Am o inimă. Una doar;Uneori, e rece şi goală,Și doar fiziologic funcţională.Alteori, o împartÎn patru, firesc,În zece, generos,Pentru fiecare om frumos.Altădată, o adun fărâme-fărâme,Chiar din locul unde am lăsatSă mi-o dărâme;Deseori, mă întorc cu ea goalăS-o umplu cu ce găsesc pe afară.Apoi, prind în ea, cum oi şti,Niscai sentimente vii,Unele care se instalează, pe veci,În toate camerele,Și anticamerele,Și inundă totulPompând iubire multăAdunată de la cine vrea să vândă,Și să dea la schimbCâte ceva.Într-un final, inima mea,La liber a dorit să ia.Iar să nu dea greş, încă o dată,Și-a tatuat, definitiv, iubirea așteptată.Acum, bate, cumva, liniştită.Fiţi pe pace –-e vigilentă,Și doar un pic aţipită,Azi!
10 gânduri despre „Treceri inimoase”
Comentariile sunt închise
Hai, termina, ca mie nici nu-mi vine sa mai citesc… De unde ai scos-o pe asta cu inima goala si rece? Poate vorbeai despre vreo inima de purcel, doar buna de pus in oala. :)))
Chiar si cand este farame, farame, inima ta este tot fierbinte si plina de dragoste si de bunatate! Deci nu, in ciuda frumosului aranjament, mie nu imi convine aceasta poezie! 🙂
Zici? Ai uitat de niscai comentatori de altă părere? Fugi de aici că tot e golită de continut câteodată, altfel nu l-as umple cu ce vreau. Şi aia cu binătate totdeauna. Dar ce-s robot? Fugi, fată-s om…de-ăla cu treceri prin toate stările, inclusiv cu de-alea mai „agresive”. Chiar pe alea unde le bag, că n-am pus decât extreme…pe aici…
…se vede că râd. Am scris comentariul cu picioarele, cred…
Ce-mi pasa mie de comentatori nefu? Eu vorbesc doar despre ceea ce stiu si simt. Iti spun eu ca nu se goleste niciodata, ci doar se ascunde cand esti suparata… Ce, crezi ca nu sunt si altii agresivi? Sunt! Dar asta nu ii face mai putin buni. 😛
inimii tale nu-i cerceta somnul
căci e doar o părere
o mângâiere
din colțul de miere
e doar o tresărire.
inimii tale nu-i cerceta lacrima
este doar o părere
o teamă de rămânere
poate suspendare.
ea bate
și știe că bate
iubire ducând
mai departe.
…frumos, psi. Prea frumos. Nu cercetez nimic. Cred.
Inima noastră
Duce de toate,
Ne duce și pe noi
Până peste poate,
Ne duce dorul,
Ne-aduce odorul,
Și-n lume amorul
Și-i pace!
Nu cerceta cărările inimii, ci doar primește ceea ce-ți oferă.
Primesc cu zâmbet
Cuvinte ca un cântec,
Şi inima-mi tresaltă
Că ai trecut în şoaptă
Să-mi bucuri zi de toamnă
Ce seamănă c-o iarnă.
Mulţumesc, Mugur.
Unu… doi… trei… patru… cinci… şase… şapte… opt… nouă… uf, am ajuns la final… zece. Chiar sunt zece!
…sau mai mult de 10, dar mi se terminaseră cuvintele…