Desculţă păşesc
prin cioburi de soare,
prin sticlă de vânt
şi frunze din stele,
prin iarbă albastră
şi rouă din picuri
trimişi de un
luceafăr
trist şi pierdut
ce-a căzut!
Alerg parcă stau,
vorbesc parcă tac,
nu ştiu ce să fac,
ce pot să doresc,
de merg sau păşesc,
de dorm sau visez;
în hore mă prind
cu vise arămii
şi frigul mă-ntoarce
acasă între vii
să simt primul fulg,
să văd prima nea,
s- ating unul fin
pe aripa mea
de gând bun, ales,
de dor neaprins,
de timp amăgit,
de ierni neprimit,
de flori neculese
şi rod alungat;
şi-a stat.
Nici omătul
nu mai e ce a fost,
din drum de poveste
învăţat pe de rost;
el vine tiptil
de prin vise de noapte,
se aşează prea mult
fără vină şi spor
în întâiul din lună
de octombrie dor,
să-l alungi nu prea poţi,
să-l accepţi nu-i firesc;
şi te-ntrebi de-i aievea
sau încă visezi
fulgi de sticlă din stele,
fulgi aievea de nea
ce-s grămada acuma
rătăciţi….
….în toamna mea.
prin cioburi de soare,
prin sticlă de vânt
şi frunze din stele,
prin iarbă albastră
şi rouă din picuri
trimişi de un
luceafăr
trist şi pierdut
ce-a căzut!
Alerg parcă stau,
vorbesc parcă tac,
nu ştiu ce să fac,
ce pot să doresc,
de merg sau păşesc,
de dorm sau visez;
în hore mă prind
cu vise arămii
şi frigul mă-ntoarce
acasă între vii
să simt primul fulg,
să văd prima nea,
s- ating unul fin
pe aripa mea
de gând bun, ales,
de dor neaprins,
de timp amăgit,
de ierni neprimit,
de flori neculese
şi rod alungat;
şi-a stat.
Nici omătul
nu mai e ce a fost,
din drum de poveste
învăţat pe de rost;
el vine tiptil
de prin vise de noapte,
se aşează prea mult
fără vină şi spor
în întâiul din lună
de octombrie dor,
să-l alungi nu prea poţi,
să-l accepţi nu-i firesc;
şi te-ntrebi de-i aievea
sau încă visezi
fulgi de sticlă din stele,
fulgi aievea de nea
ce-s grămada acuma
rătăciţi….
….în toamna mea.
Asa cum am intuit, esti un vulcan. Oare esti nascuta in zodia berbecului?
In orice caz… foarte frumos spuse framantarile tale de toamna!
As vrea sa ninga in fiece luna, daca asta te inspira si te faci sa scoti la lumina atatea ganduri, atatea frunze din stele si cioburi de soare.
Alerg parca stau,
vorbesc parca tac… versurile astea le fur eu, ca mi se muleaza pe suflet. 🙂
De fulgii te-au bucurat
In tomna ta cand au picat
De omatul a curs
Nedorindu-l de sus
Si vantul te-a intors
Pe fata, pe dos
Ma bucur c-a fost chiar asa
Sunt trista ca nu-i toamna mea.
La tine ninge mai frumos decât a nins vreodată afară.
Imi place la nebunie toamna ta … albastra.
Suntem chit! Şi mie…scopul tău precis!
Iar tu mă alinţi cu vorbe pe care nu le-am „auzit” niciodată!
A tinut zapada ? Ca scopul meu e in continua schimbare.
Nu fii tristă
că acasă
luai mătura din casă
şi cu ea nici că zburam
frunzele le scuturam,
frunze mari de pomişori
încarcati de fulgisori,
fulgisori grei şi apoşi,
de rupeau ce e frumos
si scoteau omul din casa,
fix pe vremea cea câinoasă.
Că o zugraveam aici
Mai cu pete şi scilipici
Era doar spre o poezie
si o pură fantezie,
că ninsorea de întâi
de octombrie, cum stii,
fu frumoasă doar pe afara
stricăcioasă şi sprinţară.
…da, astea sunt genul tău de versuri. Ţi le dăruiesc!
Nu! Sunt CAPRICORN…în ultimul decan…guvernat de Soare şi Saturn. La Brasov a nins, Cita. Toată ziua. Nu puteam rata momentul de a scrie aici şi a ne aminti că am trăit şi un astfel de momeent în 1 octombrie 2013.
…da, a tinut! Şi acum acoperişurile şi curtea e albă. Iar scopul tău să se simtă liber. Am citit destule povesti, eşti în cărţi pe treaptă inaltă, părerea mea…
Ca sa vezi ce efect a avut prima zapada din acest an asupra ta, Adriana. ! S-au deschis aripile versurilor, ale gandurilor innaripate
prin cioburi de soare,
prin sticlă de vânt
şi frunze din stele,
prin iarbă albastră
şi rouă din picuri
trimişi de un
luceafăr
trist şi pierdut
ce-a căzut!
…instantaneu…aş spune, înainte să nu mai văd farmecul zăpezii de atata măturat şi ocrotit plante. Şi acum e lapoviţă….
Aha! De aceea te sfasii scormonind in adanc, judandu-te ca si cum ar fi vorba de altcineva! Esti omul care fara responsabilitate nu face nimic! :)!
Zapada…Fantastic! Doamne, ce vremuri! Totul e surprinzator!
Imi amintesc ca am ascultat candva, pe vremea cand la radio se transmiteau piese de teatru, o piesa care se numea: „Zapada in toiul verii”: Actiunea se petrecea in China Imperiala; Interesant e ca m-a impresionat in asa masura ca o tin minte si azi – si au trecut mai mult de 50 de ani!
1 Oct cu zapada… e ca in povesti!