Într-un brad, ca o spirală,
Într-un început de timp,
Nu-s nici globuri, nici beteală,
Pare-un pom obişnuit.
Stă cuminte, fără freamăt,
Şi de-i ploaie, şi de-i vânt,
Gălăgie, tobe, zgomot
Nu îl scot din ”zen-ul” sfânt.
Îl mai necăjesc blănoşii,
Ce spre ramuri se întind,
Dar i-alungă cu ţepoşii
Verdelui fără sfârşit.
Muzica pădurii mamă
O regretă, uneori;
Inima i se adapă
De sonetul prins în zbor.
Dar de zece zile-ncoace,
Am văzut, în ale lui ”plete”,
Paie, aţe, ghemotoace,
Iarbă, gâlme şi scaiete.
Agitaţie-n crenguţe
Şi ceva înaripate,
Ce purtau între gheruţe
Sau un cioc, vă spun, de toate.
Ca un detectiv de seamă,
Înarmat c-un telefon,
Am luat urma, fără teamă,
Musafirului din pom.
El gara fără să ştie
De intenţia inamică
Şi-un moment, cât alte-o mie,
Am surprins, încet, cu frică.
O minune, o splendoare,
Într-un cuib gen coşuleţ,
Sta micuţa cântătoare,
Păpuşa cu .. …. cioculeţ.
Poza-i ca o ghicitoare,
Dar se vede-un ochi şi-un cioc,
Nu-i aşa că-i lucru mare
Pentru bradul cu ”ghioc”?
Nu ştiam de ce, de-o vreme,
Era piesă principală,
Ascundea în el o lume
Şi-o poveste teatrală.
Căci n-o fi mare scofală,
Să vezi pasăre în cuib,
Dar, vă spun, e o mare fală
Să pozez, curând, şi….”pui”.
Deşi este o duzină de cuvinte întârziată, deşi versurile sunt oarecum potrivite pentru cărţulii pentru copii, eu nu am putut lăsa momentul meu real să nu se împletească, bine sau rău, cu cuvintele următoare: ”spirala, sfarsit, inima,moment, telefon, zece, papusa, tobe, plete, inceput, gara, muzica”. Cu adevărat, intr-un brad din curte, o pasăre şi-a făcut cuib. Nu am putut-o fotografia mai bine, din păcate. E prima oară, semn că datorită stricăciunilor din vecini, şi ele şi-au căutat locuri noi. În tabelul lui Eddie, în clubul celor 12 cuvinte, sper sa găsiţi articole mult mai profunde. Vă invit cu drag.
Ce frumos!
Mulţumesc, păpădie!
Faină poezia, super fotografia, genială ideea! Mi-ai risipit toată tristețea, Adriana! Câtă nevoie aveam de un zâmbet! Doar tu puteai să mi-l aduci.
Ma bucur enorm că am reuşit a scrie, după ce am ”vorbit” noi două. Am inteles că v-aţi chinuit sa vedeţi ciocul şi ochisorul păsării. Asta e, data viitoare voi incerca sa focalizez mai bine. Te pup, sper sa fii bine..
Mai răruț, dar de fiecare dată ne încânți!
Faină poezia puișorilor ce vor veni!
Mi-ai adus aminte de un cuib de rândunele, undeva, într-un grajd. Știau ele că acolo nu vor fi deranjate de nimeni!
Da, Mugur, eu ori nu scriu cu lunile, ori vin cu două articole la interval de cateva ore, ca acum. Astăzi am vrut să repet poza, dar am deranjat pasărea şi şi-a luat zborul. Mi-a părut rău şi m-am mulţumit cu ce am prins şi cu faptul că mi-a fost muză pentru cuvintele din duzina. Te salut cu drag, Mugur.
Ce surpriză ai din lumea
strâmtă-a unei crengi de brad!
Îţi doresc să vezi minunea
şi s-o prinzi în aparat
când întâi şi-o scoate ciocul
şi aripile la zbor!
Să-ţi surâdă-atunci norocul
ca să te făleşti de zor! 😀
Mi-ai luminat seara. Eu „vânez” păsări cu privirea pe drum spre serviciu şi tare rău îmi pare că nu reuşesc să le fotografiez din mersul maşinii. Ulii, nagâţi, berze, egrete, stârci, şi rar, lebede şi fazani.
Greu am prins printre crenguţe
Un cioc mic şi-un ochişor
Parc-aveam niste mânuţe
Prinse într-un clestisor
De nu reuşeam prea bine
Un cadru cumva mai clar
Batea inima in mine
De zici că pozam un Star.
A fost o surpriză pentru noi să găsim cuibul acolo. E premiera pentru noi, mai ales acum de cand muntele nostru a fost casapit fara milă. Ma bucur ca ti-a plăcut joaca mea. Mulţumesc.
O duzină-ntârziată
Ne aduce iar poveşti,
Să ştii c-ai fost aşteptată
Cu gând nou să ne uimeşti… 🙂
Mor de dragul de a scrie
Vreau sa am şi timp, şi spor,
Dar mi-ar trebui şi mie
Inspiraţie ..din zbor
Măcar de la cântătoare
Sau din cuibul suspendat,
Din cireşii ce-s-n floare
Sau din cerul cel inalt.
Vremea bună mă tine departe de net, dar revin cu drag să vă salut.
Te asteptam! 🙂
frumos si multa nostalgie in scrierea ta….seara frumoasa sa ai
Mai mult duioasă şi cu uimire. Sotul meu a făcut o pasiune pentru ”cuibul din brad”. Le scoate rame, le pune aproape, la vedere, spunându-mi că a văzut multe păsări cu pui, dar niciodată in curtea noastra. E o bucurie simplă şi mulţumim că ai făcut loc in timpul tău pentru ea.
intr adevar sa le ai prin preajma este minunat…iar acuma primavara toate pasarile cântă atâta de frumos….incepe dragostea intre ele….si este minunat sa șle privesti, dar mai ales sa le asculti cântatul….sa ai o zi frumoasa si un w/e minunat
Mi-a plăcut mult poezia ta. Recunosc în bucuria ta pentru cuibul din brad, o vecinătate care aduce bucurii senine, dragi inimii, căci și eu iubesc zburătoarele mici și mari; la geamul bucătăriei mele vin:
porumbei și turturele
care ciugulesc de zor
grăunțe pregătite pentru ele
și apoi pleacă iar în zbor.
Din prietenie mai revin
când se joacă, când ,mai pun
de un guguștiuc calin,
drăgăstos, de amor presupun…
Toate cele bune !
În loc să răspund şi să mulţumesc pentru onoarea de a fi lăsat un semn pe blogul meu, m-am pierdut pe drum şi imi cer scuze pentru asta. Dacă aici eram euforică şi multe zile după descoperirea cuibului am tot păstrat acest sentiment, implicându-ne direct în hrănirea puilor ce au venit la scurt timp după ce am scris aceste randuri, am trecut, cu vreo trei zile in urmă, la dezamăgire. Unul din căţeii noştri a prins un puiuţ şi l-a ranit. Degeaba am incercat sa-l salvam. N-a fost chip. Dar am incercat a-i proteja pe ceilalţi şi, nu glumesc, sotul meu m-a pus o zi gardian la păsări. Acum îi aud ciripind şi zburand prin tufele cu liliac. O incantare. Vă doresc numai bine şi inca o data mulţumesc pentru ca mă purtaţi prin trecerile dumneavoastră.