Anticipez. Anticipez vorbe, stări, cuvinte.
M-am grăbit să scriu cuvinte-dorinţă într-o iluzie spulberată de unii, încurajată de alţii, stilizată în imagini, picurând în mine aceeaşi nerăbdare strecurată într-o posibilitate de a-mi desena glezna cu tatuajul perfect. Voi reuşi? Nu ştiu! Am aflat, în schimb, că unii oameni se prind în joc, fie el jocul gleznelor, al tatuajelor posibile, al formelor, în joc de suflet sau de cuvânt; iar pentru mine glezna mea stângă, durută şi prinsă acum în cicatrici ce vor pieri sub ace meşteşugite, e doar punctul meu de legătură cu un loc în care „urma” nu mai doare, în care se vor aşeza poveşti şi umbre colorate sau doar un simbol.
 |
| sursa foto: nasu.tv |
Glezne de sticlă spartă-n bucăţi.
Trei bucăţi. Gleznă căzută-n dizgraţie.
În dizgraţia celor ce cred doar în frumos,
Ce încearcă să adune bucăţile pentru un tot…perfect. Trei la număr.
Nu iese. Nimic. Un puzzle incomplet,
Din care s-a pierdut un element esenţial.
Din care s-a pierdut un element esenţial.
Îmi strâng glezna în palme şi strig:
E a mea! Lăsaţi-o liberă!
Liberă să alerge,
Liberă să danseze
Să meargă doar:
Încet, alert sau apăsat.
Am încălţat-o în conduri de balerină
Şi am împletit nojiţele des, atent şi cu grijă,
Iar cicatricile s-au ascuns perfect prin firul de mătase.
Ştiu amândouă: şi ea, glezna,
Şi poanta azurie,
Ce e durerea şi nedreptatea.
În mod bizar ne trimit emoţii fine
De balerină…durută!
 |
| sursa foto:tattooideasdesign.net |
Acesta ar putea fi noul meu tatuaj,
Dar aş lăsa un fir mai lung
Să am impresia
Că trag de şnurul viselor împlinite…
……..şi că am din nou: glezne perfecte.
… o completare a postării mele „iluzia piciorului stâng„,
Dacă sunt precum versurile sunt convinsă că ai gleznele mai mult decât perfecte. Să-ți fie libere mereu și mai ales nedurute :*
Glezna duruta nu am avut decat o data, cand un mic accident de munca mi-a lasat o amintire pe viata. Atunci m-am enervat, am injurat, dar acum imi e drag acel semn.
Tin minte ca pe la vreo 20 de ani faceam tot felul de exercitii, pentru a reusi sa imi formez scobitura aia in spatele gleznei. Mi se parea atat de important acest aspect… :))
….ei, perfecte nu mai sunt, de când cu accidentul, dar a rămas perfectă imaginea în memoria mea…, contează, zic…
..e foarte important aspectul, de asta urăsc eu operaţia ce mi-a căsăpit glezna…