Se strigă adunarea: „Unu, doi, trei! Vin şi eu, vin şi eu!”, strigă numărul şase. Eu sunt Moş Nicolae luna aceasta! Şapte, opt….douăzeci şi cinci, douăzeci şi şase, douăzeci şi şapte! Noi venim de Crăciun! Uraaaa! Ah …şi nu mă uitaţi pe mine: treizeci şi unu! Sunt Revelionul!” Luna Decembrie priveşte dojenitor la cei treizeci şi unu de copii ai săi: „Ce îngâmfaţi! Se cred mai tari şi mai frumoşi, mai speciali, doar pentru că au numere strălucitoare pe tricou! Ce-ar fi să-i împart? Să le iau numerele, să le adun, să scad ce vreau, sa împart la patru, să îi înşir şi să scot „zilele” astea, ce se înfoaie arogant în faţa mea uitând că-i păstoresc!” Decembrie privea trist în ograda sa şi îşi aminti că nu are niciun merit pentru darurile primite încă de la naştere de protejaţii ei. Avea altă treabă acum. Era preocupată să caute să se împace cu Vremea, care îi promisese podoabe gingaşe din fulgi de zăpada şi steluţe de gheaţă mâna întâi şi mai puţin vânt şi lapoviţă, deşi a zis că aşa e promoţia, ori îi ia pe toţi, ori o lasă să crape de ciudă pe pământ mocirlos şi fără de beteală. Ce să facă…a căzut de acord. Apoi, mai avea pe cap o conspiraţie a brazilor de Crăciun, care nu mai se voiau tăiaţi, ci se doreau în ghivece, ca mai apoi sa fie plantaţi undeva de mâini dibace. Nu a reuşit să soluţioneze conflictul, dar i-a convins că e loc pentru toţi, iar cei tăiaţi vor fi sacrificaţi, e drept , dar vor fi înlocuiţi în pepinieră cu alţii…ce deja cresc frumos şi liniştit.
Decembrie se opri la o terasă, deghizată în bătrânică ce vindea flori uscate, nemuritoare, puse în coş de răchită. Colindele începute prea devreme îi făcură ochii să sclipească, iar vinul fiert cu scorţişoară, pe care îl primi în dar de la un trecător, o ajutară să-şi menţină încântarea din privire. Îşi ridică ochii spre cer şi se minună cum luminiţele de pe cer se luau la întrecere cu podoabele oraşului care îi cinsteau pruncii şi semnificaţiile lor. Se dădu de trei ori peste cap, fix ca în poveste, şi deveni nor plutitor ce privea tot ce mişca pe pământul gătit de sărbătoare: pârtii cu zăpadă abundentă, patinoare lucitoare, săniuţe zburdalnice trase de copilaşi încântaţi, aromă de gogoşi şi nucă prăjită, de cozonaci, de Ignat, de şorici şi untură, de portocale şi bomboane de marţipan. Se gândi ce norocoasă e să primească atâtea daruri şi se întoarse mai prietenoasă spre „zilele” din calendar.
Hmmm, anul acesta am cinci zile de luni, cinci de marţi şi cinci duminici. Voi sacrifica una de luni pentru un joc. L-am găsit prins în dorinţa unui „mărgăritar” ce voia o poveste cu „Decembrie, luni” ….dintr-un basm magic, de sărbătoare, prevestitor de vacanţă. Aşadar, eu, „Decembrie, luni”…mă declar poveste de iarnă dintr-un titlu de basm! Şi, nu uitaţi….mai am încă patru zile de luni! Nu-i aşa că e magic? Hmmm, ”Eu,Decembrie, luni”, dintr-o lună de iarnă ce stă să înceapă! Ba, chiar a început: uite cum se înghesuie „marţi 3” să îmi ia locul! Mai aşteaptă, mai aşteaptă! Azi…sunt poveste, dar tu poţi sări pe la geamuri, să mă vezi …! Îmi şade bine?
Aici se termina povestea mea de basm. Între timp a început una în real. Nimic nu mă mai poate întoarce din convingerile mele, că după ce bâjbâim între oameni nepotriviţi ne găsim echilibrul tot magic şi inexplicabil, aparent, iar sentimentele devin familiare şi fireşti. Aşadar, azi: „Decembrie, luni”…mă simt mai pregătită să cunosc oameni, să explorez necunoscutul…cunoscut, să prind în suflet senzaţii noi, potrivite pentru ceea ce înseamnă lună şi viaţă de sărbătoare.
La tine fratii sunt in numar de 31 la mine sunt 12 :). La tine sunt zile la mine sunt luni. Numai ca la tine sunt si colinde, conspiratia brazilor de craciun, aromă de gogoşi şi nucă prăjită, si tot felul de alte mici bucurii de care ne aduci aminte cu atata indemanare. Sa-ti fie decembrie plin de bucurii si sarbatori adevarate,
Lui „Decembrie, luni” al tău îi şade tare bine în tabel. Ce frumoasă a fost povestea ta, văd că şi zilele se dichisesc acum, fiecare-i mai strălucitoare decât cealaltă: 6 şi 25 vin cu frumoase cadouri, 31 schimbă anul, altele vin cu zăpadă albă şi pufoasă, altele au clinchet de colinde, altele sunt o alergătură după cadouri, unele-s mai noroioase dar tot frumoase. Ce norocos e Decembrie!
îţi şade minunat în tabel, poveste ce eşti! 🙂
o îmbrăţişare?
Auzisem candva ca gerul omoara virusii, dar vad ca astia care raspandesc promotiile sunt mai rezistenti si nu se dau dusi cu nici un medicament. Mare indraznela pe ei, sa negocieze pana in panzele albe, cu gand sa le transforme in mocirla. :)))
Nebunie e si la mine in decembrie… 6, 8, 11 si apoi sarbatorile…
Adriana, frumoasa si buna…si uite ca nu imi mai vine sa spun nimic, numai sa stau aici, la tine acasa, in atmosfera calda pe care ai creat-o, sub ochii tai in care generozitatea aprinde stelute de foc…Nu m-as fi gandit sa numar zilele de luni , de marti….cred ca e o strategie ca lucrurile pe care tile doresti sa para mai aproape…
Sa mai multumesc o data visului tau?? Inca nu indraznesc. Mai astept o zi, sa se confirme, Doamne, daca ai sti ce mult vreau sa se confirme….ca sa ma declar pe mine castigatoare si pe tine vrajitoare ( din aia buna) !! 🙂
Ce frumos povestit. Ce intalnire decembrista…
Ma bucur pentru voi, femei frumoase!
…eu zic să cauti o bluză cu mâneci clopot…eu aşa te-am visat! Revin…sun t pe fuga! Am ametit …citindu-vă la voi acasă!
Asteptam si articolul tau, Adriana, sa-ti spun, asa cum am facut-o si la Vienela, cat de mult admir prietenia voastra. 🙂 Niciodata nu e prea tarziu sa iubim sau sa ne facem prieteni. Mie nu prea mi-a reusit lucrul acesta in ultimul timp, insa ceea ce am citit la voi imi da sperante.
Un decembrie cat mai frumos iti doresc. 🙂
aoleu…oare am asa ceva…si ma mai si incape???
ce culoare? mai stii?
uite, acum fac o marturisire: tot cautand solutii despre cum sa ajung eu la Gala SB , stand in miez de noapte si vizualizand trasee, Brasovul mi a rasarit in minte. apoi casa ta in care spuneai ca ai camera de oaspeti fara pat. si pe mine cum am zis ca pentru a vedea ceea ce vezi tu pe geamul minunii tale de casa as dormi si pe jos fara mofturi. si atunci nu te cunosteam din scrieri ci doar din cateva randuri… acum simt ca un popas la brasov in pragul casei tale ar fi ca un traseu intreg pentru a ajunge la Straja.
o poveste frumoasa ai tesut cu acest Decembrie. si ai inceput cu o iubire implinite, traita, simtita. ma bucur pentru voi cu tot plinul inimii mele. am simtit ca trepidez si eu de emotia transmisa de Vienela :). sa va fie prietenia lunga si rodnica si frumoasa si …stelara :).
…era ceva in multe culori, dar nu mă băga in seamă, important e că suntem pe cale de a demonstra că şi visele de noapte se pot adeveri…
….esti formidabilă! Cum tii tu minte totul! Da, locuinta mea e de fapt o căsuta fara usi, in care orice om venit ca musafir ia parte la vânzoleala casei. Dormitul se face pe saltele relaxa, noi că musafirii dorm in patul nostru totdeauna, şi dacă te hotărăşti…dai un semn pe fb. In plus alergie la păr de animale să nu aveti că in rest totul e deschis şi chiar mi-ar face mare plăcere. In rest….multumim…din suflet, şi incă o dată mi-ar face mare plăcere să-ţi arăt oraşul din podul casei noastre.
Ai scos bagheta din mâneca lui Decembrie şi a făcut o magie de poveste! 🙂
S-a adeverit, fetelor!!! Sa faci bine sa ma visezi si pe mine in primavara, macar pe locul doi. :)))))))
…siiiiigur! Ti-aduci aminte dimineata cand ti-am spus că am visat-o pe Dana castigătoare? Era cu mult timp inainte de a fi in primii trei. Am scris şi un articol dar nu dădusem nume. Da, Vienela …sper ca Dumnezeu să-mi trimită iar gândul bun!
Te-a lăudat toată lumea mai sus, în comentarii aşa că eu spun sec:
-Mi-a plăcut!
Radule, suntem toti atat de politicoşi incat nu mai stim dacă textul scris e bunut, bun..sau merge. Oricum…e greu să strălucesti in multime. Mă simt cu inima impăcată că măcar tin pasul. Multumesc! Nici nu stii cât fac trei cuvinte…seci!
…oricum am fost uimită cum am făcut amândouă familii …de decembrie…
..de aici mi-a venit ideea! Parcă prea multe zile pline de semnificatie, iar celelalte devin stralucitoare prin mesajul celor importante.
Da, la mine ianuarie e cu nebunia aia de zile de nastere. Dar mergem asa …din sărbatoare, in sărbatoare. Pe 16 e ziua socrului meu
…imbrăţişare, cum altfel? Te pupic! Din tabel….
Da! Ce coincidente! M-am indreptat spre ceva…şi am găsit răspunsuri la intrebări puse şi nepuse. Multumim!
Ohoho, cât de mult am pierdut, uneori chiar din vina mea, la capitolul prieteni. Pur şi simplu nu am reuşit să merg pe acelaşi drum, să inteleg, iar alteori am dat eu cu bâta-n baltă! Vienela e temelia scrisului meu, eram sigura ca e asa cum o vedem cu totii, dar vă asigur ca e mult mai mult: copilăroasă, veselă, bunuţă, gratioasa şi fină. Bibelou de portelan.Multumim!
…mi-am dorit povestea asta! Uneori imi doresc sa scriu doar basme si povesti…cu adevarat! Bagheta aia…s-o găsesc mai des!
Ce poveeeeeeste, superba, un basm in toata regula. M-a uns la inima. Si mie imi plac mult mai mult bradutii in ghiveci, n-as mai vrea ca brazii sa fie taiati si lasati sa moara, niciodata 🙁
Se vede ca esti sora de suflet a Vienelei, scrieti la fel de inimos 🙂
Alina, multumesc pentru vizită in primul rand. E zi importanta pentru mine, fiind primul tau popas aici. Mă bucur că ti-a plăcut povestea mea. Te imbratisez!
Ai scris si descris totul magic. Textul imprastie un fel de vraja incat am vazut luna Decembrie cu ochi de copil. 🙂
Superb adica 🙂
….atât pot simti si eu din această lună, uneori chiar prin ochii mei de …fost copil care nu-şi dorea mai nimic, dar vroia orice primea, pentru că nu mai primise niciodată lucrul acela. De asta spun eu că farmecul „primei dăţi” e uimitor! Nu stiu dacă mă mai mira ceva, dar atunci fiecare gust, miros sau obiect era o descoperire. Multumesc, Elly!