Pe strada cu șapte cuvinte,
Șoptite în clipa pierdută,
Era un afiș pe-un perete
C-o tanti ce-și zicea..seniorită.
Purta o fustă cu franjuri
Și imprimeuri de leopard,
Un șal verde cu ștrasuri,
Iar pe cap avea un turban.
Un inel de un roșu puternic
Și mărgele-n culori cam turbate
Străluceau chiar și-n întuneric,
De zici că erau ochi de șarpe.
O clipă am crezut că-i reclamă,
N-aș spune că m-a cam mirat,
Un sărut trimis pe o palmă
Părea un alint deochiat.
Știu că-s șanse să-mi port uimirea
Prinsă în agrafe de ceară,
Căci duduia ce-și spunea „Nemurirea”
Avusese spectacol de seară.
Da, spectacol cu casa închisă,
Cu bilete vândute pe șest,
Cabaret, tango și revistă,
Într-un secol uitat, dar măreț.
Cineva are party de noapte,
Bal mascat ca odinioară,
Și-a pus un afiș din treizecișișapte,
Și-un felinar roșu la poartă.
Am zâmbit cu un surâs de giocondă,
Cu invidii ușoare de vară,
Căutat-am ceva mai la modă,
Să mă poarte acolo, pe seară.
N-am gasit eu prea multe:
O voaletă și o pălărioară.
Oare o fi de ajuns?
„agrafe, imprimeuri, strada, casa, alint, culori, cuvinte, clipa, sanse, verde, port, sarut„ sunt cuvintele care m-au purtat în acest joc, pe care din nou l-am abandonat din motive de vacanță. În clubul celor 12 cuvinte, în tabelul lui Eddie, veți găsi alți tovarăși ai duzinei de cuvinte.
Până la urmă ţi-ai găsit timpul necesar să scrii pentru „duzină”. Mă bucur! Mi-a fost dor de cuvintele tale, în versuri sau nu… 🙂
…da, desi ma cam fura net-ul de la ce imi propusesem, uite ca mai gasesc timp, desi cum spuneam pe fb..mi-s tare strambe cuvintele.., dar le-am adunat de dragul duzinei..
Nu-s deloc strambe! 😉 Astept si povesti! 🙂
Din ‘treizecișișapte ai adunat
Mulțime de vorbe fără de păcat.
În versuri domoale le-ai așezat,
În drum către noi.
Noi, cu mulțumire îți venim acum,
Căci nu ne-ai lăsat să te-așteptăm în drum.
Ne e bucurie versul tău bun!
Ferice să fii!
Cand toamna imi bate in inima și feresti
Cand verbul e „a fi”, între„ a fost și mai ești„
Cand poveștile tes inca ite de cuvinte fierbinți
Mai revin sa le scutur, chiar de nu par cuminți
C-o voaletă ciclam și o istorie veche
Creionat-am o lume, și am fost chiar discreta.
Te salut, Mugur, iară, cu drag și mult dor!
Vine toamna, vin poveștile ..cu mult rod
..o simt..
Pălărie, voaletă. Cochetă mai ești!
Discreția ta, e ca iarba de leac!
Revii în târziu, parc-a trecut un veac.
Dar tu, și-n tăceri parcă ne înrobești!
Salut și eu, Adriana!
Să-ți fie toamna cu rod bogat și bun!
Sarut mana! Iata c-ai aparut. Greu da’ ai venit. Si inca cum! Cu palarie si voaleta, ca nu te prezinti la intalnire oricum…Bine ai revenit si asteptam cu nesat sa ne infruptam din „roadele” acestei toamne lungi si frumoase!
Da, spre rușinea mea, mi-am abandonat iubirea pentru lucruri pragmatice. Sunt uimită mereu că, desi par nestatornică, voi nu mă abandonați. Tare mulțumesc!
Răspunsul la întrebarea ultimului vers este: da. Versurile acestea au fost cu siguranță de ajuns pentru a mă transpune pentru câteva clipe într-o lume boemă, frumoasă și colorată. De aceea vă mulțumesc! 🙂
Eu îți mulțumesc ție, m-ai surprins și bucurat. Eu m-am jucat…serios, de dragul duzinei. Te pup, Claudia.
Cit am asteptat revenirea asta si cit ma bucur de ea. Parfum al unui timp trecut mi-a invaluit pret de ceva clipe viata si m-ai teleportat acolo. Te pupic dulce, margaritar drag
..fărâma mea de suflet, tu imi picuri mereu fărâme de bucurie și curaj. Stii vorba cantecului, nu? ”TU MĂ VEZI MAI FRUMOASA DECÂT ȘTIU EU”..și-ți mulțumesc
:)o stiu prea bine. Nu ai de ce sa imi multumesti. Doar fi! Atit