Mărgăritare versificate

Tribut de rubine

Adriana
(imagine din curtea casei mele)
Trăiesc într-un oraş  cam…de verde,
De smarald dat la schimb pentru un brad;
Trăiesc pe o coamă  de munte ce pierde
Ecoul din vale, atât e de înalt.
Trăiesc în lumea ascunsă
Sub crengi şi sub foşnete vii,
La poale-i cetatea deschisă
Şi murmurul vieţii ce-o ştii.
Nu dau la schimb eu prea multe,
Deşi privilegiu-i măreţ,
Mă simt străjuind pe-al meu munte
Şi am doar frumosul ca preţ.
De-ar cere o plată oraşul minune,
Un fel de tribut pe locul de vis,
I-aş da  orice-mi cere, rubine
De vrea, dar în scris
I-aş cere să semneze decretul
Prin care mă ia castelană,
Promit că voi scrie sonetul
Braşovului meu de aramă!
Rubinele acelea să ardă,
Ca focul aprins într-o lampă,
Cetatea s-o scalde-n lumină,
Iar „Tâmpa” să pară divină!

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

30 de gânduri despre „Tribut de rubine”

  1. nici de.aș fi vrut oraș mai frumos,
    nici de mi-aș fi cerut alt semn de naștere,
    la ursitoarele iernii,
    nici de m-ar fi chemat sorții altfel
    nu l-aș fi descris mai frumos
    pe acasă.
    .. iar dacă tu ești castelana lui… eu îi sunt pisica. pisica de pe pervaz. 🙂

  2. Mi-e dragă stânca din curtea casei
    Ce-mi spune poveşti trainice şi vii,
    Îmi pare c-am prins aripi măiastre
    Şi zbor pe deasupra luminii ce-o ştii
    Rubinie şi densă în zare,
    Ce pune oraşu-n mişcare,
    Ca noi să îi fim castelane
    Sau mâţi pe pervaz, sub obloane.

  7. Braşovul te cheamã şi-aşteptã
    Sã-ţi iei în primire regatul
    De brazi şi de stânci ce vegheazã
    Castele cu porţi de aramã.
    Vei fi castelanã, deci vino
    Din turn sã priveşti cum se-aşterne
    Prin vãi, peste creste, departe
    Hlamida cea alba a iernii!

    Roxana Dumitrache

  8. Brasov, orasul pe care-l consider cel mai frumos din lume, chiar daca alte orase sunt mult mai frumoase. Acolo am radacinile, acolo am deschis pentru prima data ochii, acolo am respirat pentru prima data aerul acestu pamant. Multumesc, Adriana. Versurile tale m-au facut sa lacrimez, pentru ca dincolo de cuvinte asta am simtit.

    Olimpia Becheru

  9. Brasovul e un oras special, din multe puncte de vedere, dar tu i-ai dat atata stralucire incat ai merita cheia orasului :). Multa blandete si iubire in poezia ta. Mi-a placut mult.

  10. Citesc a doua, a treia oară versurile tale și tot nu mă dumiresc: aceasta să fie Adriana pe care o știam eu?
    Se pare că ți-a priit pauza făcută de sărbători. Te-a transformat puțin, ți-a dat un impuls de frumos.

  11. Nu m-am transformat, Mugur! Eu nici nu ştiu cine sunt în materie de scris. Uneori mă aşez şi scriu repede ceva ce cred că nu are prea multă coerenţă şi văd că la final capătă contur şi mă bucur. Dacă, in schimb, si ceilalţi percep acel…”altfel” din acea zi eu sunt fericită. Şi tu mi-ai trimis fericirea în dar azi! Aşa, ca ante-cadou de ziua mea de naştere ce va fi mâine! Mulţumesc!

  12. Ai descris minunat Brasovul. Daca vreodata ar mai fi sa ma intorc in tara si daca as putea alege unde sa locuiesc la Brasov sau la Sibiu as sta 🙂

  15. Cu muntele-n spate şi Cetatea in faţă
    Am a mea „Belvedere” şi fiori ca de gheaţă
    Când din turnul de fildeş mă declar castelană
    Anotimpuri observ, nu poveste de iarnă!

  17. Sunteţi toţi prea buni cu mine. Rubinele Braşovului meu ard în mine şi m-au făcut să explodez în cuvinte de drag pentru el. Îţi mulţumesc. Urăsc incidentele cu laptopul. am rescris câteva articole din cauze asemănătoare.

  18. Adriana, mă încearcă așa un sentiment frumos acum, după ce-am citit oda ta scrisă orașului de la poalele Tâmpei… L-am vizitat ultima dată când am fost studentă, am rămas cu niște amintiri de pe-acolo.
    Pe așa mâini de castelană să-i încapă viitorul! 🙂

  20. Am scris „Braşov” pe GOOGLE din dorinţa de a căuta o librărie la care am o invitaţie pentru lansarea cărţii mele şi nici nu-mi dau seama cum am ajuns aici!!!??? Sau poate se explică prin faptul că în viaţă nimic nu este întâmplător ! Vroiam Braşovul şi am găsit aici un Braşov sclipind de pietre preţioase şi de o şi mai preţioasă castelană ! Niciodată nu mi s-a părut un oraş mai frumos decât cel descris de tine: măreţie şi splendoare vibrând de iubire! Cineva spunea mai sus că ar trebui să deţii cheia oraşului şi dacă nu ar fi spus , aş fi spus eu. Cândva un unchi al soţului meu a avut cheia acestui oraş şi mă mândresc cu asta,! O spun acum după ce, impresionată de oda ta, văd Braşovul în dimensiuni de legendă şi aş vrea să-i aparţin măcar un pic, un pic, fie chiar prin legături rămase în urmă!
    Cu graţie, mă înclin şi te felicit din tot sufletul!

  21. Brasovul, oras de poveste, ti-a dat in dar cheia lui, sunt convinsa! O meritai pe deplin, frumoasa castelana! Doar tu ii puteai aduce asa oda, asa inchinaciune si asa promisiune! Daca orasul tau primeste rubine, daca ele ard, facand Tampa sa para divina, pe tine te vad ca pe un diamant, cu tot ce are el bun si frumos, strajuind alb maretia padurii! Brasovul sa faca bine si sa tina la loc de cinste castelana, sa ii ofere tot ce are mai bun, sa o protejeze si sa o faca fericita!

  30. Târziu am ajuns să multumesc pentru cuvinte, chiar in ziua lansarii de carte ce sper că a fost asa cum o meritaţi: perfectă! Vremea ne-a păcălit pe mulţi şi au dat peste cap timp, planuri şi starea interioară. Data viitoare vă aştept! Sper să fie vară!

Comentariile sunt închise