Un pumn de clipe:
Lacrimi de foc aprind felinare
Ce stau de veghe pe aproape,
Pe piscuri de humă, pe turnuri de fildeş,
Pe urmă de lună ce coboară în strană
Să vestească luciri de icoană.
Lacrimi de ploaie adusă de vânt,
De vânt de schimbare şi urmă de aripi
Ale păsărilor mute ce stau în Înalt
Şi tac, dar le simt cântările-n suflet
Că-s multe şi le aud ca pe ultimul sunet.
Lacrimi de oţel netopit am în ochi
Şi-s pline de focul metalului copt
În inimi cu vise, în timp ca de jar,
Ce ard amintiri în tăciuni ca de soare
Nenorocul zâmbind ca o flacără mare.
Lacrimile nu mai sunt ce știam
Nici poveri dulci amare, nici bobițe de rouă
Nici ploaie de mai, nici fluturi de nea
Nici vise reci ce mă ning înflorat
Sunt doar boabe sărate ce cad, adunat.
Nu-mi adun bucuria printre alte frânturi
Nu-mi pun peceți dure pe inima-mi strânsă
Culeg tot ce am strâns într-o trecere goală
Și prind ce-am sădit – lacrimi, schimbare, folos și alint
Cuvinte ce au fost, cuvinte ce cad și te mint.
Când se mișcă macazul dintr-un arc peste vreme,
Mulțumesc lăcrimând nu de-a timpului grijă,
Tot ce vine primesc, adormind liniștit
Treceri fine de om, descântând amintiri,
Pumn de clipe ce-au fost, pumn de clipe ce-or fi,
Astăzi, mâine sau cine știe când om vorbi…
Dar lacrimile să fie musai… de fericire
Credeam ca mi-e rece din cauza umezelii de afara, a cerului innorat, dar citind scrisele tale imi dau seama ca nu are nici o legatura vremea cu ”visele reci ce ma ploua”… Aveam nevoie de aceasta poezie, aveam nevoie de tot ceea ce ai adunat in ea, pentru a-mi aminti ca mi-e dor de mai bine, pentru a completa ceea ce spuneam mai devreme la mine…
Un pumn de clipe ne-a adus răcoare, lacrimi, amăgiri la toţi…suspinăm după clipa pierdută, o aşteptăm pe următoarea. Să plângem oare trecutul sau oare faptul că timpul e neiertător şi ne fură clipele?
Tu dărui din tine
clipe frumoase, clipe senine
cuvinte cu lacrimi, cuvinte cu mir
ce ochi știu să șteargă, ce răni știu s-aline.
Frumoasa mea clipă, eu te admir!
Esti o frumoasa raza de soare
Esti bucurie, esti dulce schimbare
Esti cea pe care pasari o cheama
Sa zboare cu ele, fara de teama.
Un munte de clipe am avut
Pe toate le-am cam pierdut
Sunt doar clipe efemere
Fără amintiri, fără durere
Sunt clipe în noi
Sunt clipele noi
Schimbări ce le vrem
În care suntem!
mă bat gânduri negre. dinspre negru spre mai negru. dar orice voi decide în noaptea aceasta, îţi mulţumesc pentru zâmbetul de sâmbătă. pare aproape incredibil că am zâmbit cândva… şi pentru acel pumn de clipe îţi mulţumesc.
trece. ploaia se preschimbă în zăpadă. zăpada în primăvară. furtuna dispare. va fi bine.
de n-ar fi ascuns înţelesuri amare de noi ştiute ar fi fost superbă. aşa, e reală. o realitate ce va duce la schimbare. aşa cum îţi doreşti. cum ne dorim. să fie!
La final am zâmbit, rază de soare. Și asta datorită ție și-ți mulțumesc Adri!
Ai adunat toate lacrimile lumii să le păstrezi undeva, într-un loc secret, să nu mai ajungă nimeni la ele!
Apoi, ca la un soroc așteptat, te-ai umplut cu bucuriile lumii, să le împarți tuturor, pentru ca apoi să te poți risipi în razele blânde ale unui soare blajin, aducător de luminâ!
Frumos te-ai întrupat în vers! Divină devenire!
Mulțumesc!
Adunasem gânduri influenţate de vorbele multora, de ceea ce se vedea de la mine, de acasa şi de inutilitatea unor lungi conversatii care nu duc nicăieri. Sau nu duceau. Într-un târziu au dus spre o stare de abandon şi rece. Bine că a fost pasageră starea mea!
Exact asa! Cineva ne fură clipele şi le ascund sub altele vizibile, pompoase, umflate în cuvinte alese şi dacă nu eşti suficient de sigur pe tine verşi lacrimi….degeaba. Simt că tu nu vei vedea decât ce trebuie în viaţa asta!
În ziua în care mi-ai dat lumea-n dar
Mi-am prins toate clipele-n al meu calendar,
Să nu uit ce-nseamnă iubirea de oameni
Cea prinsă în suflet de o mare…DOAMNĂ!
Mulţumesc pentru toate clipele tale dăruite mie!
De zici că-s aşa, mă rog să rămână
Aceleaşi cuvinte de acum şi-ntr-o lună
Si peste un an sau zece, gândesc
Să nu-mi dau in petec şi să te …răzgândesc!
De-ar fi viaţa omului clipe prinse în buchet
Mi-aş dori să rămână înflorite …berechet!
Simt clipa ce vine
Simt clipa din mine,
Cuprinse în viaţă
Cu multă speranţă!
…ce bine că răspund târziu! Negrul acela a dispărut în visuri şi cuvinte…albite! Rătăciţii să plece în taină către locurile lor singuratice! Tu mi-ai dăruit 4 ore de clipe perfecte! În real!
Tu zâmbeşti lumii doar pentru că aşa eşti tu construită! Clipă perfectă continuă!
Schimbarea mea a venit, vine şi se pregăteşte de mai mult. Concluzia: nu mai am aşteptări, iar basmul mi-l voi trăi pe aproape, nu printre depărtări şi cuvinte de oameni prea plini şi prea pătimaşi. Basmul meu are cap dar şi coada. Oricând pot spune punct unei etape, dar numai dacă vreau eu. Nimic nu mă va mai influenţa. Voi consemna şi atât. Eventual voi dispărea până când clipele nu vor mai părea rebele şi durute! Te pup, Vavaly!
Tu vezi în mine mai mult decât sunt! Oare cum voi putea sa-ţi multumesc pentru acest fin şi delicat mod de a mă încuraja şi a mă menţine în această lume efemeră?
Nu cred că vad mai mult decât ești. Mai puțin, poate!
Și nu-mi aminti de efemeritate, căci mi-a ciudă uneori și-mi vine să „plec” mai devreme decât ar fi normal! Crezi că-mi este ușor? Crezi că ești singura? Poate ar fi bine să ne susținem reciproc! Mulțumesc!
…da, ai dreptate! Oricum m-au năpădit multe în perioada asta, probabil sunt incă sub efectul aniversării mele de acum putină vreme, când fără să vreau am trecut în revistă şi bune, şi rele. Mulţumesc şi eu!
Și eu mi-am făcut o trecere in revistă a vieții, destul de complexă, care mi-a adus multe întrebări, puține răspunsuri și foarte multe incertitudini! Toate acestea vor determina schimbări majore, zic eu, în stilul meu de viață! Poate de aceea ma bucură când simt că mai am pe cineva alături, care să înțeleagă astfel de lucruri!
Și astfel ne vom întrece în mulțumiri!