Sunt o precupeaţă
ce vând vorbe
şi cuvinte
obosite;
vând vocale alintate,
şi consoane hâhâite,
parole goale,
adulmecate,
şi-un predicat
cam afumat.
Nu iau nimic pe ele,
se pare,
Stau pe tarabă înşirate
şi aşteaptă
un cumpărător predispus
spre chilipiruri,
care, precis, ar înhăţa
măcar un subiect
desuet,
al meu, al tău sau al cuiva
nevrând să-l lase,
abandonat;
gândindu-se la o preluare
firească, dar ușor cosmetizată,
parfumată,
(doar era predestinat
spre succes.)
ridicându-l la rang de știre
măreață, cu roșu pe față.
Prelung se uitau unii,
timid treceau alţii,
până timpul
s-a prelins
şi-a nins…
Cuvintele şi-au pierdut rostul. Prelegerea era neconvingătoare,
seacă, bolnavă, fără căldură în ea,
cu un mesaj predominant
în gri.
Le-am scuturat,
le-am aşezat,
pieptănat, aromat,
şi-am pus un pic de haz,
ce era precursor al râsului
hohotit,
şficuit.
De cei serioși am fugit
Iar despre ziare și cancan
Rabdare nu am.
Pe loc, am prins
doi amatori.
Şi pentru că gândul precede fapta,
mi-am dat seama că
îmi vor lua toată marfa,
şi-am renunţat:
Nu vând nimic
din ce-i al meu!
Ideea este simplă,
de tot:
dacă nu pui şi un pic
de umor
amator
cuvintele vor fi fade
în substanţă,
oricât de aranjate
vor fi
la suprafaţă.
Însă cum nimic nu e vesel mereu,
Mai am și povești de un leu
Haide, …doi
Bănuți? Vai de noi!
De ce să ne vindem ușor?
Vreau lei păzitori!
Să știe oricare ar lua,
la liber de pe taraba mea,
ca orice ar face cu ele
mie îmi sunt regi, îmi sunt lei
dătători de idei.
Nu vând nimic.
Dar ofer, uneori,
Bucurii la minut,
De vedeți …vreun cuvânt
Înșirat
Dintr-un gând, ce vă place,
Nu uitați să plătiți:
Revenind să citiți!
Mulțumesc tuturor celor care se plimbă prin cuvintele mele, deși ar putea-o face în alte părți mai lucitoare!
uite ceva ce mie nu-mi reuşeşte sau nu ştiu de ce, nu încerc să scriu în ton mai vesel… mereu am avut senzaţia că devin cumva ironică… deşi în realitate sunt o rânjită.
Eu, una, chiar nu mă supăr. Uneori, chiar nu poți râde. Sunt cuvintele mele și miezul lor nu-i chiar fad, nici măcar cosmetizat… e simplu.Trist dar adevărat.Seara frumoasă!
De cateva luni scriu fara umor. N-am. M-am intors in arhivă şi am gasit o perioada „veselă”. Când am pierdut-o, nu ştiu. Tu scrii…intr-un mare fel. O stim toti. Eu incă incerc. Multumesc. O seara buna si tie!
A doua poezie pe care o citesc in cadrul duzinei de cuvinte! Se pare ca sunteti gata sa consacrati un stil! 🙂
eu zic ca merge:) PSI- inteleg 100%:) Stiu feelingul
….eu am citit-o pe psi mai devreme si aproape ca am vrut sa sterg postarea. Mi se pareau ca seamana. Dar daca spui că e un stil….esti generos.
….hmmm….de ce nu mă mir?
….eu nu sunt prea vesela, vorbareata sunt. De la postarea pt Mihai mi se trage…veselia…
Sper ca le-ai pieptanat cu carare pe mijloc…
Umorul e şi el de mai multe soiuri…Are frecvenţe. Uneori e posibil să fie, dar să nu-l sesizeze cel care citeşte, fiindcă nu pe aceeaşi frecvenţă. Mie, spre exemplu, nu mi se pare un poem comic. Ba, dimpotrivă… 😉
Nici eu nu reușesc să scriu cu haz… hmmm.
Anul trecut, orice as fi scris, era cu zambetul pe buze sau chiar hohotind in gand. Nu luam nimic in serios si nu puteam sta serioasa in timp ce scriam. Acum mi se intampla tot mai rar, habar nu am de ce. Dar tu, tu ai scris ieri atat de frumos si in fiecare rand am simtit bucuria si rasul tau. Nu vinzi nimic din ce este al tau, dar ne dai tuturor cate putin, sa ne bucuram si sa traim alaturi de tine!
Da, un pic de haz nu strica niciodata , inclusiv hazul de necaz, eu la asta ma pricep cel mai bine 🙂
Surâs sau lacrimă, emoţie să fie, doar că surâsul aduce optimism şi-n proză, şi în poezie şi îl revarsă peste romantism.
e doar o stare Adriana, nu e la fel… nu ti face griji. e cumva o stare de gri peste noi. dar vine veselia sarbatorilor si ne revenim . verde, rosu, alb, auriu , argintiu :). ai asternut frumos cuvintele, te ai jucat cu ele si asta e tot ce conteaza .
Tu asterne acolo, nu se stie de unde va sari … precupetul. P.S. Dara'ar dracu' in capu' ei de gripa ca rea mai e !
….nu! Le-am dat intr-o parte…să fac loc altora mai bune…
…păi nu e! Doar săltăret! Cred că mesajul s-a dus un pic pe directii diferite.Ai dreptate!
….lasă că ai haz in real. Am văzut in poze …esti zambareata tot timpul. Eu ….am noroc cu Mihai…altfel as fi mofluza…
…tu vei fi pentru mine umarul pe care nu l-am primit NICIODATA neconditionat (vorbind din cei ce nu sunt din familie). Poate de asta si te simt ca facand parte acum din ea. Si vom zâmbi mai mult la anul, iti promit asta, asa cum i-am promis si lui Mihai de ziua lui. Unele lucruri nu vreau sa se schimbe, dar pentru altele cred că voi face eforturi mai mari. Merita! Am văzut in astea doua saptamani de absenta dse pe net, chiar daca am mai facut efortul să fiu văzuta si eu printre voi. Greu…
….tu esti leu…cu o coamă naturală, scuturi din ea si omul zambeste….de frumos!
Exact, emotii si poveste, si mesaj Cu talc sau nu, sau doar cuvinte alese Dau bucuriei si durerii glas Si ne hranim din vorbele culese.
Esti de un optimism incurabil! Mă bucur că esti mamă! Vei dărui bucurie lumii prin el, insuflându-i cuvintele si starile tale! Te sărut!
…n-a trecut! Nu trece! Cică asa trebuie sa fie! Aproape că nu mai cred!
Astept si eu. Pana acum nici un semn. Sa asteptam impreuna zic, poate trece mai repede. Cica asa trebuie sa fie? Pai unde-i saptamana minune?
uite ceva ce mie nu-mi reuşeşte sau nu ştiu de ce, nu încerc să scriu în ton mai vesel… mereu am avut senzaţia că devin cumva ironică… deşi în realitate sunt o rânjită.
Eu, una, chiar nu mă supăr. Uneori, chiar nu poți râde. Sunt cuvintele mele și miezul lor nu-i chiar fad, nici măcar cosmetizat… e simplu.Trist dar adevărat.Seara frumoasă!
De cateva luni scriu fara umor. N-am. M-am intors in arhivă şi am gasit o perioada „veselă”. Când am pierdut-o, nu ştiu. Tu scrii…intr-un mare fel. O stim toti. Eu incă incerc. Multumesc. O seara buna si tie!
A doua poezie pe care o citesc in cadrul duzinei de cuvinte! Se pare ca sunteti gata sa consacrati un stil! 🙂
eu zic ca merge:)
PSI- inteleg 100%:)
Stiu feelingul
….eu am citit-o pe psi mai devreme si aproape ca am vrut sa sterg postarea. Mi se pareau ca seamana. Dar daca spui că e un stil….esti generos.
….hmmm….de ce nu mă mir?
….eu nu sunt prea vesela, vorbareata sunt. De la postarea pt Mihai mi se trage…veselia…
Sper ca le-ai pieptanat cu carare pe mijloc…
Umorul e şi el de mai multe soiuri…Are frecvenţe. Uneori e posibil să fie, dar să nu-l sesizeze cel care citeşte, fiindcă nu pe aceeaşi frecvenţă. Mie, spre exemplu, nu mi se pare un poem comic. Ba, dimpotrivă… 😉
Nici eu nu reușesc să scriu cu haz… hmmm.
Anul trecut, orice as fi scris, era cu zambetul pe buze sau chiar hohotind in gand. Nu luam nimic in serios si nu puteam sta serioasa in timp ce scriam. Acum mi se intampla tot mai rar, habar nu am de ce.
Dar tu, tu ai scris ieri atat de frumos si in fiecare rand am simtit bucuria si rasul tau.
Nu vinzi nimic din ce este al tau, dar ne dai tuturor cate putin, sa ne bucuram si sa traim alaturi de tine!
Da, un pic de haz nu strica niciodata , inclusiv hazul de necaz, eu la asta ma pricep cel mai bine 🙂
Surâs sau lacrimă, emoţie să fie,
doar că surâsul aduce optimism
şi-n proză, şi în poezie
şi îl revarsă peste romantism.
e doar o stare Adriana, nu e la fel… nu ti face griji. e cumva o stare de gri peste noi. dar vine veselia sarbatorilor si ne revenim . verde, rosu, alb, auriu , argintiu :).
ai asternut frumos cuvintele, te ai jucat cu ele si asta e tot ce conteaza .
Tu asterne acolo, nu se stie de unde va sari … precupetul.
P.S. Dara'ar dracu' in capu' ei de gripa ca rea mai e !
….nu! Le-am dat intr-o parte…să fac loc altora mai bune…
…păi nu e! Doar săltăret! Cred că mesajul s-a dus un pic pe directii diferite.Ai dreptate!
….lasă că ai haz in real. Am văzut in poze …esti zambareata tot timpul. Eu ….am noroc cu Mihai…altfel as fi mofluza…
…tu vei fi pentru mine umarul pe care nu l-am primit NICIODATA neconditionat (vorbind din cei ce nu sunt din familie). Poate de asta si te simt ca facand parte acum din ea. Si vom zâmbi mai mult la anul, iti promit asta, asa cum i-am promis si lui Mihai de ziua lui. Unele lucruri nu vreau sa se schimbe, dar pentru altele cred că voi face eforturi mai mari. Merita! Am văzut in astea doua saptamani de absenta dse pe net, chiar daca am mai facut efortul să fiu văzuta si eu printre voi. Greu…
….tu esti leu…cu o coamă naturală, scuturi din ea si omul zambeste….de frumos!
Exact, emotii si poveste, si mesaj
Cu talc sau nu, sau doar cuvinte alese
Dau bucuriei si durerii glas
Si ne hranim din vorbele culese.
Esti de un optimism incurabil! Mă bucur că esti mamă! Vei dărui bucurie lumii prin el, insuflându-i cuvintele si starile tale! Te sărut!
…n-a trecut! Nu trece! Cică asa trebuie sa fie! Aproape că nu mai cred!
Astept si eu. Pana acum nici un semn. Sa asteptam impreuna zic, poate trece mai repede. Cica asa trebuie sa fie? Pai unde-i saptamana minune?