………nomadă
Sunt nomadă.Port cu mine tot cuprinsulvieţii melece-am lăsat-o adormitălângă plită, lângă vatră,într-un sat uitat şi tainic,aşezat pe trepte scurte,şapte numărate toate,pâlcuri ample asamblatedin cărări şi pietre vii,ce le ştiu.Sunt nomadă.Am uitat la vamă plinulşi preaplinulde dorinţe şi opinii seciale unora ce-mi toarnă,ca o toană,o poveste despre unii,despre alţii,despre dor şi despre totce-o să rămână, în urma-mi vie,de pe tălpi.Sunt nomadă.Fără muze,fără frunze,fără chip ştiut de om,dintr-o piesăfără spectatori şi, poate,se prea poate,uneori fără decor.Unul miniatural să fie,să se ştie,prins c-un ac şi fără aţăşi o regie proastăşi, pe faţă,din păcate,cu idei ce fecundează minţi bolnave,pline de păcat.Şi-am plecat.Sunt nomadă,puţin câte puţin şi azi,puţin câte puţin şi mâine,până pare ireal de tristşi parcă-mi vine,în doimea sufletului din mine,să mă întorc necondiţionatde acolo, de unde am plecat,…..dar sunt nomadă.Rar revinunde-i rece și străin…Îmi plac poveştile în poveşti sau poveștile din poveste, cum vreţi a le lua. Uneori, un cuvânt, doar atât, naște alte cuvinte şi le asază alături parcă spre a ști că nu e nimic întâmplător.
Sunt nomadă,
nu-i de şagă!
Azi mi-e bine
doar cu mine.
Si de treci
şi pe la mine
prin ogradă,
uite cum nu
voi mai fi
nomadă!..
..că stau să te primesc, cu pâine, cu sare, cu ceva…acolo!
Eu o sa devin nomada! Cred… :))))
Tu eşti! În suflet stabilă, în dorinţe…nomadă!
Sunt nomadă.
N-am crezut,
ochiul nu ştia să vadă…
Din ce-am fost azi sunt mai mult.
Eu credeam că mi-s tot eu
şi-s la fel mereu, mereu,
dar cînd m-am uitat în urmă
la cuvintele din turmă
am văzut pe-altcineva
în trecut… pe undeva.
Ca să fii nomadă toată
Şi ca ochiul tău să vadă
Un trecut indepărtat
Unde paşii i-ai purtat
Vezi adânc acum în tine
Ce bucăţi ai rupt anume
Să le iei din ce ai fost
Şi să dai ACUM un rost.
Esti nomada
Dar tu nu uita
Unde vii si unde pleci
Sa ne iei cu tine pe-ale vorbelor poteci.
Sunt nomadă…
….în cuvânt, în vis, in dor
Şi-uite aşa păşesc uşor
Doar cu voi în gând, se ştie
Altfel de ce aş mai scrie!
Eşti nomadă de prin zori,
Nu-ţi stă neam din scris peniţa,
Seara când te comentăm,
Îţi e plină grădiniţa!
Nu-s nomadă! Gata, stop!
M-ai făcut să simt căldura
De acasă, lângă foc
Că mi-e plină bătătura!
:)Eu am ramas fara de vorbe
ca le-ati luat voi pe toate
Si-s magistral asezate!:)
Ce răsfăţ duminical
Şi un pic cam muzical
Fiind nomadă le-as sări
Dar mă-torc spre a le primi
…..cu drag, şi cu dorinţă de a ne cunoaşte mai bine. Dar e…timp. Se anuntă o iarnă lungă…pentru citit! Multumesc!
Nu stiu eu sa asez versuri, dar ma bucur de fiecare in parte si ma rasfat urmarind comentariile, desi, citind despre nomada mea, am crezut ca sunt deja preaplina de bine, ca sunt rasfatata de fiecare cuvant pe care l-ai scrijelit in scoarta vietii si apoi a blogului.
…cum zic eu ? Dacă Vienela nu trece pe la un articol, abia de pot trece la altul. Tare mi-a placut imaginea cu poezia pe laptopul tau in articolul cu parfum. Nu mai sunt nomada. M-aţi îmblânzit!
Ai fost o nomadă normală,
Dintr-o seară duminicală,
În care tu și fetele
V-ați distrat pe ruptele,
Răsucind versurile!
…imi place nomada să fiu
mai ales seara tarziu
prin cuvinte si versuri alerg
bucuria să o culeg
să o dau un picut înapoi
celor ce au aceleasi..nevoi.
Seara târziu de culegi printre rânduri
Ai să te-alegi cu o mie de gânduri
O mie de zâmbete, trecând fugar
Și mii de tristeți, de pus în ierbar.
Ziua de cauți, doar zâmbet găsești,
Cu mii de vorbe și multe povești,
Priviri senine privind tot în sus,
Și nici măcar una către apus!
Seara adună aleanuri și dor,
Adună umbre-așezate-n decor,
Zorii aduc în față lumină,
Ca să îți fie ziua seninâ!
…totdeauna mi-au placut raspunsurile in versuri, le gasesc pe blogul lui Adrian şi pe la dor, şi…la tine, normal. multumesc