Eu ştiu, acum, că inima îmi poartă,cuminte, mii şi mii de gânduri,ce vor să zboare libere-n înalturi,dar cad şi rup cadenţe sau sparg rânduri;adun mirată doar un pumn de fapte,din revoluţia de-o şchioapă ce se zbate,în sufletu-mi bătrân ca o răscrucesi-adorm visând cuvântul care curge,ce ar putea să schimbe lumea toată,dintr-o dată.A îngheţat, cam tainic, timpul straniu,din amintiri uitate-n gări cam goale,fără decor şi fără de peroane,cu călatori în mine dinspre tine,cu sufletul pribeag şi geamantan de nucpe care soarta l-a plimbat cam multşi-acum aș vrea să-l uitîn halta visurilor care par abis,căci viața e-un tumult, nu doar un vis,de neatins.Însă tot urc, chiar dacă rătăcirimă păcălesc, lăsându-mi doar un firde care trag să-mi cos un semn de osși chiar de n-am primit nimic,eu multumesc frumoscă m-au ținut puterile în mers,iar rostul lumii are înțeles,căci m-a purtat spre vremuri cu-al iubirii scut..şi-am renăscut
Frumos v-au inspirat muzele astazi, ca de altfel mai mereu!
Sarut mana si salutari sotului !
Galant acum şi mereu, nu ştiu dacă as putea mulţumi suficient. Vă imbrăţişez cu drag
De altfel parca si psi a fost influentat de un suflet batran !
..am fost cumva într-un lanţ de cuvinte. Sunt plăcut surprinsă ştiind că aţi accesat şi linkurile fetelor mele dragi. Vă mulţumesc..
Şi am renăscut din amintiri uitate
În timpul cel acuma îngheţat
Mi-s gândurile aripi desfăcute
Spre fericire, vis înaripat.
..iubesc acele gânduri-rânduri,
ce mi le laşi tu generos,
le port cu mine în adâncuri
şi mulţumesc din nou…frumos!
Şi te ascunzi printre cuvinte,
şi rătăceşti prin spaţiul rece,
şi nu e nimeni să te-alinte.
Mai stai o viaţă, nu te trece…
Şi plouă tandru în rafale
şi ploaia-mi bate în ferestre
şi nu eşti tu aceea care
să mă iubeşti ca-ntr-o poveste…
Cine este muză, acum?! 🙂
Eu nu m-ascund, eu fug de tot
Fugar-am fost de cand socot
Ca viata mi-a intins covoare
rătăcitoare
Şi-n drumul meu au fost şi ploi
Au fost şi neguri, şi noroi
Dar am fugit neîncetat
şi-odată…am stat.
Privind la lumea ce trecea
Stiam ca trece viaţa mea
Si m-am ascuns într-o privire
cu albastru-n ea şi mulţumire
şi teama a fugit doar ea
fugara mea..