Parisul, soţul şi fobia

Într-o zi de sărbătoare, oarecum neaşteptat,

Profitând de o restanţă ce-o aveam la ..colindat

Lumea, viaţa, monumente şi frumosul nesfârşit,

Ne-am pus bascheţi în picioare şi la drum noi am pornit.

Nu ne-am dus în drumeţie, nici concediu nu ne-am luat,

Am plecat departe, însă, şi vă spun n-am regretat.

În această acţiune soţul meu a fost pion,

Cam împins uşor din spate, căci urcam în avion;

Şi cum teama era mare, căci fobia l-a cuprins,

Mă gândeam c-o să refuze chiar şi dragul meu Paris.

Îmi parea o figurină, ca de ceară ce-o să curgă,

Când în avion păşise galben pai, fix ca o turtă.

Îl priveam mirata tare, ca şi când vedeam un urs

Nu ştiam de teama asta, nici că poate fi ursuz;

Cu un sâmbure de spaimă, strecurat surprinzător,

Mă rugam să pară, totuşi, ceva nou şi trecător;

Dar c-o cremă de caise, cu un gin şi c-un coniac,

Pe autostradă-n ceruri, fricii i-am venit de hac.

Muzica din căşti calmase şi nu îmi părea puţin,

Simţeam parfum de izbândă, chiar cu ajutor divin;

Nu aveam curaj să chiui, oarecum de bucurie,

Caci ştiam că ne-om întoarce şi-atunci chinul o să revie.

C-am văzut Parisul-i lesne de-nţeles şi de gândit,

Ne-a plouat până la piele, vreo trei zile, un mizilic;

Căci nimic nu se compară, nici furtuna şi nici ploi

Cu urcatu-n avionul care ne-ar purta pe noi.

De atunci promisă-mi este escapada viitoare:

Eu să urc în avioane, el cu mine n-o să zboare;

Cică pleacă-n aventură doar pe roţi şi chiar pe ape,

Trenuri, tiruri sau rulote, numai de văzduh să scape.

Eu mă-ntreb cu a mea minte, voi aveţi aşa probleme?

Sau al meu se-alintă iară şi îmi face nişte scheme?

Ca să stam mai mult pe-acasă şi să văd doar Bucovina,

În popasul către socrii, conducându-şi, calm, maşina?

 

Aceasta este o duzină de cuvinte, una întârziată pentru care îmi cer scuze. În tabelul lui Eddie gasiti unii mai punctuali şi mai pe fază.