Tristeţea stă cu prietenii la masă,
Şi lacrimi cad pe tastaturi stinghere
De-o vreme-ncoace, de când şoapte amorţite
S-au prins prin virtual între cuvinte,
Şi şuieră o veste înnegrită
Peste duzina noastră cea cernită.
Necunoscutul astazi ne e frate
De cruce, chiar, prin texte adormite
Ce vor rămâne aicea pironite
Să ştim că dincolo de moarte
Tot ce e scris mai spune despre fapte
Ce le-a trăit ca ieri Con’ Virusache,
Şi acum vreo şapte ceruri ne desparte!
Nu te-am ştiut nici prin cuvânt, dar am simţit
Ce om frumos ai fost, căci te-au iubit
Ai mei prieteni, duzinari de soi,
Şi vei ramâne pururi printre noi!
Pescar ai fost, te duci la alt PESCAR
Să scrii poveşti şi să i le dai ca dar.
Şi lacrimile celor dragi tu să le seci
Spunându-le că nu-i nimic…. pe veci!
Şi lacrimi cad pe tastaturi stinghere
De-o vreme-ncoace, de când şoapte amorţite
S-au prins prin virtual între cuvinte,
Şi şuieră o veste înnegrită
Peste duzina noastră cea cernită.
Necunoscutul astazi ne e frate
De cruce, chiar, prin texte adormite
Ce vor rămâne aicea pironite
Să ştim că dincolo de moarte
Tot ce e scris mai spune despre fapte
Ce le-a trăit ca ieri Con’ Virusache,
Şi acum vreo şapte ceruri ne desparte!
Nu te-am ştiut nici prin cuvânt, dar am simţit
Ce om frumos ai fost, căci te-au iubit
Ai mei prieteni, duzinari de soi,
Şi vei ramâne pururi printre noi!
Pescar ai fost, te duci la alt PESCAR
Să scrii poveşti şi să i le dai ca dar.
Şi lacrimile celor dragi tu să le seci
Spunându-le că nu-i nimic…. pe veci!
Voi spune şi eu: „Rămas bun, prieten al prietenilor mei!” Duzina va fi mai săracă, şi virtualul mai puţin vesel. În tabel găsiţi ultimul salut al duzinarilor.
Cred că aproape după fiecare comentariu al lui, punea „:))”, aducând voie bună. Chiar dacă tu poate scrisesei ceva mai puțin vesel, la el nu părea nepotrivit ca după comentariul scurt, la obiect, în 2-3cuvinte să râdă, căci, ca un hoțoman, îți fura zâmbetul; mi-e foarte greu să scriu despre el schimbând forma lui „a fi”…încă ești pe-aci, coane!
Dumnezeu să-l odihnească…rip.
Eu nu l-am prea cunoscut pe Virusache dar sunt convinsa ca, va zambeste, de undeva, de aproape, dintre ganduri ori printre litere. Si sunt la fel de convinsa, ca nu ar vrea sa simtiti durere in legatura cu el, ci sa ii pastrati vie amintirea. Sa-i fie viata lina, acolo printre stele si ingerii aproape!
Cred ca sunt singura dintre duzinari care a evitat sa scrie. Nu pot, oricat as incerca! Prea multe vesti urate intr-o singura zi!
Era aproape dimineata cand am adormit…
în sufletul meu am ştiut. am ştiut de ultima oară când am vorbit amândoi. şi chiar şi atunci, pescarul nostru de glumă tot mi-a zâmbit din cuvânt.
doare… doare tot ce nu am spus. 🙁
conu virusache, drag îmi eşti! să te ţină Dumnezeu în lumina lui!
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca. Imi pare rau cand aud ca unii dintre noi se desprind de aceasta lume si pleaca in alta. Ieri am primit vestea mortii fostului meu diriginte din liceu si bunicul nurorii mele. Azi o alta veste trista. Nu avem decat sa acceptam situatia si sa n rugam pentru cei care pleaca „dincolo”. Poate ca le va fi mai bine, cine stie?
Eu nu l-am „cunoscut” dar ieri si alaltaieri am fost trista. Unul de-ai nostri mai putin , asa ne ducem toti …Dumnezeu sa-l odihneasca !
Frumoasă elegie ai scris. Virusache merită toate câte s-au scris despre el.
Tuturor ne pare rău.
…eu cred că prin textele lui şi noi cei care nu l-am cunoscut îl putem cunoaste măcar putin.
Din cate am vazut..a plecat devreme, prea devreme. Trist! Dumnezeu sa-l odihneasca zic şi eu!
Nu, nu-l stiu nici eu! Am scris aces text pentru ceilalti care l-au cunoscut, din solidaritate, şi pentru faptul ca prin ceea ce a ramas scris oriocând il putem cunoaste. Asta e minunea, zic!
Nu , nu esti singura. In plus …m-a năpădit tristetea Cameliei, si randurile celorlalti. A fost semnul meu lasat in acest cerc de suferinta.
Si va mai durea, mai ales cand alte tristeti se asează langa vestea asta.
Mai am si eu una care sper sa nu aiba acelasi deznodamant, in momentul in care scriu un tanar e in coma si lupta pt firul lui de viata. Multumesc, Olimpia.
…după cum spuneam, doar numele mi-era cunoscut. Dar durerea timisa de fete…m-a năpădit cu totul. Am scris din solidaritate, cum spuneam.
Am incercat sa traduc tot ceea ce mi-ati transmis. Chiar imi pare rau! Era atat de tanar…incă!
Ce frumos din partea voastra….am vazut ca toti cei din „club” i-ati trimis un gand bun acolo unde e, in alt plan.
RIP
….eu necunoscându-l m-am gândit sa le fiu alaturi celorlalti. E mare pacat sa i se termine cuvintele aici…pe ..pământ. Poate va gasi altele mai grozave..acolo.