Eu nu am nopţi de smoală,
Şi stele gălbui prinse cunună,
Eu nu văd cerul cenuşiu
Şi nici decorul înnegrit
De o săptămână,
Pentru mine noaptea e albastră
Şi stelele albe,
Şi se zbat violet prin cuvintele-mi şoapte,
Cad pe rând făcând loc astrelor mititele,
Ce mai ieri erau ciorchine
Fără un pas între ele;
Se aşează în luciri de lumină străvezie
Ca într-un haiku, sau vreo altă poezie,
Bat chiar pasul pe loc, cadenţat, să nu moară,
Deşi cred că-i posibil ca mutarea să doară.
Altfel de unde se ştie de-un verde solar
Din „stele verzi” preluat, într-un mod popular?
Au chiar roşu-n obraz, ruginiu asortat,
Roşiatice gânduri şi idei mi-au scăpat
Din ciorchine de stele uitat și pierdut,
Din iubiri constelații într-un cer început.
Că sunt albe sau verzi, roşii, sau spre azuriu
Ori bat doar în roz pal, cu efect trandafiriu,
Stau cuminţi strălucind aşteptând chiar minuni
Să se aşeze şi ele pe-ale cerului culmi.
Am un vis ce-mi vorbeşte despre oameni şi stele
Cam aşa-s eu de mică, rătăcită ca ele…
Ce contează că-s stele şi par multe, şi reci,
În final ne alegem doar cu una.
Şi stele gălbui prinse cunună,
Eu nu văd cerul cenuşiu
Şi nici decorul înnegrit
De o săptămână,
Pentru mine noaptea e albastră
Şi stelele albe,
Şi se zbat violet prin cuvintele-mi şoapte,
Cad pe rând făcând loc astrelor mititele,
Ce mai ieri erau ciorchine
Fără un pas între ele;
Se aşează în luciri de lumină străvezie
Ca într-un haiku, sau vreo altă poezie,
Bat chiar pasul pe loc, cadenţat, să nu moară,
Deşi cred că-i posibil ca mutarea să doară.
Altfel de unde se ştie de-un verde solar
Din „stele verzi” preluat, într-un mod popular?
Au chiar roşu-n obraz, ruginiu asortat,
Roşiatice gânduri şi idei mi-au scăpat
Din ciorchine de stele uitat și pierdut,
Din iubiri constelații într-un cer început.
Că sunt albe sau verzi, roşii, sau spre azuriu
Ori bat doar în roz pal, cu efect trandafiriu,
Stau cuminţi strălucind aşteptând chiar minuni
Să se aşeze şi ele pe-ale cerului culmi.
Am un vis ce-mi vorbeşte despre oameni şi stele
Cam aşa-s eu de mică, rătăcită ca ele…
Ce contează că-s stele şi par multe, şi reci,
În final ne alegem doar cu una.
Pe veci.
Tiii… Ce frumoooos…
Io m-am blocat la trandafiriul ăla şi nu dau mai departe neam ! 😥
Ce să fac ? Să-mi iau scutire medicală ?
Sincer? Eram gata când am văzut că lipseşte un cuvânt. Ghici…exact trandafiriu. Si am scăldat-o…cumva. Acum dacă nu se vede…m-am scos. Eu…iubesc duzina, dar azi nu am avut chef de….povesti. Chiar m-am jucat, vorba lui psi.
Stiu ca esti trista, si se vede asta in textul tau frumos, si da, cred ca ai dreptate, avem dreptul la doar o singura stea… Sa fii bine!
Dane…si mie tot ala mi-a facut viata grea :)))
Am incercat si eu sa scriu o poezie, nu mi-a iesit…dar tie da!
Am cobit niţel. Când l-am scris nu eram copleşită de vesti …urâte. Dar…na, totul o fi in legatura. Multumesc!
…multumesc, Scorpio! Cuvintele astea merită alt tablou. Sper să fie mai luminos la voi.
Ai asternut atâtea culori și stele, dar pentru tine ai ales gri și o stea? Prea mult gri printre culori. Alungă tristețea și intră în lumea color! Poate roz? Parcă ar arăta mai bine!
frumos a iesit, zau, Adi! culori, stele si vis trait si expus alert si viu! 🙂
Frumoasă duzina ta. 🙂 Dar am şi eu o întrebare:
Dacă tot te alegi pe veci c-o stea
Faci şi vizite pe ea?
…normal,….fac vizite….imaginare, şi uneori vine ea …mai aproape intr-un joc de-a v-aţi ascunselea…
Eu să aleg gri pentru mine? Nu! Nu ţi-am spus că pt mine noaptea e albastră şi stelele albe? Griul duzinei l-am risipit printre culori ce nu le-am vrut aşezate tomnatic, recunosc. Ah, te-au influentat fetele mai sus cu vorbe despre tristeţea mea? Ele ştiu de pe fb, că am două inmormântări mâine în familie. A fost o simplă premonitie…coincidenta. Nu sunt trista, ba dimpotriva, realizand si prin aceste două intamplari ce fragili suntem vreau să am grijă să lucească frumos steaua mea. Chiar si in roz. In plus …al doilea gand al meu…a fost că fiecare avem drumul bun, chiar dacă ne inghesuim să strălucim şi noi printre cei ALEŞI, frumosi, talentaţi…care deja stau liber pe cerul succesului. Din ciorchinele necunoscut ne desprindem incet, incet.Răbdare ne trebuie şi un pic de credinta. Oricum…esti un om bun. Imediat ai simtit că se intampla ceva in ograda mea. Multumesc!
Am vrut să mă duc in două directii. Fiecare avem sanse, depinde de noi cum vrem să le tinem la vedere: mai ascuns, sau mai vizibil. Multumesc, Adi!
ai colorat un cer si un vis cu toate culorile din paleta cromatica. te ai jucat frumos si ai incheiat printre stele. mie mi a placut joaca ta.
…ieri remarcam puterea ta de a fi peste tot: mamă, sotie, bloggerită de succes, blogger finalist la sb, ai participat şi la jocurile psi, si, surprinzător, ai vizitat o multime de bloguri cu…comentarii lasate…cu tot, ceea ce nu am văzut la multi dintre cei intraţi in sb. Ai toată admiratia mea, si esti un exemplu pentru mine: Multumesc…dulce, Vavaly!
eu ţin în palme nopţi de smoală
şi mi-s gălbui, a stea pe-aripă
cuvintele ce-n violet se înfiripă
şi tac într-un albastru de cerneală.
a străvezie parcă mi-e lumina
când torc cu paşii de un verde stins,
trandafiriu al inimii cu care ning
din albe vise pentru totdeauna.
eu ruginiu îmi torn pe buze reci
a nerămânere, a nerostire
când cenuşiu e cerul a zidire
şi înnegrit e pasul tău când pleci.
a zvonuri roşiatice mi-e trupul
în care arde inima ca o batistă
redesenând căderea parcă tristă
a norilor, când se ridică fumul.
Ma uimesti, Adriana! Cu fiecare zi ce trece ma uimesti mai tare si ma faci sa zambesc fericita! Nu ma asteptam sa ajungi atat de lin la concluzia de final, desi totul se indrepta spre acea unica stea. Stii cat de mult mi-a placut intreaga poezie, toate sensurile ei ascunse si mai ales finalul?
Tu scoţi cuvinte violet din călimară,
Dar slova ta e verde-crud, şi prin poveşti
Îmi prinzi în suflet amintiri de-o vară
Când m-ai cuprins în jocuri pisiceşti.
Ai dezvăluit o stare sufletească folosind culori. Te îmbrățișez Adriana!
Of… imi place…”verde solar”… IMI PLACE!
Esti si tu pierduta printre stele? Cine se aseamana se aduna … iarna in jurul focului.
Eu am scris întâi şi după aia am adăugat cuvintele. Întotdeauna e varianta de rezervă, când nu mă conduc ele, cele 12 muze, către ceva.
Adriana,
Dincolo de cuvintele frumos așezate, răzbate griul. Iată că nu m-am înșelat. Am citit, dar nu m-au influențat comentariile anterioare, căci eu îmi formulasem, deja, conținutul comentariului de când am citit postarea! Uneori, din spatele cuvintelor răzbate altceva decât ar dori să ne arate textul. Asta pentru că energiile ce ne cuprind, nu pot fi ascunse totdeauna.
Dumnezeu să-i odihnească pe cei duși!
O îmbinare inspirată de cuvinte și nu doar atât..
Posibil, Mugur, posibil. Eu, personal, sunt chiar bine…dovadă stă chiar jocul meu în versuri cu aceeaşi psi. Dar, probabil, subconştientul lasă altceva să se vadă. Nu e griul meu. Cred că e doar griul tristetii…trecerii prea rapide a unora. Nu-i firesc ca viata sa se sfarseasca la 41 de ani. Multumesc, Mugur.
Şi eu pe tine, Sonia! Cu drag…
…uite si o surpriză. Onorată sunt de vizită. Mulţumesc!
Multumesc frumos, lili3d
Tu, cred, ai văzut şi ideea mea ascunsa de …loc făcut cu…coatele …printre nume deja consacrate, dar de ce nu mă mir?
Eu citesc şi mă minunez de câte idei au ieşit din culorile astea! Când m-am uitat la ele n-am văzut decât un apus. Probabil de aceea singura problemă pe care mi-a făcut-o trandafiriul a fost potriveala pe ritm. :))
Nu sunt şi stele calde? 🙂
…da, varianta ta, alma, e bine de incercat! Carmen…tu ai făcut ceva de exceptie, hai să fim seriosi! Recunosc că din tabelul duzinii abia am ajuns la 8 oameni. Mai am incă de citit. Sunt corijenta!
Ba, eu cred că sunt! Vienela e o stea caldă…călăuzitoare de oameni cu iubire pentru scris!
…..plăcut gand! Multumesc…