Iarnarcotic mă îndeamnă să gust din vraja lui. Adică? Din iarnarcotic? Nu pot, dom’le! Nu pot! Eu am contract cu văztuneric şi mă lasă în întuneric de îl trădez! Aveam ceva exasperanţe că pot să-i ameţesc pe amândoi, dar când am fost ameninţată de văztuneric, eram deja exasperată de insistenţele lui de confidenţialitate. Cică nu am nevoie de parfumuri să fiu atrăgătoare, cum aş fi primit de la iarnarcotic şi îmi tot spunea că unul dintre parfumuri,sigur, avea puterea de a mă îngheţa, căci avea esenţă de iarnă. Posibil, dar nici cu el nu sunt prea câştigată dacă mă lasă în beznă! Mi-am luat, aşadar, un avocat. Mai bine nu-l luam. Un curcosaur de om! Avea un lanţ de aur la gât şi o unghie lungă la degetul mic de la mâna stângă, de m-a umplut de dezgust! Ei, mă grăbeam şi îşi băgase coada şi un psiriduş, ce m-a convins repede că trebuie să ies de sub contract cu amândoi, că cine a mai văzut pe lumea asta pisică la stăpân! Pisica e liberă! Uite ea ce a păţit dacă s-a combinat cu un spiriduş, a rămas măritată pe viaţă. Şi au obligat-o să îşi schimbe şi numele. I-am spus că nu sunt pisică dar nici nu a vrut să mă asculte, şi m-a obligat să mă uit în oglindă. Acolo n-am văzut mai nimic, decât o figură cunoscută, cu alură de iubilură, cum o răsfăţa iubitul mai ales în momentele de dezmâţ de alcov. Iubi…era întotdeauna generos. Îi pusese deunăzi pe inelar un rubin vienelar, dar ţinea totdeauna în dormitor o corolarmă. Corolarma era roz, cică să nu mă sperie prea tare deşi dacă ar fi tras cu ea tot ameninţătoare părea . Era aşa de gelos încât până şi corola florilor o îndrepta în altă direcţie, să nu privească către mine! Ei, dar eu găsisem ac de cojocul lui. Ştiam că e asigurmand şi mă asiguram că are la cină tot ce pofteşte, aşa puteam să miaun şi eu cu fetele la telefon. La proces, că nu s-a putut altfel, curcosaurul a pledat bine, deşi instanţă era condusă de doamna Olimpotab, căreia tocmai i se stricase tableta şi nu mai putea comunica pe facebook. M-a scos repede de sub contract, grăbită să plece să o repare. Eram liberă! Iubi a venit să mă ia pentru a sărbători victoria, şi a râs zgomotos când a văzut că pe curcosaur a picurat ceva de pe o caneluridă. De acum pot să fac dezmăţ. Nu, nu dezmâţ. Nu v-am zis? Ăla e doar cu iubi acasă. Ăsta e cu şampanie. Mie îmi place rose. Vouă?Pentru că aceste cuvinte existente doar în mintea şi jocul membrilor psi m-au incitat prea tare am mai scris ceva. Sper să vă placă. Dacă nu căutaţi în tabel alta mai de soi. Eu beau şampanie! Rose! Şi ….doar pentru Sonia! La mulţi ani, Sonia! Şi să fii tot atât de tonică şi inventivă, şi sănătoasă, normal!
Contract
Mulțumesc mult Adriana! Pentru urări și pentru că te-am întâlnit. Aflu astăzi încă o coincidență care ne privește. Capricoarne… 🙂 Câte coincidențe vor mai fi? 🙂
…eu ştiam demult că ne despart 7 zile în datele de naştere! Nu mă miră! Te îmbrăţişez, şi voi contabiliza de drag coincidenţele aşa cum ştiu că mi-ai apărut pe blog la „Primăvară ploioasă cu miros de salcâm”
Da ştiu că ai ceva imaginaţie nu glumă! Merge cu o gura de iarnacotic?
Merge! De aia am şi scris două poveşti! Să înţeleg că n-ai citit şi povestea vieneză? Aia e preferata mea….cu aceste cuvinte, dar dacă tot scrisesem două texte…ce să fac?
Atat de gelos, incat intorcea corola florilor in alta directie, sa nu priveasca spre mine… Daca ai stii cum m-a atins aceasta descriere si cate amintiri a scos la suprafata!
Ce sentiment de sila mi-a trezit curcosaurul de aici… :))))
Ba am citit-o şi pe aceea! 🙂
Viaţa ne aduce uneori în preajma unor oameni mai greu de înţeles decât cuvintele duzinii…
Ai fost inspirata azi! Si care abia am reusit sa scriu un text la timp. E adevarat ca abia azi m-am decis sa particip. Recunoc ca mi-a placut mai mult povestea vieneza 😉
Mai binele e duşmanul binelui. Povestea vieneză era perfectă pentru aceste cuvinte nebune. Vorba unei prietene: ” Nici nu mai observam că sunt cuvinte inexistente datorită cursivităţii ei”, doar că mi-a venit în cap şi cea de-a doua variantă şi nu am rezistat ispitei. Mulţumesc, Kadia pentru vizita ta. Eu, recunosc vinovată, am petrecut în afara net-ului şi nu am citit decât câteva. Sper să recuperez!
…asta e noua mea idee de articol. Hmmm, imi ghicesti gândurile?
…asta a fost şi ideea mea! Prin unele cuvinte, chiar şi imposibile, poţi crea poveşti duioase precum cea vieneză dar poţi aduce în prim plan şi urâtul şi micimea situaţiilor şi împreunărilor nepotrivite!
Mulţumesc, Radu! Posibil că vorbeşte gândul meu vinovat că aş fi putut să mă rezum la aceea…..doar.
Gelozia, boala grea. Dar ce bine ai surprins-o in acel paragraf. Cu toate acestea, tot mai mult imi place Valsul Vienez 🙂
Cred că ai citit răspunsul meu pentru Kadia! Şi eu prefer povestea vieneză, dar era păcat de gândurile mele adunate! Noroc că aveţi voi răbdare la citit, altfel puneam in umbra povestea mea preferată. Multumesc, Alina!