Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

În formaţie completă… din nou!

Adriana

-Iubire, îmi promiţi ceva?
-Orice!
-Chiar orice?
-Da!
-Dacă Zoe nu mai vine acasă, promiţi că nu mai luăm niciun căţel?

Se gândeşte un minut şi apoi zice cu jumătate de glas: Promit! Da, Zoe vine sigur!

–Ok!

Asta a fost cam  la o săptămână după ce Zoe s-a făcut nevăzută. În primele zile am căutat-o în pădure, am luat la pas fiecare cartier învecinat, am avut parte de susţinere enormă a grupurilor cu animale găsite sau pierdute; de încurajare şi distribuire din partea bloggerilor şi a prietenilor de pe facebook. Am vorbit cu vecini, am căutat, căutat şi iar căutat. Greşelile se ţineau lanţ de noi. Bine, greşelile erau de dinainte, de când Zoe nu fusese nici sterilizată, nici bănuţ nu avea, dar în fine. Afişe am pus târziu; vecinii au ştiut abia după două zile, când ea fusese deja zărită, dar..na…dacă suntem stradă de cuci şi câinii sunt nerecunoscuţi ca locatari.

 După vreo 5 zile, primim primul telefon cum că a fost zărită pe drumul Poienii cu un husky. Caută acul în carul cu fân. Nimic. Mihai bătea drumul adăposturilor, trecea prin pet-shop-uri, prin cabinete veterinare. Era de neoprit. Ne-am mirat de multitudinea de căţei ciobăneşti germani, aparent liberi, de prin cartiere. Unul era semnalat lângă gară, altul în Noua, unul era pe lângă maternitate. Altul la mall, încă unul lângă o fabrică, unul la blocurile noi de locuinţe din Bartolomeu, unul lângă un Liedl, iar unul cu o ureche bleagă ne-a scos din casă în miez de noapte, undeva în Răcădău (pentru cei ce nu cunosc Braşovul, sunt puncte total diferite in diverse cartiere ale oraşului). Jumătate din ei erau cu zgărdiţe la gât şi neprietenoşi. Abia de reuşeam să-i zărim cum trebuie. Zoe a noastră nicăieri.

 Într-o altă zi, sună un bărbat, care cu o dicţie îngrozitor de greoaie, cu o exprimare şi mai şi, ne-a trimis în apropierea casei noastre, într-o poveste care suna cam aşa: „Am văzut afişul vostru şi mi-am amintit că un prieten mi-a povestit cum un  vecin de-al lui a găsit o căţea lup, a luat-o şi a dus-o la ţară.” Greu a aflat Mihai numele vecinului prietenului imaginarului personaj de la telefon. S-a dovedit că oamenii luaseră o căţea gestantă şi că pista era total falsă. Dar până să ajungă la omul cu pricina, Mihai al meu a sunat un pacient, care pacientul a vorbit cu un cârciumar, care cârciumar îl ştia pe povestitor şi ultimul în listă era cel cu acea căţea gestantă. Alte telefoane îl trimiteau prin Scheii vechi ai Braşovului, în momente total nepotrivite. Oameni inimoşi care mergeau pană unde îşi aminteau că au văzut un anunţ. Nimic, nimic. Orice căutare nu ducea nicăieri. Penultima a fost intr-o duminică, cineva semnalând-o lângă Teatrul Dramatic. Am văzut un maidanez frumos dar care nu semăna a ciobănesc german deloc; iar ultima… când s-a dovedit a fi un metis, dar pe care nu l-am văzut personal. În fine, tot speram că mai apare de undeva.

Ca  lucru negativ în această poveste sta o întâmplare care mă duce cu gândul la escrocii ăia ce simt fiecare slăbiciune a omului. Exact la o săptămână de la pierderea lui Zoe, caci cele mai multe lucruri atunci s-au aglomerat, când durerea era cea mai profundă, un telefon ne recomanda ca mare expert în găsit de câini, un domn sărit de 60 de ani (de fapt s-a recomandat singur). Şi-a dat întâlnire cu soţul meu, strategic, în faţa Primăriei Noi, şi, înarmat cu nişte dosare îl roagă să facă o cerere către Direcţia de ecarisaj şi… puii mei că nu mai ştiu. Oficial…cică. Îi cere 60 ron pentru înregistrarea cererii, cere 50 ron pentru motorina necesară căutării; îl pune pe Mihai să-l ducă până la nu ştiu ce supermarket, şi se programează, tot strategic, la cabinet că cică ar avea nevoie de serviciile lui. Ce credeţi, a dat Mihai bănuţii? Exact! M-am luat de cap când am auzit povestea. Bineînţeles că bon de înregistrare nu a primit, chitanţă deloc, şi omul nu a mai raspuns la telefon nici măcar o dată în 3 săptămâni. Cum să simţi omul în disperarea lui? Uite-aşa, simplu!

Acum, dacă cel care a găsit-o pe Zoe ne-o mai înapoiază vreodată…norocul nostru; dar până atunci Dumnezeu mi-a indreptat privirea pe un anunţ care semnala găsirea unei frumoase căţele lup prin Ghimbav. Vă amintiţi dialogul de la începutul articolului. Ce-am zis? Că nu mai iau căţel, da? Ce credeţi că am făcut eu? Am scris în trei secunde ….”o luăm noi„. Serios?, întreba fata posesoare a şase uriaşi în propria curte. Exact, zic. Doar că nu ştiam cum să facem. I-am reprogramat pacienţii soţului, cei după ora 18, şi la 19 era la cabinetul veterinar, unde avea să se facă şi controlul câinelui dar şi întâlnirea dintre el şi lupoaică. Ce credeti că s-a întâmplat? Câinele, cum l-a văzut pe Mihai, i-a sărit cu labele pe umeri, exact cum făcea Zoe. Era dragoste la prima vedere, cu tot arsenalul. Emoţii pline ale lui Mihai, şi limbuţe vesele de căţel pe mâinile lui. În jumătate de oră era acasă, după deparazitare şi curăţenie în urechiuşe.

Are 2 ani şi jumătate. Zoe are 2 ani şi 8 luni? Cum sună?  În timp ce eram acasă şi anunţam familia dar şi fb-ul de marea noastră întâmplare, mă gândeam că ce bine ar fi să o cheme Zara. Sună soţul să-mi spună ce prietenoasă e, că stă frumos şi firesc în maşină şi că răspunde la numele de Zara. Poftim? Noi nu vorbisem unul cu celalalt. Ce mai, magia coincidenţelor continua. Ajunşi acasă nu conteneam să ne miram de asemănarea cu Zoe, chiar dacă cea din urma era imensă. Culorile, urechile, aluniţele, comportamentul ad-hoc: rea cu ceilalţi câini, cu pisicile, şi niciun lătrat la trecătorul de pe drum. Scâncea după Mihai când l-a văzut depărtându-se, se juca cu mine, exact ca cealaltă, şi n-o plăcea deloc pe Izi-Gigilic. A mâncat, s-a jucat, a stat la picioarele biroului, și a  adormit, pe prag, afară, precum un pui.

Ca amănunt hazliu, am legat-o în locul maidanezei, preţ de o clipă.  Menţionez că legatul nu face parte din tratamentul nostru faţă de câini, ci doar avem puncte pentru siguranţa vizitatorilor sau pentru vreun moment delicat. După ce am mutat-o pe Zara,  Izi-Gigilic nu s-a mişcat 10 minute din loc, cu lăbuţa ridicată, semn că e cuminte şi locul ăla e doar al ei. Acum avem ceva bătaie de cap. Cu număr complet de animale, cu reguli noi, ne îndreptăm spre o nouă aventură,  cu victoria întâmplării punctuale asupra tristeţii şi griului vietii. Optimismul lui Mihai lovea din nou. Nu m-aş mira ca  Zoe să găsească drumul spre casă. Până atunci: Bun venit, Zara!

 Regele a „fugit”, trăiască regele!  Aşa şi la noi!

 

ps. Zoe nu a mai fost gasita niciodata, din august 2013, si nici nu as fi gandit ca datorita ei noi vom deveni extrem de sensibili cu fiecare caine ce pribegea. De trei alti caini a fost nevoie pentru a fi inlocuita, caci in octombrie 2013 mai intra la noi Bobita, in ianuarie 2014 Alma-rotweillerita, si in ianuarie 2015 Lupu Baiatu. Cu el am inchis cercul, dar am facut ca vorbele de la inceputul textului sa nu mai para atat de amuzante.

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

49 de gânduri despre „În formaţie completă… din nou!”

  1. Sa va traiasca Zara si sa se intoarca Zoe. Tocmai entuziasmul cu care ai povestit e de apreciat, iar faptul ca articolul a fost lung, zau daca am observat. Buna dimineata deci 🙂

  2. E frumoasa Zara si stiu sigur ca va fi foarte fericita la voi. Sa dea Dzeu totusi sa o gasiti si pe Zoe….veti avea atunci doua aparatoare ale teritoriilor.

  5. Nici nu iti poti imagina cat de tare m-am bucurat cand am aflat ca ati luat-o pe Zara! Sunt sigura ca in scurt timp va arata asa cum ar fi normal, masiva si fericita, iar voi veti fi mai fericiti decat ea! Inca ma mai mir de coincidenta cu numele! 🙂

  6. Vienela, e mai frumoasă in realitate! E dulce şi fină! Seamănă mult, mult cu Zoe, dar blăniţa e neingrijită şi culmea nu ii lipsesc multe kg. Are 29. E mai suplă. Zoe nu cântărea cu mult mai mult, dar avea spicul de la firul de păr foarte lung. Plus picioarele erau o idee mai scurte şi labele mai mari. Zoe e frumoasă precum o campioană, de asta ne-a fost şi teamă că nu o vom revedea. Zara e mult mai afectuoasă. Cu mult. Zoe era foarte jucăusa. In fine. O punem pe picioare şi sperăm in bucurii şi mai multe. Reactia mea a fost de neimaginat. Ce poate face omul in secunde binecuvantate.

  7. Zâmbesc amuzată că Zara a adus liniște și bucurie în viața voastră. A umplut golul lăsat de dispariția fugarei Zoe și vă bucură cu prezența ei.

  8. Pe tine te simt ca partasă la aventura mea, tocmai că ai fost pe fază la vorbele mele spontane: o luăm noi! De acolo, mi te-ai lipit şi mai mult de suflet! Sunt cu adevărat fericită şi uimită ce cuminte şi afectuoasă e. Parcă ar şti că e dorită.

  9. Oamenii care iubesc animalele si florile sunt oamnei buni la suflet.
    Domne, ce diperata erai cand ti-am dat telefon. Eram la Brasov si ma hotarasc sa-i dau un telefon Adrianei. ” Alo, servus Adriana!” ” Buna, dar cine e?” imi raspunde Adriana. ” Sunt Olimpia Becheru” ii raspund eu. ” Olimpia?” -minute de suspans ” A, da, scuza-ma, dar aveai o voce atat de tanara ca nu eram sigura ca esti tu, Olimpia! „- imi raspunde Adriana.” Vrei sa ne intalnim zilele acestea ?”- o intreb eu. ” Olimpia, sunt distrusa. Umblu pe strazi, chiar acum am venit de la Codlea, unde cineva imi semnalase ca o vazuse pe Zoe”- imi raspunde Adriana.” Nu mai pot, nu mai am grija de mine. Mihai mi-a atras atentia ca nici nu m-am pieptanat azi”- continua Adriana. ” Linisteste-te, roaga-te la Dumnezeu sa te ajute sa o gasesti pe Zoe. Nu e nici o problema. Poate ca nu e momentul portivit sa ne intalnim acum”-i-am raspuns eu.
    Si iata ca rugaciunile ti-au fost ascultate. Nu ai gasit-o pe Zoe ( poate va aparea si ea mai tarziu), dar a venit Zara care v-a adus pace si liniste in sufletele voastre. Ma bucur din tot sufletul pentru voi.

  12. I se citeste blandetea in ochi. Sunt convinsa ca va fi cea mai dulce catea din lume! Abia astept ziua cand o voi ciufuli putin! Auzi, e castrata?

  13. Incă nu! E devreme acum…pentru noi. Ieri veterinarul, săptămâna viitoare la fel, apoi vaccinurile, implică ceva „angajament”. Plus că a mai rămas Toto …la rand cu vaccinul, săptămâna asta. Pe rand…e cuvantul…magic. E innebunită după Mihai. Să rupă poarta. Ah…şi poarta trebuie să o refac. Alte rersurse…uffffffffff

  15. Ce ştim noi, de fapt? Văzând şi făcând. Azi am mai primit 2 apeluri, in 2 locatii diferite. Unul şi-a găsit stapanul in direct, altul cică stătea in fund, noaptea, langa spitalul Judetean. Dacă e să vină şi Zoe, ea are loc in pădure. Acolo nu intra niciun catel (doar unul mic ce mănâncă boabe). Nici cu Zara nu mă entuziasmez. Dacă o caută cineva? Dar mă bucură prezenţa ei!

  17. Da! E mică. Poate fi sărită. Dacă era dresată…sărea. Câinii ăştia se cresc greu in apartament. E nevoi de unul ca cel pus pe fb-ul meu azi. Dacă nu o găseam pe Zara, cred că mă potcoveam cu o noua jucărie.

  19. Cand am citit „formatie completa” m-am gandit ca Zoe e cu voi din nou! Ma bucur foarte mult ca ati intalnit-o pe Zara! Ajuta mult la suflet – stiu din experienta. Si ma bucur ca este atat de afecuoasa! Foarte mult ma bucur pentru voi! Dar tristetea ca nu e, totusi, Zoe, e agatata undeva in suflet. Consolarea – sa zic asa – este in faptul ca Zoe, daca nu mai e pe strada si-a gasit stapani care o vor iubi sau macar o vor pretui si va fi bine ingrijita.
    E minunat cum ati gasit-o! Sa va traiasca!
    Zoe nu cred ca a fost in zona Garii, nici in prima saptamana, nici saptamana trecuta. Am iesit prin zona Garii – Harmanului – Vlahuta – 13 Decembrie tarziu in noapte, sa „plimbam cainii” in ideea ca fiind caini straini in zona se vor ivi „cainii de cartier”. S-au ivit, dar nu era intre ei vreun caine lup. Pe Victoriei (pe partea cu numere fara sot) era ieri un caine lup, dar se vedea ca e metis, nu avea firul blanii asa lung pe grumaz – cum se vede in poza cu Zoe – si nici nu a raspuns cand am strigat-o pe nume (si-a vazut de ale ei fara vreo reactie). Imi doresc sa o gasiti. Unii caini s-au intors si dupa doi ani! Pana atunci, sa fiti fericiti si alaturi de Zara!
    Scuze ca am scris asa mult… dar atunci cand sunt emotionata vorbesc mult – acum… nu pot vorbi, si am scris. 🙂
    Numai bine! Zile fericite!
    P.S. Mie imi plac articolele lungi cand au atata suflet! 🙂

  20. Mie îmi place să scriu, asa cum imi place să citesc. Chiar şi comentarii. Fiecare vorba a ta parcă e scrisă de mine. După cum ai citit mai sus, locul lui Zoe din pădure nu-l dăm niciunui locatar, fie el nou sau vechi. Pe Zara nu o puteam lăsa liberă pe srtrada. Dacă o cauta cineva, o va gasi la noi. Dacă nu …vom incerca sa ne impăcăm cu totii. Unii nu prea vor pace, hmmmm. Poate vom aduce un dresor. Trebuia demult să facem asta cu Zoe. Telefoanele suna, directii diferite, pustiu in suflet…după acele căutări. Am casa vraişte dar merita. Diana, tu ai blog? Mi-ar plăcea să te citesc. Şi incă ceva, Oare in ce cuvinte ti-as putea multumi? In primul rand, Ps-ul tău…vine balsam pe suflet. Ştiu cât se feresc bloggerii să citească articole lungi.

  21. As zice despre mine ca nu sunt blogger, desi am blog: diana-kundalini (nu scriu adresa completa pentru a nu posta un eventual link activ in comentarii) dar poti ajunge acolo apasand “Diana” de langa zambaretul care ofera cafea si apoi kundalini. Multumesc pentru gandul tau. Mi-ai multumit deja, desi nu era cazul, pentru ca n-am facut nimic spectaculos. Visez, inca, sa fiu cea care o gaseste pe Zoe… Ce vise am! Dar imi doresc din tot sufletul sa ajunga din nou la voi. Nu stiu cum e sa pierzi un caine – altfel decat prin moarte – dar stiu cum e sa gasesti un caine pe care l-a pierdut altcineva. Parca raspunderea e si mai mare – asa am simtit noi. Voiam sa ii fie bine, sa nu se simta precum un catel parasit.

    Noi am cautat timp de 6 luni stapanii cainelui boxer pe care l-am gasit intr-o iarna geroasa. L-am gasit pe catel tot intr-un mod uimitor, as zice. Sapte ani l-am avut (avea 2-3 cand l-am gasit) si mereu ne-am gandit ce-o fi in sufletul celor care l-au pierdut si speram sa ajunga la ei gandul nostru ca e iubit si bine ingrijit. Iar de Boby ne imaginam ca, uneori, se gandeste la primii lui prieteni.

    Mi-a spus un dresor ca pentru a face animalutele sa se inteleaga unele cu altele (cainii intre ei si cu pisicile, si pisicile intre ele) sa ii frecam usor cu degetul pe botic si apoi sa frecam celalat animal pe botic si invers – e, zicea el, un mod in care animalutele ajung sa se cunoasca mai repede. Am facut aceasta cu motanii si nu s-au batut pentru teritoriu si am facut acesta cu pisoiul si catelul unor prieteni – si acestia au ajuns sa se inteleaga foarte repede. Eventual, incercati si voi, cateva zile la rand.

  22. Poate toate astea au un rost nedescifrat deocamdata:Zoe a plecat ca sa-i faca loc Zarei si Zara poate avea mai multa nevoie de voi decat Zoe…Ma bucur pentru voi si pentru Zara ca si-a gasit un camin si poate ca si Zoe o fi gasit pe cineva care s-o iubeasca. Incalcite si nestiute sunt caile vietii! Sper sa aveti multe clipe minunate impreuna.

  23. Poate ca asa a fost sa fie: sa aveti parte de Zara, ca sa se intoarca Zoe! Ma bucur ca v-ati linistit putin, desi se intelege ca mai sunt multe de facut … Dar, cel mai mult ma bucura ca ati salvat un catel, ca se intelege cu voi si ca inca o cautati pe Zoe … Asa e viata: mai dai si peste uscaciuni (domnul cu banii – cum poti sa faci asa ceva, nu inteleg) … dar treci si peste asta

  24. Adriana, încă nu am libertatea ta (neavând proprietatea mea), abia aștept însă ziua să-mi strig și eu ca tine fericirea de-a avea puiuțul meu blănos.

  25. ce va recomand eu…in urmatorul an cautati toate anunturile cu pui de CG de vanzare( din zona)…mergeti si vedeti puiutii si mama…s-ar putea sa aveti vreo surpriza. Nu vreau sa va amarasc, iinsa, la cate anunturi ati pus e greu de crezut ca cineva de buna credinta a gasit-o si nu a vazut acele anunturi; o catea atat de frumoasa, si tanara si nesterilizata pe deasupra, este mana cereasca pentru inmultitori….

  26. Cred ca i-ai stricat ziua Adrianei cu acest comentariu, dar nu pot decat sa iti dau dreptate. Daca nu umbla libera pe strazi, sigur asa va putea fi gasita anul viitor.

  27. …ne-am gandit.Sunt ok, Vienela. Incerc să mă gandesc şi la asta. E firesc. Ne asteptam la orice. Ieri a fost semnalată prezenta ei. Verificăm şi pista aia, şi acceptăm situatia, dacă nu e. Noi am luat-o cu 15o ron. Nici vorbă de pedegree. Dar e un exemplar reusit. Se vede cu ochiul liber. Vă multumesc. Nu mi-aţi stricat ziua. Dimpotrivă. Mi-aţi citit blogul. Cumva. Desi tare mi-ar fi placut un nume….aici.

  28. Si eu cred ca Zoe o sa isi gaseasca drumul spre casa. Mie imi plac cartile motivationale, Dumnezeu stie de ce dar imi plac, in Puterea ( da stiu Rhonda Byrne e supraapeciata :P) e o poveste cu un catel pierdut, cu cat isi faceau mai multe griji cu atat erau mai putine sanse sa il gaseasca, dupa ce s-au calmat cineva i-a sunat sa le spuna ca l-a gasit.
    Daca suntem suficienti cei care credem ca se intoace Zoe de ce nu ne-ar iesi?

  29. Îmi propusesem să răspund mâine la mesaje. Azi a fost o zi de căutări tot datorită unor apeluri fantomă. Ei, mesajul tău m-a lovit destul de bine şi pozitiv. Ai dreptate. Ce-ar fi să înţeleg unele lucruri şi să las viaţa să-mi arate răspunsurile? Mâine, mai bine, caut cartea de care vorbeşti, Mi-e şi ruşine să spun că nu ştiu nimic de supraaprecierea ei. Mulţumesc, Mihaela.

  31. Mă bucur că ai menţionat de faza cu omul cica doctor veterinar sef la nu stiu ce. A trecut o lună şi tot mai luam plase de acest gen. Doar că suntem precauti…acum. Multumesc, Alexandra! Şi tare măgulită mă simt mai ales că eu in ultima vreme am fost rar pe la toată lumea, datorită acestor căutări şi a timpului scurt…rămas pentru noi. Recuperam…zic. Cu Zara. Mă voi gândi că ea e raspunsul căutărilor mele.

  32. E un câine cu adevărat deosebit. Pare Zoe…la prima ochire, dar slabă, nehrănita, neingrijita, si super iubitoare. Plange după Mihai precum un copil, şi are toate defectele lui Zoe. Acum ce să zic? Vom vedea. Pare un inceput. Nu mă entuziasmez pentru că e un caine fugar. Dacă il revendică cineva. Asteptam cu drag orice primim. Valabil in tot.

  33. Toată ziua, cât am fost acasa am frecat boticuri. Parcă e mai bine. Maine avem o vizită a unui domn dresor care poate ne ajuta sa descifram tainele lor. Cât despre Boby, e un exemplu bun pentru ceea ce doresc şi eu pentru Zoe. Intr-o zi sper să ne vedem in Brasovul asta in care văd că găsesc şi oameni pe care ii simt mai aproape de preocupările mele decât pe cei care chiar sunt.

  38. Coincidente fericite 🙂
    Ma bucur pentru voi, ma bucur mult. Eu cu motanul am trecut prin ceva destul de trist. Nu cu acesta de acum. Pana la Paste am avut un motanel tigrat pe care cineva mi l-a calcat cu masina. Exact a doua zi de Paste. Asa ca anul acesta, Pastele a avut o tristete sfasietoare pentru mine. Dupa 7 saptamani l-am gasit pe Snow… care e cu mult mai mult decat am visat si ma face foarte fericita. Spun asta in soapta, sa nu ma uda, sa nu si-o ia in cap. Toarce in poala mea 😉
    Iti si va doresc sa fie la fel, ca Zara sa umple acel loc si chiar mai mult. Ideal ar fi sa se intoarca sau s-o gasiti si pe Zoe dar timpul trece si nu stiu…pare tot mai putin probabil.

  39. Snow al tău pare incredibil de ataşat de tine. Ce să zic? Uite că trece timpul şi Zoe e dusă. Pare incredibil. Zara umple un gol, dar încet, încet îl primeste pe al ei, unic, singular şi cu bucurie de ambele părţi.

    1. ..Zoe rămâne de negăsit, dar ne-am consolat cumva şi să ştii că ai dreptate, multa vreme un ochi a plans şi unul a ras. Acum suntem mai impăcati, dar si mai ”bogati” cu trei cătei. Mulţumesc frumos pentru vorbele tale.

  41. Buna dimineata, draga mea. Iti multumesc ca ai fost prima ce mi-a deschis usa si m-a invitat la cafea cu acest articol. Sper sa o gasiti pe Zoe, iar Zara….sa fie sanatoasa si cuminte:) te pup

    1. Te pup, Raluca. Pe Zoe cred că o iubeste cineva sigur, in casa ei deja de un an de zile, cum e casa mea pentru Zara şi dragostea mea pentru ea. Zoe va fi una din rănile mele nevindecate, dar uneori lucrurile au o morala pe care nu o vedem totdeauna. După fuga frumoasei lupoaice, pe Zara nu am mai lăsat-o singura, acolo in padurea din spatele casei, ci i-am adus pe 26 oct 2013 alt caine abandonat, tot de vreo 2 ani jumate ca vârsta, teribil de frumos si afectuos. Stii si tu ce greu si-ar găsi un ”stapân” bun un caine de talie mare. Am profitat de loc şi de curtile impărtite şi am mărit ”haita”. Anul acesta am intregit-o cu altă abandonata, o rotweillerita de talie medie, care a fost pe cale sa fie eutanasiata, dar oameni buni au vindecat-o şi au lasat-o cu drag in grija noastra. Par multi cinci caini, dar regulile sunt asa de clare incat nu ne impiedicam de ei la tot pasul, nu latra toti odata, pentru ca, ciudat, ca si oamenii, unii sunt mai lenesi, altul mai prietenos, unul agitat, e un amalgam. Tu esti ”relativ” nouă prin jurul meu şi am vrut a-ţi spune toate acestea caci in fiecare poveste avem si invataminte clare, doar ca in momentul acut nu le vedem. Te pup şi să stii că am băut o gura de cafea cu tine in gand. Multumesc.

      1. he he. Recunosc, iar imi beau cafeaua cu tine…si de data asta am primit o lectie frumoasa de viata, citind cele relatate de tine. Sper ca ZOE sa fie bine…..toti sa fie bine!

    1. Da, am unele fotografii pe desktop in care nu stiu daca Zara e Zoe sau invers. Depinde si de unghiul din care e poza facuta. Zara e mai lunga si are picioarele mai lungi, Zoe era mai puternica, mai masiva şi avea botul impresionant. Dacă ar fi fost vitaminizata si hranita cum trebuie, cred ca nu prea erau multe deosebiri. Şi da, de-ar fi bărbată Zoe a mea, oriunde s-ar afla!

Comentariile sunt închise