Într-o şură, ca o tufişură,
Ce n-avea bec, deşi era becluză,
Se ascunsese un căluţ bolnav,
C-un ochişor şi un năsuc umflat
Ce necheza de zor cam semnervos,
Era sărmanul veşnic somnoros.
Nu închidea un ochi de boala grea,
Deşi veterinaru-i prescrisese
Pe-un lung afişurât, ca o reţetă,
O serie întreagă şi completă
De picături şi multe aspirine,
Ce, pare-se că, lui nu-i prea convine.
Un salt-presalt, prelung ca un cursalt,
Făcu, sărmanul, fix în dreapta sa,
Căci auzi un zgomot ce părea
Cam ciudatini, dar foarte de efect
Şi se gândi că-i dus şi e defect,
Că-i depresiv şi plângăcios din fire,
Că şi un şoarece îl scoate din simţire.
Macarieni sau trei gândaci adulţi
Îl fac s-arate precum un căluţ de pluş.
În eliterna cailor de seamă
Nu s-a văzut un cal cu aşa o coamă
Şi urechi aşa de mici şi de cărnoase,
Cu frică-n el intrată pân’ la oase.
Cotrobăi în nisipet cu jucării
Să vadă de găseşte mărturii
Sau, poate, vreun alt vechi raport,
Să-l scoată că-i din neam şi că-n timport
S-au mai văzut căluţi firavi şi blegi,
Şi că cei buni, pe el, n-o să-l renege.
Ce n-avea bec, deşi era becluză,
Se ascunsese un căluţ bolnav,
C-un ochişor şi un năsuc umflat
Ce necheza de zor cam semnervos,
Era sărmanul veşnic somnoros.
Nu închidea un ochi de boala grea,
Deşi veterinaru-i prescrisese
Pe-un lung afişurât, ca o reţetă,
O serie întreagă şi completă
De picături şi multe aspirine,
Ce, pare-se că, lui nu-i prea convine.
Un salt-presalt, prelung ca un cursalt,
Făcu, sărmanul, fix în dreapta sa,
Căci auzi un zgomot ce părea
Cam ciudatini, dar foarte de efect
Şi se gândi că-i dus şi e defect,
Că-i depresiv şi plângăcios din fire,
Că şi un şoarece îl scoate din simţire.
Macarieni sau trei gândaci adulţi
Îl fac s-arate precum un căluţ de pluş.
În eliterna cailor de seamă
Nu s-a văzut un cal cu aşa o coamă
Şi urechi aşa de mici şi de cărnoase,
Cu frică-n el intrată pân’ la oase.
Cotrobăi în nisipet cu jucării
Să vadă de găseşte mărturii
Sau, poate, vreun alt vechi raport,
Să-l scoată că-i din neam şi că-n timport
S-au mai văzut căluţi firavi şi blegi,
Şi că cei buni, pe el, n-o să-l renege.
 |
| www.inu.nadrag.ro |
Mucos, ochios, suflându-şi nasul iar,
El tot credea că va fi armăsar
Şi că va fi un simbolid de o vară,
Ca-ntr-o poveste veche, cu morală:
Că şi un căluţ bolnav, ochios, fricos,
Cu timpu-ar deveni un norocos
Şi-ar arde sub copite tot trecutul,
Să nu mai vadă nimeni…amărâtul,
Ci doar frumosul şi schimbarea-n vreme
De care înţeleptul nu se teme.
Pentru cei care nu înţeleg cuvintele albăstrite voi spune că acestea sunt cuvinte-necuvinte, inventate, tocmai, pentru (sau şi pentru) a demonstra că textele pot fi înţelese şi deosebite, iar creativitatea fiecăruia dusă în direcţii nebănuite. Dacă totuşi strâmbaţi din nas, găsiţi poezia-fabulă originală, publicată de mine cu un minut înainte, dând click pe link. Nu ştiu ce mare lucru am reuşit eu să fac, dar în tabelul aceleiaşi duzini de cuvinte, din cadrul clubului psi, de unde vine provocarea, puteţi găsi texte interesante.
asa, acum mi-e mila de calut, ca numai unul din asta nu adoptasem la viata mea
…păi, nu vezi poza? Ia, uite ce mândreţe a crescut în timp. Deşi…mă întreb cum ţi-ar sta cu un căluţ mititel…
Răţuşca cea urâtă s-a făcut lebădă, iar căluţul bolnav armăsarul lui Făt-Frumos! 🙂
Exact, armăsarul lui Făt-Frumos!
Căluțul ochios trebuie să știe că după o tipsie de jăratec va fi un adevărat simbolid… sau cel puțin așa scrie în cărți 🙂
Offf, ce-mi mai plac căluţii! 🙂
Știi să povestești. Știi să fantezești. Știi să scriitorești. Știi.
aşa, aşa… spune-i şi tu. că pe mine nu mă crede. 😛
…şi fără jăratec, Simona, doar cu încredere în sine. Câte dintre noi nu am devenit femei straşnice după ce arătam precum nişte mâţe deşirate.
Ştiu să zâmbesc, ştiu să mă bucur, ştiu că …e măgulitor tare. Mulţumesc vouă!
Mie îmi spui, Radu!
Hi hi…diiii calutuleeee!!!!
Ce mi-a placut fabula aceasta cu calutul! Fiecare poate deveni ce vrea daca stie sa viseze.
Să ştii că după ce am scris-o pe asta cu aceste cuvinte, am rescris-o în cuvinte „normale” şi am publicat-o cu un minut înainte! Tare-ţi mulţumesc, Gabriela!
…pe la mândra pe câmpii!
Uite ca ai gasit inspiratia! Bravo!
Dacă voi nu sunteţi modeste… pot şi eu să nu fiu modest? Iiiiiiiohohohohohohohohohohoh….
tu știi că ai scris frumos, frumos, nu-i așa? și dacă și eu, și laura laly îți spunem să publici o carte pentru copii, iar tu eziți, noi cum să te convingem că EȘTI talentată?
Da! Un strop de linişte şi împlinire în real şi …hop şi cuvintele vin, aşa de drag şi joacă! Mulţumesc, Cita!
Poţi, poţi! Tu…totdeauna!
Sunt doar pricepută în adulmecatul cuvintelor. Dar tare-mi place cum sună îndemnul vostru. Vă pupic pe amândouă, gutuilor!
Am avut si eu calutul meu, despre care am scris pe blog din amintiri. Nu in acest stil, nu poezie, ci din dor de vremuri trecute, din regretul ca l-am descoperit cand era batran, mult prea batran…
Eu nu am avut! Niciodată! Doar imaginaţie, cred!