:))) mai greu cu somnul de noapte, dar dimineata as dormi ca un nou-nascut dupa baie.
Ai aranjat cuvinte-n roată
Să înțelegem viața toată.
Noi ne culcăm tot pe la ora 1-2 în noapte. Să ne vezi dimineata…uffff
O înţeleg sau o pricep
Ea se-nvârte tot in cerc…
frumos…. „fereastra larg deschisa spre-un alt mîine” !!!!
…te pup,Di!
Mă gândeam să las şi eu un vers aici. Dar, după atâtea roţi, pene, pneuri, gropi, uite că m-a prins noaptea pe drum, şi rima mea s-a stins! Data viitoare încerc să ajung pe lumină!!!
Nici eu nu credeam să ne apuce pe toţi…dansul rimelor. Lasă că e bine şi aşa…ca tine!
Cred că a mea roată are totuși, pană :)) și la schimbat roți chiar nu mă pricep.
Aşteptam un răspuns ca acesta. Chiar m-am gândit la schimbatul de roţi. Dar am trecut peste…repede. Tu…nu! Penele se fac întotdeauna. Asta inseamnă că nu eşti singură: având nevoie şi de altii.