Pururea tânăr mi-e muntele sacru,
Ce strigă prin culmi spre înalt,
Spre Dumnezeu ne este liantul
Rugăciunii trimise-n neant.
Pururea tinere-s marea şi cerul,
Oricâte furtuni le-ar cerni;
Pururea tânăr e adevărul
Din orice guri s-ar rosti.
Pururea tânăr e vântul ce poartă
Sămânţa iubirii prin noi;
E mama ce are încrustată în soartă
Plâns dulce de prunci c-obraji moi.
Pururea tânără-i Sfânta Scriptură,
Taină păstrată în inimi,
E duminica simplă, cuminecătură,
Liturghie primită împreună.
Pururea tânără-i natura toată,
Cuvânt rătăcit şi comun,
Verdele crud e a sa unealtă,
Tratament natural de pământ.
Pururea tânăr e copacul ce plânge,
Rădăcina uitată-n pădure,
E gura veşnică ce o să strige
Că e semnul de nemurire.
”Pururea tânăr” cuvinte cuprinse
În sangele cel românesc,
În pâinea caldă, în vinul dulce
Şi-n slova pe care-o grăiesc.
Pururea tânar e Eminescu,
Epigoni, luceferi, scrisori,
E Coloana Infinitului dintr-un punct prea terestru,
Ce se-nalţă mereu către zări.
Totul e tânăr, char dacă timpul
Trece oarecum peste lume,
Căci omul înnoieste dăruindu-şi avântul
Spre Dumnezeu şi-al său nume.
Tema din clubul celor 12 cuvinte este astăzi ”Pururea Tânăr”. În tabelul găzduit de Eddie veţi găsi şi alte abordări pentru ”provocarea de luni”. Eu i-am recitat poezia, azi, soţului meu de parcă eram la Cântarea României. Voi poate nu veţi simţi la fel. Sau poate da?
uneori mi-e dor de poezie….iar tu o transmiti atat de frumos!
..nu e punctul meu forte, recunosc, dar nu mă las cotropită de gândul ăsta. Te pup, rătăcitoareo!
entuziasta, patriota, mobilizatoare!
O imbratisare! 🙂
..da, recunosc că preocupările naţionaliste ale soţului meu au declanşat în mine sentimente mocnite. Îţi doresc sănătate, Cita..
Minunata poezie, Adriana!
Te-ai gandit cum ar suna pe muzica?
🙂
O saptamana usoara!
Mi-a trecut asta prin minte, tocmai cand i-am citit-o sotului. De aici şi ideea cu ”Cantarea României”. Cred că incă purtăm in noi rănile făcute de vechiul sistem, de nu mai reuşim a scrie, natural şi firesc, un poem cu iz patriotic şi naţionalist. Dar, după cum ştii deja, am îndrumător bun, în casă. El ştie să-mi deschidă fereastra normalităţii.