De unde vin norii, de unde seninul?
Ultimele călătorii le-am făcut în ochii iubitului meu:
Am străbătut satele româneşti prin ei,
Am cules o rugăciune caldă de recunoştinţă,
Am văzut steagul fluturând în locuri durute,
Am mers la Ciobănuş, în cuibul lui tainic, de copil,
Am străbătut Moldova, Ardealul şi Ţara Românească,
Am cules trei flori şi am dat deoparte un melc, din calea oamenilor,
Am atins cu inima câţiva camarazi,
Am auzit urletul lupilor dar şi Măiastra,
Am dansat ciuleandra şi căluşul,
Am gustat bucate simple şi am priponit un cal,
Am simţit cum îi cântă inima ba cu dor, ba cu jale,
Am fost prin munţi şi am pus flori la morminte,
Am mers pas la pas şi… am luat aminte.
Am sorbit cu el vinul, dar şi taina din el,
Am mângâiat bătrâni, dar şi-un copil măricel.
Uneori, însă, nu pot trece mai departe,
De furtuni sau de soare,
De luciri trecătoare.
Uneori ochii lui, cu albastru divin,
Nu te lasă să treci dacă nu te-nchini
Sau nu simţi mai nimic din tot ce e sfânt
Şi ce-nseamnă durerea unui neam pe pământ.
Fac popas şi mă-ntreb, gând la gând cu destinul,
DE UNDE VIN NORII, DE UNDE SENINUL?
Căci în lupta ce-o poartă omul meu, chiar şi-n ochi,
Trec istorii, trec veacuri, trec români şi trei stropi
De aghiazmă curată şi de gând îngeresc:
Te iubesc, Românie! Pentru tine, trăiesc!
Acesta e semnul către soţul meu care a făcut posibil ca acţiunea ”Români pentru români”, a cărei membru fondator este, să se întrupeze într-o direcţie clară şi demnă, cel mai bun exemplu fiind Acţiunea Doboi, despre care sper sa scriu curând şi a cărei emoţii încă mă stăpânesc. Până atunci voi insera un link către un articol scris de un om drag, pe blogul personal, un articol interviu în care Mihai Tîrnoveanu explică pe larg ce înseamnă pentru el acest lucru. Mulţumim, psi.
Sunt mândră de tine, dragul meu! Mulţumesc pentru lecţiile oferite şi călătoriile spirituale la care particip de ceva timp încoace! La cât mai multe! Articolul e scris după o temă fixă , ”De unde vin norii, de unde seninul?”, în cadrul clubului celor 12 cuvinte, pentru ”provocarea de luni”. În tabelul lui Eddie, veţi găsi şi alţi participanţi cu variantele lor.
Cand omul isi daruieste seninul din inima lui si altora e cea mai frumoasa intamplare. Si eu multumesc pentru ca exista oameni asa frumosi ca voi si mai ales ca am privilegiul de a va avea 🙂
Laura, fără oameni nimic nu se poate face, nici chiar idealurile in care crede el nu se pot duce mai departe fara oameni care simt la fel. El şi voi, oamenii acestui crez, sunteţi cu adevărat forţa şi puterea. Bucuria de a ne fi alături e mare, licuriciule!
Nici nu asteptam sa scrii altfel despre norocul ce l-ai avut gasind un astfel de partener. Imi pare putin rau ca nu dispun de laptop acasa (s-a defectat al fetitei mele si am imprumutat-o) sa pot urmari mai des feisbucul dar o sa ne „vedem” curand!
Multe salutari amandurora si sa mai scrii, ca tare-mi place. Cu drag si placere te urmaresc chiar si printre picaturi la serviciu cand ma mai delectez citind postarile la care sunt abonat via emaill! O seara placuta si linistita va doresc!
Multă vreme nu am scris tocmai datorită faptului că am laptopul subred, ca sa nu spun stricat, desi uneori asa e, şi simt cum pierd multe, intru greu pe unele bloguri, nu mi se deschid linkuri, nu mi se incarca usor , asa ca abia astept şi eu sa revin la usurinta de odinioara. Ma bucura enorm incurajarile pe care le primesc de la dumneavoastra pentru că simt că oarecum contează zbaterea mea de cuvinte. Incă mă minunez că oamenii se mai opresc si asupra acestor cuvinte si sunt onorata mereu. Cat despre sotul meu, e o dulce poveste pe care Dumnezeu, in bunătatea lui, a ales sa mi-o picure in suflet. Si sunt recunoscatoare vesnic. Mulţumesc de trecere, acum şi mereu. Va doresc numai bine.
M-a impresionat postarea ta, Adriana!
Imi pare tare bine ca am ajuns sa te cunosc, fie si in acest spatiu virtual.
Fara radacinile noastre, pur si simplu nu mai existam!
Eu nu am inteles mereu asta, Suzana. Omul meu a reuşit, in 10 ani de zile, să mă slefuiască şi să picure in mine toate valorile in care el credea nativ, cu forta şi putere. Plăcerea este de partea mea şi incă o dată mi se dovedeste ca aceste provocări ale clubului nostru ne sunt de foarte folos sufletului şi spiritului nostru. Te imbratisez cu mare drag!
Poveste, vers, faptă, imagine, idee şi sentiment… Nimic nu lipseşte din seninul tău. 🙂
Dacă este credinţă, e totul. Nimic nu lipseşte. Ai dreptate, Carmen!
Voi doi, Adriana şi Mihai Tîrnoveanu sunteţi eroii mei! Exemple demne de urmat.
Ti-am spus că uneori cuvintele tale mă sperie, caci sunt un om mărunt, fără importanţă, care a învăţat pe propria piele că alături de omul potrivit poţi face multe, poţi dărâma munţi şi poţi clădi o lume, lăsând durerile si gândurile trecute sa se spele in fapte noi şi bune. Asa că tot incercam..
De n-ar veni norii, ce-ar mai fi seninul
și cum am iubi, de n-ar fi destinul?
…
Am iubi seninul şi norii din noi,
Dacă destinul ne-ar prinde in el pe noi doi!
…cu omul iubit alături, orice poţi invinge…
da, să scrii despre faptele voastre. ca să vă rămână emoția scrisă, amintirea vie.
că multe mai aveți de făcut. 🙂
ori măcar pentru că nicolae iorga zicea el ceva despre rămânerea florilor gândului (și ale sufletului aș completa eu) în scris. sau pentru că, așa cum spun eu de-un timp,și-mi place mult: scrisul este o declarație de război, o mănușă aruncată în ochii morții. prin scris rămânem în viață chiar și când redevenim pământ.
să vă însoțească Domnul în tot ce faceți.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi să izbândim în lucrurile cu adevărat importante. Cat despre scris, admir orice om ce are o trăire intensă în raport cu el. Pentru mine e doar ”norocul” de a descoperi, asa tam nesam, intr-un 2013 că pot face şi altceva decat sa-mi tin gandurile ascunse in colivii.
„Ne vom iubi în liniştea dintre furtuni” este un citat dintr-o carte tare dragă mie.
E un pic offtopic (nu prea mult), dar aşa îmi este obiceiul. 🙂
Ba nu e offtopic. E foarte potrivit.