Mărgăritare versificate

Pana albastră, dintr-o fotografie zimțată

Adriana
Nu ştiu dacă pana albastră,
Ce zace pe-un taler de aramă,
Vine dintr-un trecut abstract,
Sau dacă paşii mei s-au pierdut
Prin anotimpuri uitate şi pline
De chipuri zugrăvite doar de cuvinte;
Nu-i treaba mea să ştiu dacă trecem
Prin încăperea cu amintiri stranii,
Azi sau mâine sau în treacăt,
Câtă vreme treptele de granit
Mă duc în grădina viselor lumeşti,
Unde simt tremurul frunzelor
Şi coborâri de nori aproape de capetele noastre.
Trecem, parcă, prin desiş de aburi;
Prindem în mâini clipe albastre de nori
Ce trimit trepidaţii subtile sufletelor noastre călătoare,
Prin lume, prin gări părăsite, unde nu mai opreşte niciun tren,
De când un soldat cu chipiu aurit a uitat să coboare.
Suntem trecători ce ocolim trepiedul unui fotograf ce poartă încă joben,
Luat de pe malul Tamisei, pe când studia despre desăvârşirea fotografiei.
Nu ştiu cum, cu spiritul treaz sau îmbătat de istorie,
M-am văzut într-o poză zimţată, cu o gară pustie,
Cu o pană albastră la pălărie,
Facând cu mâna unui soldat cu chipiu auriu.
Pana albastră de pe talerul de aramă
O fi poveste, închipuire sau semn?
Nu ştiu, dar poate lacrima din ochii mei va şti să spună mai mult
Sau doar o vom căuta în fotografii dantelate, unde zâmbetul e mai mult un surâs timid
Iar cuvintele cad din poveștile altora.
În a mea, doi oameni au fost cândva tineri, îndrăgostiți
Și au trecut prin gări cu iederă roșie.
Doar jobenul lipsea, transformat în chipiu de șef de gară
Dar cine-i oprea să viseze?

Textul face parte din duzina de cuvinte, din cadrul clubului psi. Au scris alţii mai bine şi inspirat şi îi găsiţi în tabel.

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

24 de gânduri despre „Pana albastră, dintr-o fotografie zimțată”

  2. Clipe albastre de nori. Ce frumos. Un vis cu un el si o ea. Lacrima e purtatoarea povestilor pe care cuvintele nu le cuprind.

  3. „Pana albastră de pe talerul de aramă”
    Imagine de vis uitat în cutia cu amintiri, albastrul-cobalt pe arama-nserării, vis înalt pe cerul ce-ncepe a-și aprinde steluțele aurii! Privire spre înalt, în susur de frunze, mâinile-adunate-n legământ nerostit, poze cu iz de secol trecut, suflet cântând bucuria!
    Mi-ai trimis un întreg album, cu imagini ce par din alt timp, dar care parcă acum s-au născut!
    Mulțumesc!

  4. Ce aer de poveste, abur de visare
    Mă duse-n locul unde fotograful cu joben
    Scotea din pălărie câte-o încercare,
    Ca fiecare trecător să lase-un semn:
    Un zâmbet, ridicând chipiu ori pălărie
    De aur sau albastru, şi-am simţit melancolie…

  5. Iata-ma iarasi deschizand comoara sufletului tau, iau de aici o alta piatra pretioasa si o adaug tezaurului meu pe care mi l-am faurit de cand te-am cunoscut.Frumoase bijuterii iti mai ies din ganduri,ADRIANA!

  6. Pana albastră e albastră de la gând,
    iar talerul de-aramă strălucind
    e sufletul ce-o ţine ca să-ţi fie
    mai mult decât un instrument pe coala de hârtie.

  8. Stilul creativ, altfel,…cu metafore speciale simt că nu mi se potriveşte. Il abordez rar. Din statistici văd cum oamenii nu gusta prea mult asta. Nici nu sunt cine stie ce experta, dar de drag incerc. Multumesc, Silving

  9. Penele tale au toate culorile pe care ochiul si sufletul uman le poate surprinde si pe toate stii sa le folosesti cu maiestrie. Are dreptate Silving, scrisul tau este tot mai bun, ceea ce transmiti ajunge pana in locuri pe care de obicei incercam sa le tinem zavorate. Uneori zambesc, alteori sunt trista, dar intotdeauna plec mai bogata de la tine.

  11. M-as baga si eu la duzina voastra de cuvinte dar mi-e ca nu le nimeresc pe toate. Am incercat-o pe asta cu trepte si timp da' la sfarsit nici eu n-am inteles nimic. 🙂

  12. Silving …poftim răspunsul …la intrebarea neintrebare…de ce nu scriu metaforic. A dat Adelina raspunsul. Adelina, cu un pas mai jos, in aceeasi duzină am şi ceva de…inteles. Asa se şi numeste ” Obişnuitul dintr-o zi specială”. Pentru mine duzina e magică. O iubesc. Te pup!

  15. …iubesc lucrurile vechi, cu patină, cu povesti, si amintiri ghicite mai mult. Si casa mea e decorata…vorba unui pusti de 9 ani, ca la muzeu. Exagerez…dar accentul e pus pe lucruri…cu poveşti. Eu mulţumesc, Mugur…şi rog iertare că nu am trecut a citi nimic pe la tine, pe la voi. Abia de mă revigorez niţel raspunzând la comentariile de aici.

  16. Atât de puțin timp am pentru relaxare de când mi-am dublat numărul de ore lucrate la firmă, încât e o adevărată vacanță și bucurie să vin în locurile unde pot să citesc ceva atât de frumos. Da, e simplu de definit, e frumos! Am trecut fără treabă pe trepte cu tremur de toamnă, pe unde trecători fără gânduri alergau în sacadate trepidații în spiritul treaz al parcului foșnind de frunze. Scuză-mi joaca fără noimă, pana ta albastră a scris superb, iar mie îmi place asta fără să-mi pun întrebarea de ce. Cu drag! 🙂

  18. …ce să iert, dor? Eu am trecut rar pe la voi in ultimele 10 zile. Nu-mi trece viroza, desi complicatii nu am. Nu pot citi, comenta, trec repede peste texte. Nu am scris nimic de vinerea trecuta cand mi-era mai bine, de sambata a inceput calvarul. Se scutura tastatura. Nici pt duzina nu am scris, vroiam sa-i dedic ceva lui Mihai, ca e ziua lui. Nu pot. Asa că semnul tau, …lasat azi, îmi face teribil de bine. Te pup

  19. Ai o caldura aparte, vorbe impartite cu drag cât să uneasca fisura facuta cumva de un alt cuvant ratacit. Multumesc, Mirela. Maine iti promit po poveste in clubul parfumat si de-ar fi sa o redacteze Mihai pentru mine. Mi-e in continuare greu sa stau pe net. Pupici.

  21. Ce ciudat mă simt AZI…când stiu că pentru prima oară…mî simt ratacita si in urma cu noutaţile. De maine sper că voi fi cu norma intreagă …la recuperari. Multumesc…

Comentariile sunt închise