Nu vreau nimic pentru mine;
nimic din stele,
nimic
de pe pământ,
din vise,
sau cuvinte;
Vreau
doar palma ta
aşezată alături
pe perna mea,
dimineaţa,
când zorii mijesc
către ziuă,
şi noaptea,
când îngerii îmi spun:
somn uşor,
la culcare.
Şi mai vreau
privirea ta
ce m-ascultă,
de parcă,
uneori,
ochii
ţin loc de urechi.
Mai vreau
alintul tău de bine
lângă mine,
pe care-l aştept
ca un om
ce-l recunoaşte
prin alte zgomote
din casă.
Vreau sărutul tău cald,
indiferent de anotimp,
şi cântecul tău fals
ca ton,
dar adevărat
în simțiri.
Nu vreau nimic
pentru mine,
ci pentru amândoi:
vreau ca iubirea sa stea,
în maturitatea mea
copilăroasă;
uitată în zile
ce vor să plece
într-un mâine,
dar care se desprind
greu
de acest azi sublim,
parfumat
cu noi.
Nu vreau
să-mi port paşii
nici spre ieri,
măcar.
Prezentul îmi e suficient,
aşa cum
tu îmi eşti de ajuns
şi mă faci
să nu vreau nimic
pentru mine,
nimic altceva…
decât…pe tine:
întreg,
tot,
complet,
simplu,
savuros,
şi gustos,
şi frumos,
cum eşti
doar tu!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Publicat de Adriana
https://www.adrianatirnoveanu.ro/
Vezi toate articolele lui Adriana
Şi uite aşa ai clădit din versuri o coloană a infinitului înfiptă adânc în suflete!
Wow, m-ai lăsat fără cuvinte. Şi eu vreau!
…ce frumos ai spus-o, multumesc!
….ei, am avut un gand că de când sunt mai puţin sănătoasă lucrurile isi pierd importanta, si chiar imi doresc altele….
Ce poti sa-ti doresti mai mult? Minunat!
…doar sănătate, dor…dar aia se subînţelege azi….
Ce frumos te ascunzi în spatele cuvintelor, nu ceri nimic dar vrei totul, nimic pentru tine, doar pentru sufletul tău! Trăiești în pereche, de o parte tu, de cealaltă, sufletul tău! Și mai există cineva care se face pereche, de o parte cu tine, de cealaltă parte, cu sufletul tău! Nici nu știu care pereche să o admir mai întâi: cea cu tine, sau cea cu sufletul tău!
Omule! Ajută-mă să aleg între tine și sufletul tău! Că tare v-aș mai alege împreună!
Împreună, Mugur! Împreună! În „încercări de gând şi trăire”.
Ai găsit o combinație cel puțin interesantă. „încercări de gând şi trăire”. Mi-e teamă să mă gândesc la semnificație, dar mă gândesc și cu un fel de bucurie. Dar, ca să pot alege sensul corect, ar trebui să mi-l dai tu, caci vorba românească are prea multe înțelesuri!
Dumnezeule cat de frumos!Mi s-a facut pielea gainii din nou!Senzational!Chiar n-ai nicio sansa sa fii imun!Chiar daca ai fi o statuie, imediat dupa citirea versurilor ai regreta ca nu ai suflet!Magnific!Imi place, imi place, imi place!Va imbratisez! elena-pol:)
….mai bine las misterul, desi as traduce simplu : eu sunt gând şi jumătatea mea faptă. Incercările sunt doar invelisul frumos pe care il dăm vietii, fie el in versuri, in trairi, in experiente.
Elenus, m-ai făcut să zâmbesc de dimineata! Iar te-ai rătăcit pe blogul meu? Dacă da…citeste articolul ce i l-am dedicat lui Mihai „Un vis, o cale, un om”….te va amuza teribil, si vei recunoaste fiecare intamplare. Multumesc din suflet!
Iar te ascunzi în spatele copacilor, în dosul cuvintelor. Traducerea a adâncit misterul, căci se rotește cercul și nimic nu mai este la locul său. În înveliș așezi vers, trăire și experiențe, în interior gând și faptă. Ceva nu se așează, nu este la locul său. Unde este sufletul? Căci tot ce spui este ego. Sau poate că eu nu mai judec, din cauza somnului? Cred că voi reveni asupra subiectului!
Dintre jumatatile de gand si de fapta razbate un romantism autentic, pe care il credeai pierdut cumva, pe undeva? Eu il simt aici, mai palpabil decat orice prezenta. 🙂