Cristina se uita chiorâş la ciotul de brad pe care-l găsi la uşă, sprijinit de perete. ”Cine l-o fi adus?”, se gândi în treacăt. ”Urât mai e!” Îl lăsă acolo şi intra în bucătărie să-şi facă o ciocolata caldă cu frişcă, răsfăţul ei suprem de când iarna se instalase. Copilul era la maică-sa de o săptămână, numai bine cât să îşi termine teancul de acte ce tronau în biroul ei din dormitor. De o vreme, de când divorţase, muncea acasă şi îi convenea de minune. Le convenea şi prietenilor care ba îşi lăsau odraslele să se joace cu Ilinca, cât timp făceau ei piaţa, ba poposeau la o cafea între două drumuri, ba sigur găseau ceva ce Cristina putea rezolva mult mai uşor decât ei. Doar nu mai era nevoie să dea socoteală nimănui. Veselă, Cristina făcea loc tuturor în viaţa sa cea nouă, până mai ieri veche, chiar dacă dormea pe sponci, muncea noaptea, mânca pe fugă şi, nu ştiu cum, dar avea totdeauna zâmbetul ei larg.. la purtător.
Deschise uşa şi trase ciotul de brad în casă. Cum să împodobeşti aşa ceva? Luă două guri din ciocolata caldă, se îmbrăcă din nou cu paltonul ei cel alb şi fugi în piată de unde veni cu greu cu un brăduţ cochet. ”Măcar atât să am şi eu de Crăciunul ăsta!”, gândi ea amar. Ajunul mai că bătu la uşă dar pomişorul trona artistic lângă biroul ei golit peste noapte de acte, cum spuneam, şi se mira teribil ca nimeni nu suna a grijă, aşa cum făcea, zilnic, mâna ei de prieteni.
”-Alo, Cecilia, ce faceţi, măi! Ah, eşti la coafor, bine hai că te sun mai târziu..
Îi fugi o clipă pâmântul de sub picioare, dar formă alt număr. Nu apucă să zică două vorbe că şi auzi până dincolo de creier:”Iubita, te sun eu mai târziu, sunt la soacra mea!”
Timid mai făcu o încercare, dar nu fu chip să audă prin gălăgia ce răsuna din sufrageria prietenei sale, Anda.
Cum de nu o invitase şi pe ea nimeni? Să nu care cumva să se fi instalat deja sindromul femeii singure, ce tocmai devenise inamic, în capul prietenelor sale, că jar mâncau. ”Aşadar sunt bună oricând, doar de sarbători.. nu!” Auzise poveştile tuturor celor singuri în zile speciale şi i se părură basme. ”Pai, eu dacă prind o zi de una singură, fie ea si de sarbători, dorm, nene, şi stau cu picioarele pe pereţi, de fericire că îmi trag şi eu sufletul!” Ehehe, dar uite cum Crăciunul bătea în uşă şi ea parcă nu mai era aşa de fericită cum credea. Sarmalele şi cozonacul de pe plită erau dovada că se străduise sa gătească chiar şi numai pentru ea, dar gândul că o abandonaseră toţi, tocmai în Ajun, nu-i dădea pace.
Se aşeză pe fotoliul de catifea rubinie şi aproape ca aţipi, când soneria se declanşă într-un sunet prelung. ”Of, copiii ăştia!” Luă coşul cu portocale şi mărunţiş, deschise uşa şi în casă năvăliră gălăgioase, precum hoarda de tătari, Cecilia, Maria şi Anda. ”Primiţi cu colindul? Credeai că scapi de noi, hai ? Pai nu ne abandonai tu, de mâine? Hai, fată, lasă coşul şi plânsul, pune şi tu ceva să ne încălzim şi îmbracă-te că ne aşteaptă ceilalţi cu masa!”
Beculeţele din pom sclipeau ca într-o horă a bucuriei şi prietenie simple. Era primul ei Crăciun de femeie singură, iar acest cuvânt nici că apărea pe buzele cuiva. Nimic nu se schimbase, doar o teamă firească de neprevăzut. Împingînd-o, aproape, din cameră, fetele îi puseră sub brad parfumul ei preferat, de care nu se despărţea niciodată, Premiere Jour de la Nina Ricci, nu înainte de a pulveriza uşor în cameră, cât să persiste în aerul acela de sărbătoare aparte, compoziţia neobişnuită de gardenie şi mandarină, esenţele de orhidee proaspăta combinată cu migdale delicioase şi caramel ce pătrundeau către tonurile lemnoase. Precum Cristina noastră – fineţe şi senzualitate într-o nesiguranţă rigidă, uneori. Crăciunul putea veni, doar că pentru prima dată…mirosea a primăvară, prietenie şi speranţă, graţie prietenelor sale.
Povestea e înscrisă în Clubul Condeielor parfumate, iar în tabelul găzduit de Mirela veţi găsi poveşti cu parfum de Crăciun, de toate felurile şi toate culorile. Sărbători fericite tuturor!
Am trait 6 sarbatori de Craciun singura, dupa divort. Casa era goala, bradul era impodobit, dar in jurul lui, doar eu cu gandurile, cu durerile si cu fricile mele. Imi doream sa nu fiu singura, imi aminteam de vremurile cand in familia mea era intr-adevar sarbatoare si venirea Mosului era o adevarata bucurie. Deschiderea cadourilor, uimirea de pe fetele celor care descopereau ca Mosul le-a daruit exact ce isi doreau. Fiul meu nici nu mai avea grai cand descoperea cadourile de sub brad ” Mami, a, a, a venit !” Atat putea sa spuna, iar emotiile ii inecau glasul. Ochii ii straluceau de bucurie, de nerabdare, de entuziasm. Ne lua de mana sa ne arate ca intr-adevar a venit Mosu, ca nu e o inchipuire de-a lui, iar noi ne prefaceam ca suntem surprinsi si curiosi sa vedem ce i-a adus Mosul. Intram in jocul inocentei unui copil care credea cu adevarat ca Mosul exista. Acum ma bucur ca nu mai trebuie sa traiesc din amintiri, doar poate, un zambet sagalnic imi deseneaza fata, la aceste amintiri care candva pentru mine au insemnat copilaria fiului meu pe care am trait-o alaturi de el. Astazi am redevenit pentru cateva ore din nou copil, traind bucuria primirii unui cadou asteptat de mult, de tare de mult. Ce ciudata e viata ! Sau poate nu, poate ca e rasplata la rabdarea pe care am avut-o atatia ani.
e cu fiori parfumați 🙂
..cu fiori o fi…., da parfumata e sigur..
Si mie mi-a adus Mosul parfumul preferat: Chance de la Chanel! Acum nu-mi mai lipseste nimic! Si mi-a venit si Copilu’ acasa, e drept ca numai in trecere, dar a venit! De sarbatori nimeni n-ar trebui sa fie singur.
Corect, dar uneori situatiile sunt şi de genul asta. Mie imi place MULT Chance, mai am o sticluta de 50 ml pe care nu am inceput-o incă, dar curand cred ca merită o …şansă. Mă bucur sa te ştiu fericita, că veselă şi optimistă ştiu că esti, şi-ţi doresc un Craciun pe cinste, îmbelşugat şi liniştit! La mulţi ani, Adelina!
…”Copilul era la maică-sa de o săptămână”. Copilul! Așadar, avea un copil, care era la mama ei…Adică avea un copil și o mamă. Cum să fii singură când ai un copil și o mamă?! A fost frumos gestul prietenelor, dar și ele am înțeles că erau familiste și eu cred că sărbătoarea Crăciunului e sărbătoarea Familiei. Așa a fost și în ieslea Bethleemului. Tu și cei mai apropiați din familie. Cineva spunea deunăzi că ”amantele” sunt singure de Crăciun. Trist, dar adevărat. În schimb soțiile, mamele, bunicile, tații, soții, copiii și nepoții, nu sunt singuri niciodată. Mă bucură finalul fericit al poveștii tale și o înțeleg pe eroină, e prea recentă și dureroasă despărțirea, iar ea prea tânără încă.
Ai scris frumos, sensibil, cu dragoste de oameni și mult sentiment, dragă Adriana! Și nu de complezență, ci pentru că așa simt, trimit către tine cele mai curate gânduri de bine, care să-ți aducă un Crăciun fericit, liniștit, luminos, cu sănătate și bucurii, lângă cei mai dragi ție! Să fiți buni și calzi, așa cum vă este sufletul, iar ceilalți să fie la fel cu voi! Să fie veselie și daruri multe în jurul bradului! Crăciun fericit!
Eu simt Craciunul altfel de mulţi, mulţi ani, Mirela, poate pentru ca de Craciun s-a intamplat un lucru neplăcut cu tata şi mulţi ani la noi in casa in acea zi se deschidea o rană vie. Mulţi ani, vreo 8, tata a fost plecat din tara, fara posibilitatea de a-l avea alături, asta se adauga la cele spuse mai sus, nu e separat, mulţi ani am stat ca si copil doar cu bunica mea şi mulţi ani am fost singura, necăsătorită fiind. Acum nu totdeauna imi petrec sarbatorile cu mama sau cu părinţii lui Mihai. Viata difera, de la caz, la caz. Am vrut sa scriu despre singuratatea de Craciun, dar nu cea autoimpusa de propriile probleme sau situatii, ci cele ca aici, uşor pasagere, ca un prima dată neaşteptat. De asta am folosit şi parfumul, ca o prelungire a acestei ”prime zile” deosebite din viata Cristinei. Alături de Chaneluri, căci de acolo imi plac mai multe, de Noa de la Cacharel, acest parfum e prezent in micul meu colt parfumat, deşi eu nu sunt şi nu voi fi niciodată înnebunită după arome şi mirosuri . Vă doresc şi vouă zile de sarbătoare asa cum le simţiţi in suflet şi minte, cu cei dragi şi lucruri frumoase . La mulţi ani!
P.S. Premier Jour este un parfum proaspăt, bun, cu adevărat bun și mă bucur că l-ai ales. Încă mai păstrez câteva picături, poate și de dragul flaconului, Nina Ricci fiind unul din brandurile care n-au făcut niciodată rabat de la calitate. Bună alegere! 🙂
Am citit trista ta poveste de anul trecut, ai mai pus odată linkul și am recitit-o și atunci, dar e cu totul altceva, ai o motivație profundă pe care nimeni, cu atât mai puțin eu, nu ți-o pune la îndoială. Ceea ce s-a întâmplat a fost o tragedie peste care nu ai putut să treci și pe care e posibil să n-o poți depăși niciodată, dovadă că ți-ai iubit enorm tatăl, așa cum și eu mi-am iubit mult de tot tatăl. Să ai un sărbători luminate de gânduri pașnice, cu sufletul ușor, cu inima împăcată. La mulți ani!
Singuratatea ne place din cand in cand, dar nu cred ca este vreun om care-si doreste sa fie singur de sarbatori!Iti urez Craciun fericit!
Mulţumesc, uite ca a si trecut ziua de CRACIUN, iţi doresc un An nou fericit şi bucurii multe. Eu am avut multe sarbatori de una singura, dar la cat munceam de mult..nu-mi doream decat odihnă. Apoi m-am obişnuit, si acum…aproape ca am uitat acele zile.
o poveste care pentru multe femei probabil ca nu e poveste. dar e asa de frumos sa stii ca te poti baza pe prieteni, ca se gandesc la tine in asemenea momente.
tu esti o fata buna, nu o lasai tu pe eroina singura. am asteptat finalul cu nerabdare si interes 🙂
…dacă era după mine, si doar după mine, scriam ceva din experientele mele, dar nu am vrut ca parfumul sarbatorilor şi povestile pastorite de Mirela sa aibă altceva decat nota ei optimistă şi cu iz de victorie. Te pup şi vă urez sarbători fericite!
Prietenii adevărați sunt tot timpul acolo unde le este locul.Frumoasă poveste.Emoționantă.O să încerc și eu „aroma”parfumurilor menționate pe aici.
Parfumul e la pachet cu povestea datorita Mirelei care are aceasta pasiune şi e initiatoarea Clubului de povesti parfumate. Nu stiu eu sa fiu un bun prieten, dar măcar nu fac uz de acest cuvant, in cazul meu. Am, in schimb, oameni ce se pot lauda cu aceasta calitate. Tu esti unul dintre ei. Te pup.