Înșir, deșir, cos, descos mărgăritare de tot felul

Joc şi plăcintă cu mere

Adriana

Vântul şuiera în cabana din munţi şi de la fereastra cu obloane verzi nu vedeai mai nimic. Era ceaţă şi vânt ce vuia şi făcea ca balamaua unuia dintre obloane să scârţâie ca un şoarece flămând ce a găsit niţel polistiren expandat. Ştiu eu ce vorbesc, e pe verificate. Elena ajunsese acolo pe vreme faină şi plăcută şi ştia acum că nu-i a bună vântul asta. Nu-şi  prea făcea griji. Coborî în bucătăria comună şi băgă tava cu plăcintă cu mere în cuptor. Promisese celor aflaţi acolo un răsfăţ, iar acesta era la îndemână. În cinci minute deja mirosea a scorţişoară şi a idei mai vesele. Nu avea de gând să stea morocănoasă precum Livia. La o adică, erau oameni de munte, nu turişti rătăciţi în luna aprilie pe pisc de munte. Cunoştea locul, dar primise instrucţiuni clare să nu iasă nici măcar după lemne. Trebuia să inventeze ceva să scoată lumea din amorţeală. Jucaseră deja table, cărţi, se cuibăreau în file de cărţulii mignione, care erau strecurate în bagaj, aşa din precauţie, dar  aveau grijă să nu ocupe prea mult loc. Cu un gest cochet îşi luă şalul ce fusese pe post de fular-eşarfă şi-l aşeză feminin pe coapse. Dansă uşor, atrăgând privirile semi adormite a celor din cabană.

-Ne jucăm şi noi ceva?, îndrăzni ea să zică? Hai! Orice!Uite, de exemplu, eu voi da drumul unei fraze care va poci orice cuvânt cu prefixul des? Credeţi că nu pot? Hmmm:  Destulpina deszvonurilor  desera descă Despina  desar desfi  desfost desispită despentru desbărbaţii desdin descasă desdar desnu dese deslăsa descu desagăţat despentru descă  desera desdeja desmăritată desşi desîi   desfiinţa desoţul desdacă desafla desde desintenţiile deslor   desnecurate

-Fată! Ai băut ceva? Nici nu ştim ce ai zis şi nici nu e amuzant!Caută şi tu altceva! Sau dă-ne tu idei, că eu n-am, şi sunt şi nervos că mă chinui să îmi cos bocancii!, zise Anghel într-o doară…

-Bocancii zici? Păi…bo să fie…, hai, încearcă ceva scurt!

-Bomulte boierni bonoi boam bourcat bope bomunte bodar boca boacum  bocnaş, bocine boştie bocât botimp, bombănind bocuvinte boîn bocabană, bonu bocunosc bosă bofi boadunat boîn borcântar, boadică boîn bocântarul boexpediţiilor bonoastre.

-Greşit! Greşit! Bocântar vroiai să spui, nu? Ce dacă te-ai corectat, nu capeţi cea mai mare bucată de plăcintă! Altul la rând ! Livia, ce zici, te rupi de rebusul tău?

-Plictisită plagăţ plcuvintele ploină  plşi plicter plîn plrebus plşi plmă plcar pla plculcare, plsunteţi plnaşpa!

Elena era mulţumită şi deja o vedea pe Livia câştigătoare, mai ales că nu se mai înghesuia nimeni să joace. Se duse şi scoase plăcinta de mere, o împărţi egal, îl luă pe Guffy, pisoiul căbănuţei, cu ea şi se aşeză pe balansoar, mulţumită.

Nea Tomiţă, cabanierul, bombănea: „StaElena staîn starest staforţat, stane-a stativit staşi staturat stastomacul stacu staplăcintă! Stasărut stamâna!  Stae stabine?”

Elena, ştia că ne-a Tomiţă greşise, dar zâmbi şi privi pe fereastră. Vuietul vântului nu se mai auzea şi trecuseră şi câteva ore. Aveau dreptate, jocul nu era prea plăcut, dar atât găsise de cuviinţă în căpşorul ei. Îşi legănă eşarfa în paşi de dans şi nu se mai gândi decât că ar fi bine să nu vină vremea bună. Acolo e raiul poveştilor şi avea ea să găsească jocuri mai faine. Fructe pentru plăcintă mai erau, dar mâine avea de gând să facă clătite cu mere. În cabana cu obloane verzi, plictiseala nu trebuie să se instaleze. Mai bine s-ar gândi ce norocoşi pot fi având tot ce le trebuie în vârf de munte.

Textul e cam slăbuţ, cuvintele inventate sunt ca temă, şi fiind scris mă risc cu el în tabelul duzinii  de cuvinte din clubul psi. Acolo puteţi găsi scrieri mai inspirate.

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

21 de gânduri despre „Joc şi plăcintă cu mere”

  1. Mi-a plăcut ideea jocurilor de cuvinte într-o cabană liniștită! Mi-ai amintit de alte jocuri cu cuvinte aruncate-legate, ce le jucam în tinerețe. Uneori foloseam chiar versuri!
    Oare se mai joacă și astăzi astfel de jocuri?

    1. Cu riscul să spun ceva ciudat, de data asta cuvintele inventate din clubul psi nu mi-au fost prietene. Cu toate astea am scris de marţi ceva, dar din respect pentru cei care nu sunt bloggeri şi citesc nebunia asta de text mi-a venit ideea cu jocurile de cuvinte, care se mai practică uneori, tocmai pentru a le folosi mai….realist vorbind. Eşti drăguţ în aprecieri, dar parcă putea sta în draft articolul. Am scris şi pe blogger, astă seară, tot cu ele, parcă a răzbuna, cumva, absenţa mea din virtual. O sciatică rebelă mă chinuie. Noapte liniştită, Mugur!

      1. Of! Când aud de sciatică… Eu stăpânesc cu mare încredere o hernie discală de mai mare frumusețea! Unde mai pui că nu s-a mulțumit cu un singur disc, dar nu am ce face, rămâne să mă obișnuiesc a trăi împreună cu ea! Mă lupt doar să scap de operație, căci la vârsta mea nici asta nu este o soluție prea bună.
        Jocul cuvintelor este unul interesant până la urmă, căci ajută creativitatea! Doar că eu am alte valori în vedere. Cred că aș putea încerca și eu jocurile acetea, dar nu-mi place să scriu „la comandă”, nu-mi place să am temă pentru acasă, cum s-ar spune. Eu scriu numai la inspirația momentului. Poate de aceea nici nu apar în astfel de jocuri, căci nu mă pot aduna pe subiecte din afară. Ca exercițiu cred că mi-ar fi util, căci m-ar obliga să-mi păstrez vocabularul cât mai intact și amplu, ceea ce nu prea mai este așa la mine. Uit mereu câte ceva, cuvintele fug de mine și va trebui să fac ceva ca să le țin aproape!
        O zi frumoasă și caldă îți doresc!
        Știi că a venit primavara?

    1. …mi-e imposibil şi acum să stau pe scaun, de-aia mi-e greu să mă concentrez. Dar e aiurea să mă plâng….tocmai ţie care ştii cum e cu durerea…

    1. Ba nu am muncit deloc! Paradox, nu? Am scris duzina şi apoi am venit cu des, pl şi bo…înaintea cuvintelor. De aici şi colorarea lor. Mulţumesc. Dar e doar o încercare de a le da…un sens logic.

  5. Pingback: Duzina de cuvinte- Despre mine, despre tine, despre voi cu kile noi | Cățărătorii
  6. Pingback: psi-words – duzina de cuvinte: concurs

  7. Pe unde e cabana asta că m-aş duce şi eu? Pentru munte şi plăcinta cu mere. Cuvintele nu îmi plac deloc. Ce e aia desbărbaţi? Sinonim la gaşcă? 🙂

    1. Cuvintele nu înseamnă nimic, fix ca cele inventate de psi. De aici am si pus culoarea tocmai pentru a se putea citi fără ele, fără acel „des”, „pl” sau „Bo”. Ştiu că psi spune tot timpul că numai dacă vrem putem să ne jucăm. Mie îmi place duzina de cuvinte. Mult. Dar nu îmi mai plac aceste cuvinte. O dată pe lună e prea mult. De acum în ziua aceea zic pas. Deşi am scris două duzini: şi aici, şi pe blogul meu de suflet, soţul meu m-a întrebat cum ar suna poezia de acolo fără aceste cuvinte. I-am „tradus-o” şi am pus varianta ca răspuns pentru Mugur. Cabana e în Piatra Craiului. Pe bune. Eu nu am mai ajuns acolo de 20 de ani, dar am o Elenă care bântuie munţii.

  8. mie joaca asta mi-a amintit de copilărie si de păsăreasca pe care o vorbeam crezând că nu ne înţelege nimeni.
    ar trebui să mai încercăm si acum, in viata reala.
    eu fac astfel de jocuri cu Dante. ne place mult cel in care eu spun un cuvant si el continua, apoi eu si tot asa. cum fac actorii. e amuzant foarte.

    1. Da! Acele jocuri mi-au şi dat ideea articolului, dar recunosc că nu mi-e drag conceptul. Nu m-am putut abţine ca pe lângă poezia de pe blogspot, destul de logică, pentru că aşa sunt eu, să fi lăsat în draft aceste vorbe.

  11. Bună ideea de clătite cu mere! Cât despre joc… nouă ne plăceau șaradele, povești cu final de neînțeles, ce puteau fi dezlegate punând povestitorului întrebări la care se putea răspunde numai cu ”Da” sau ”Nu”.

    Mi-ai făcut dor de zilele alea ! 🙂

Comentariile sunt închise