Mărgăritare versificate

Urma de cerc

Adriana
Am alergat în jurul lumii,
mi-am lăsat paşii şi urmaşii
soarele într-o parte,
şi luna mai apoi,
şi cercul se termina
tot cu noi doi.
Mi-am luat paşii în spate
…de teamă şi spaimă
că nu voi ajunge la timp
către tine, să te ţin strâns
într-un cerc fără urmă,
dar cu o îmbrăţişare….
…….scurtă în el.
Mi-am măsurat paşii cu tine
în hore nebune, nesfârşite,
de neam, şi iubire
fără urme pierdute
în cercul iubirii străbune.
Mi-am privit cercul dragostei
de pe degetul tău,
de pe mâna mea,
şi n-am găsit urma
ce spunea va urma,
doar că eşti…
Dar am găsit o urmă
de cerc pe nisip,
una în rotocolul
de fum al ţigării de foi,
o urmă de cerc
azuriu pe cer,
şi două în ochii mei,
care-mi aminteau
ce fragil eşti,
ce firavă sunt,
dar ce puternici
suntem amândoi
împreună,
ca un cerc.
Iar de aş fi doar
urma de cerc
în acest joc al dragostei,
nimic nu mi s-ar părea
mai simplu şi mai firesc
pentru că aş fi urma ta,
urma noastră.

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

46 de gânduri despre „Urma de cerc”

  5. Mi s-au asezat la inima cuvintele : „ce fragil eşti, ce firavă sunt, dar ce puternici suntem amândoi imprena!”
    Esta absolut adevarat!
    Frumos mesajul!
    Sa ai o saptamana frumoasa!

  6. Cita…tocmai ce ai fost cea care a asezat mesajul cu numărul 2000. Pentru mine e enorm. Nici nu visam acum 6 luni la asta. E ca un vis împlinit. Şi pentru că a venit de la tine, pare şi mai ireal. Până mai ieri…nici nu te stiam. Şi cum te-as fi descoperit dacă nu începeam să mă joc în cuvinte? Îţi multumesc, Cita! Iar ţie…Vienela, multumesc din nou, chiar dacă…mă mai pierd pe drum…uneori.

  10. oau! Sunt premianta deci! O sa tin minte! 🙂
    Acum, sa stii, ca si internetul are caile lui, multe si neumblate, pe care uneori mai calca si Dumnezeu, desi sunt multi ingeri negri care viermuiesc prin el!
    Multumesc! 🙂

  11. m-a surprins puţin (deşi nu ar fi trebuit, căci te cunosc întrucâtva) profunzimea ta de astăzi.
    şi recunosc că am ales tema cu gândul la cu totul altceva…
    o umbră de dulce şi de amărui peste un cerc în care bate o inimă. şi îmi place mult bruma pe care o pui ochilor mei… motiv pentru care am întârziat niţel comentariul şi am recitit poezia ta.

  12. Cateodata este bine sa-ti lasi sufletul sa vobeasca, Adriana. El stie ce spune. Si cred ca asta ai si facut. Ti-ai ascultat sufletul. Frumos si cutremurator de emotionant.

  18. Si daca nu imi pomeneai numele, tot aici m-as fi oprit pentru a comenta. Tot ce ai adunat in acest cerc este valoros si inegalabil, dar acel ce fragil esti, ce firava sunt, dar ce puternici suntem amandoi… este… nu stiu, este ceea ce mi-a atras atentia, ceea ce mi s-a parut a fi varful!
    Felicitari si la cat mai multe comentarii, cel putin la fel de interesante ca pana acum! Nu-mi multumi, ci continua sa mergi pe acest drum, ca tare multe petale parfumate ai asternut… :*

  19. …Cita, pe îngerii negri îi zăresc şi eu …împrăştiaţi prin virtual. Şi ce aş mai vrea să nu îi văd, pentru că, chiar dacă nu mi se adresează mie, îmi strică armonia frumosului găsit …ca printr-o minune.

  20. Vienela, drumul meu…a început cu tine…aici. De s-ar termina…vreodată, dacă nu aş mai găsi forţa să merg prin lumea asta uneori prea largă…pentru mine, ţie ţi-aş face mărturisirea asta. Tu ştii cât de mult îmi plac mie temele clubului psi, de aici şi plăcerea de a scrie…orice; parcă de fiecare dată…o idee senzaţională…imi vine din acest gând…

  23. Şi fiindcă eu îs cu 22(nu c-aş vrea, dar e un număr care mi se aprinde ca un cerc de foc), alt loc mai bun şi mai cald nici nu găseam să-ţi intru între cercuri, să mi le înfăşor de la gleznă până înspre gât şi apoi, uşor deasupra capului, unde să se aşeze întru descifrare.

    PS: Să ştii că am citit tot timpul apaşii, şi nu paşii…

  24. Ah, eram sigură că mi-o ia cineva înainte! 🙂 Că-i tot o mihaelă(ca şi mine, când nu mi-s olimpia şi mihaela, o să cred că-s tot io! Minte-măăă! :))))

  26. ….păi, mintea ta..cu asocieri şi sensuri, despre care uneori imi vine să întreb ca la şcoală ce înseamnă, …poate aduce şi nişte apaşi în poemul meu. Dacă aş fi mai bine dispusă, aş dărui ceva apaşi rătăciţi. Dar nu-s…

  28. …dor, eu stiu că tu ai citit despre intâlnirea noastră. El m-a făcut să fiu cea de azi. Nu puteam avea un bărbat mai bun nici dacă îl cream eu. Un lucru zic tot timpul: ce liniştită as fi stat eu, dacă stiam că va apărea el in calea mea! Aşa …mi-am pierdut şi credinţa, şi speranţa de câteva ori.

  29. Suntem dispuşi, chiar şi când credem că nu suntem,
    între cercul întâiului gând
    şi ultimul cuvânt care-l încercuieşte.
    Trebuie urmărit însă punctul dispus fix pentru rotirea perfectă.

  30. frumos spus „ce fragil eşti,
    ce firavă sunt,
    dar ce puternici
    suntem amândoi
    împreună,
    ca un cerc”, iar finalul spune tot!
    Eşti o răsfăţată a sorţii dacă eşti iubită pe cât poţi să iubeşti .
    Noapte bună!

  31. ….se poate spune şi aşa Cammely, doar că în fiecare poveste e un dar. Al meu a venit destul de greu, într-un timp in care credeam că cei buni sunt luati. Totuşi, Dumnezeu mi-a dăruit tot binele lumii într-o dragoste nesperată, nevisată…

  32. Cel mai adesea cercul perfect are …doua laturi. Sau am putea spune ca pentru o inchide un cerc e nevoie de doi: fiecare tine un capat si aleargand unul spre celalalt se rotesc repede, repede pana cand, niciunul nu va mai stii unde incepe si unde se sfarseste cercul. Atunci din cei doi devin unul. Mai bine zis asa pare, caci nu mai poti spune unde-i unul si unde-i celalat si nici nu mai poti sa-i desparti fara sa rupi cercul.

  35. …sunt într-o normalitate firească, binecuvântată cu un soţ bun şi atent, pe care-l ador, recunosc, şi despre care aş scrie mereu. Mai ales că la capitolul pozne e as. Zici că e un copil mărişor. Mulţumesc…din nou…

  45. Tu chiar crezi ca te-as lasa vreodata s renunti la aceasta calatorie, la aceasta lume? Ai idee cat de pustie mi-ar fi fara tine? Macar pentru egoismul meu si tot vei fi nevoita sa ramai aici. 🙂

Comentariile sunt închise