Iubesc, dorm, visez, plâng, adulmec….aer de timp ruginiu, strâmb, deocheat, deşănţat şi strivit sub greutăţi de veşti alambicate. Zbor în gânduri peste culme semeaţă, de munte încă verde, încă plin, sacru, demn, de neclintit. Strig şi pare că nu mă aude nimeni. Nici ecoul nu vrea să mă prindă. Nu-l aud. Văd stoluri de păsări mici, vii, zglobii, ciufulindu-şi aripile în jocuri repezi de toamnă.
„Iubesc toamna!”, strig continuu, încercând să acopăr celelalte glasuri ce-mi spun în cor: „Noi nu! Ţine-o tu pe toată!”
O ţin, o scutur, o grijesc pe la colţuri, prin cuprins, dar tot mai îmi iese, din cercul ei ocrotit de puterea gândului meu bun, cate un vânt şi o ploaie rece, cât să simt privirile urâcioase ale celor ce nu văd cu ochi buni anotimpul ruginiu, cică de vineri gata cu vara asta de octombrie.
Timpul e iubitul meu ascuns, amantul meu de taină pe care-l iubesc vinovată prin odăi diferite şi cuvinte tăcute, nespuse.
Azi timpul mi s-a ascuns în nişte zile de octombrie ca de primăvară caldă, cu arome distrate de mutaţii genetice. Am 12 jocuri de alcov cu „timpul”. Acum se sfârşeşte cel numit octombrie şi, deşi ştiu că noiembrie e cel mai senzual, azi îmi alint amantul în cuvinte ruginii, trecătoare, versatile şi înşelătoare. Îi pun aşternut de frunze şi-l amăgesc cu câte-o creangă de brad, cât să îi ţin interesul viu pentru mâine, când voi vrea să ascund griul crengilor cu toată pădurea de conifere. Îmi stropesc trupul cu apă de crizanteme şi tufănele şi-mi ung mâinile cu peltea de gutui cât să pot să-l topesc în mângâieri amăgitoare, să mai stea, să zăbovească cu căldură şi aer roşu de munte, să mă ameţească, lăsându-mă ca drogată sub anestezia mirosului de castane coapte şi dovleac parfumat.
Îmi promite că octombrie va fi şi numele iatacului cu blănuri calde în care mă va iubi, minut cu minut, până când timpul i se va sfârşi.
Păi cum e aia ca „Timpului să i se sfârşească timpul?”, întreb. Râde. Nu-mi răspunde şi mă invită să ne întindem lângă o apă de octombrie care susură lin şi pe care nu mai poate timp de alte 11 luni să mi-o ofere. Pe o tipsie am doua cutii cu numele celor două jocuri rămase: noiembrie şi decembrie. Încerc să desfac capacele lor, dar sigiliul e bine pus şi eu mă întorc îmbufnată la clipa mea din acest octombrie fără putere, galben la faţă, şi cu respiraţia din ce în ce mai greoaie. Îmi dau seama că totul poartă nume de octombrie încă…şi…. fug.
Fug de timp, în timp, peste timp, încălţată cu papuci de dans de octombrie şi cu şal de octombrie; fredonând cu glas şoptit despre poveşti fără Halloween, dar cu luciri de stele.
Stele cu viaţă, stele ce cad, stele de turtă dulce cu scorţişoară, ce îndulcesc zile aromate de toamnă cu nume de aramă trecătoare.
Sunt o amantă uitucă şi capricioasă. Nu m-aş mira să vin să vă spun că ador următorul joc. Ce să fac? Nu mă pot abţine! Viaţa e doar una, iar clipa …e dintr-un film ….da, da, aţi ghicit…de octombrie!
28. 10. 2013
Doamne ce frumos ai scris, minunat, nu am cuvinte. Sa iubesti timpul ca pe un amant, sa iubesti octombrie acum, dar peste cateva zile, capricioasa, sa-l uiti si sa-l iubesti pe noiembrie… sa iubesti clipa de acum. Foarte frumos.
…rar scriu eu asa …fără poveste, fara actiune, doar…cuvinte . Astazi, in schimb, am vrut sa arat celor din jurul meu, real vorbind, că voi face schimbari cum le-am promis. Si am inceput cu alt mod de a scrie. Mă bucur ca ti-a placut. Fiind prima la comentarii, mă umplii de bucurie….multumesc…
Da ,da noiembrie e amantul cel mai senzual! 🙂 Stiu asta bine, dar nu spun de ce! E strict secret! 🙂
…lasă că dau eu din casă, din casa mea, fireşte: sunt măritată cu un scorpion veritabil născut fix pe 16 noiembrie. Asa că…subscriu….
Eu nu mai fug de timp. M-am privit in ultimele poze si am observat niste riduri…si mi-am dat seama ca timpul m-a ajuns…ehhh…
Si da, tot nu imi place toamna.
….lasă, tu compensenzi.Esti scorpion…senzual. Te iubesc altii ….
Octombrie e dovleacul auriu din care se naste caleasca Cenuseresei in drum spre balul zapezilor tinut de decembrie.
Sper sa apuc si eu sa scriu macar comentarii zilele astea 🙂
Pentru mine se apropie cu pasi repezi luna noiembrie. E luna in care cu multi, multi ani in urma m-am nascut. Era 20 noiembrie, o zi cu zapada. Asa mi-a spus mama, ca eu eram prea mica pentru a-mi aduce aminte. Sunt o scorpie, dar nu intep decat cand este cazul si foarte, foarte rar. Si doamne, ce doare intepatura asta, o stiu prea bine cei care au parte de scorpioni in viata lor.
Draga de tine! Ce frumoasa e ideea cu balul zapezilor. Avem tot timpul sa scriem despre asta. Mai e o luna de toamna. Cea mai cea….
Eu nu stiu nimic din durerea unei intepaturi de scorpion. Si am unul veritabil in casa. Acum stiu si de ce te iubesc atat de tare. Se pare ca am eu o atractie spre scorpioni. Ce perioada plina vine, ai dreptate, Olimpia!
Încerc să mă văd în locul tău, să-mi închipui cum e să iubeşti timpul, vinovată şi totuşi curată ca un surâs dulce de fată. Încerc să-mi închipui că şi timpul te iubeşte şi îţi face daruri… de timp. Aşa ar trebui să fie, dragostea trebuie întreţinută, cere sacrificii… Să-ţi fie timpul blând, precum ţi-e cuvântul!
Cred că timpul mi l-aş dori de soţ, amanţii sunt mai focoşi, i-adevărat, dar odată şi-odată se termină povestea de iubire. Dacă l-aş avea cu acte, m-aş divorţa greu de el! Iar partajul l-aş tergiversa! Ore de somn mie, ore de trezire lui, ore de visare mie, ore de trezie lui…şi tot aşa; nu dau tot din casă, poate mă citeşte şi cine ştie ce îi mai trece prin cap.
Ufff… eu îl aștept pe Decembrie așa că „ține-l tu pe tot” 🙂
Octombrie din mintea ta e atât de blând şi de plăcut, măi că-mi pare rău că vine noiembrie, măi că-mi pare rău că nu m-am bucurat de toamna asta aşa cum mi-aş fi dorit. E frumosă toamna ta, e frumos octombrie al tau! Sa în păstrezi mereu aşa!
Frumos!Stii ca si eu iubesc toamna si luna octombrie dar nu m-am gandit niciodata ca pot iubi timpul ca pe un amant.Esti fenomenala,Adriana,iar povestile tale sunt bijuterii inestimabile.
Ei, asta da surpriză! Multumesc, Nicoleta pentru efortul tau de a scrie aici! Nu pot primi bucurie mai mare! Vezi că nu a fost greu? Doar că nu apar instantaneu …comentariile. Atat. E de la mine…ca sa zic asa…
Ai scris superb, cu metafore la fel, splendide.
Mi-a placut mult si chiar m-a amuzat acest fragment: „Iubesc toamna!”…strig continuu, încercând să acopăr celelalte glasuri ce-mi spun în cor:”Noi nu! Ţine-o tu pe toată!”
Fac parte din cor. E colorata, pare frumoasa pe fereastra dar ma chinui cu multele haine si cu alte neajunsuri… Iubesc vara, ce sa fac?!? 🙂
Te pup!
Mă simt bine între cuvintele tale, mă simt fericit, căci octombrie scrie și-n sufletul meu! De-ar fi după naștere, Octombrie m-ar chema, de aceea privesc cu nesaț toamnele pline de rod. Dar mie-mi plac florile, ce mă fac? Ei bine, de aceea s-au născut crizantemele, să-mi ostoiască dorul.
De-aș fi lângă tine, ți-aș oferi un braț de crizanteme, drept mulțumire pentru acest articol!
Darul timpului e timpul însuşi cu tot dorul si fiorul, cu clipe si perspective. Multumesc…
….ca de obicei…povestile din comentarii bat cuvintele din postari. KO. Multumesc, alma!
…tin! Voi spune o enormitate: nu-mi place decembrie! E o lună a fugii, a vacantelor mici dar nicodată ale mele, ci ale altora, dornici de munte, iar noi de odihnă, deci in contratimp, cu vin fiert si prajituri cat o imbucatura. Timpul de atunci mi-e strain…
Da, dar ai vazut spre ce noiembrie senzual mă indrept, nu? Păstrez rosul lui octombrie si caldura de asternut din noiembrie. Ei, ce zici?
Tocmai tu! O născută toamna …parte din cor? Hmmmm! Dar ce mă mir? Eu sunt născută in ianuarie si nu mă omor după zăpezi şi iarnă. Pe tine te incolonez cu sotul meu la iubitori de caldura şi vara…
O voi lua de la început: scriu de 6 luni cuvinte ce pot aduce bucurie sau confuzie. Caut o lume pe care realul mi-a furat-o: cu sensibilitate, forta, cu atingere usoara de inima, fără confuzii şi înţelesuri dubioase. Când o găsesc in poţiuni mici, mă entuziasmez precum un copil. Lumea aceea nu are vărsta, gen sau chipuri stiute. Azi e inca Octombrie. Desi tristă, azi , pentru mine. Cred că voi doza cuvintele de acum. Voi păstra mirosul crizantemelor. Mulţumesc!
Tu cred ca nici nu iti dai seama cate ascunde acest octombrie scris din suflet! Pe mine m-a lasat fara cuvinte, fara suflare si cu dorinta de a trai fiecare minut de parca ar fi ultimul, inceputul si sfarsitul. As vrea sa fiu si eu amanta uituca si capricioasa!
Pe cât de plăcut am simţit acest octombrie, pe atat de amar il termin. In plus, totdeauna sper să am cuvinte care adună şi lasă astfel de bucurii in suflet. Nu ştiu cum…dar vine câte un vânt zdravăn şi-mi zdruncină tot gândul bun….
un octombrie plin de poezie. o scriere feminina plina decapricii si nestatornicii. dar imi place ca ai pus multa culoare si dinamism in acest octombrie al tau. e parca o liniste prevestitoare de nu se stie ce, ca sigiliul e bine pus si nu ne lasa sa tragem cu ochiul….
…uneori nu văd …nici semnele zilei ce vine, dar poate tot dintr-un joc de-a v-aţi ascunselea o fi şi asta. Am dat altă tentă acestui octombrie ce îţi apartine…total.
eu il daruiesc tuturor draga mea tocmai pentru a i face si pe altii sa il vada asa cum il vad eu :).
Când lucrurile sunt bine înțelese, spălate de tot ce poate părea „murdar”, atunci entuziasmul de copil poate merge până la capăt! Alungă tristețea aceasta, care mi-a încețosat și mie ziua! Hai să privim soarele acesta blând de Octombrie! Lasă-l să usuce lacrima din colț de ochi!
Pornesc în căutarea unor flori primăvăratice, căci am zărit, pe undeva, Gurița leului sălbatică, aceea cu flori mici și galbene! Le voi aduna să le aștern la picioarele tale!
…tocmai ce vroiam sa ma ascund de cuvinte, şi nu prin cuvinte. Oricum …multumesc. Poate asa …prind eu…”muguri” de încredere…într-un final de…octombrie, că tot vorbeam despre el în randurile de mai sus. Viata e frumoasa…şi asa…cu neintelesurile ei. Le trecem, le cernem, le curatam. Dar nu mai fug. Aştept…mâinele…din noiembrie. Multumesc.
…. magnific !!!!! ador !!!!
…multumesc, Di!
Azi e început de octombrie. Ți-ai amintit jocul acesta? E un octombrie frumos, cu verdele încă verde, cu soarele ițit dintre nori.
Cine începe jocul?
..am senzatia ca eu nu mai pot incepe nimic, ca m-am impotmolit in multele lucruri pe care le am de facut, incat uit de cuvinte, de verde, de soare. Brasovul meu arata altfel-rece și ciocolatiu pe alocuri. De n-ai fi tu atat de consecvent as minți și aș spune ca risc și incep eu jocul. Sau doar il continui? Habar nu am. Singurul lucru pe care-l stiu sigur e ca am primit struguri, și nuci, și pere de la mama. Si miroase a toamnă. Doamne, cum mai miroase!
Doar încerc să fiu nconsecvent în a-mi citi prietenii, dar nu reușesc totdeauna.
În jocul acesta „de-a viața”, fiecare dintre noi începe, reînceoe, continuă, iar uneori reformulează. Cele mai grele îmi par reformulările acestea! Și nu-i mereu verde sau soare, uneori pare a fi mult gri.
Mă bucur că ai măcar certitudinea mirosului de toamnă sosit de acasă, împreună cu fructele inconfundabil mirositoare „de la mama”!
Ce octombrie plăcut e aici la tine, îmbibat de miresme şi nuanţe arămii. Îţi mângâie sufletul. Să fii bine şi în acest octombrie şi să ai parte de împliniri! 🙂
..și tu. Să ai rod bogat, stii tu la ce mă refer..
Mersi! 🙂
Iubesc Toamna, dar mai mult decat Toamna iubesc Timpul. Si cum sa nu-l iubesc, cand e atat de bun cu mine?! 🙂
Tu esti una dintre cele mai altruiste persoane pe care le-am „intalnit„ in viața mea. Nu mă mir ca și timpul e de acord cu mine. Oare nu esti nascuta toamna? Sau …de ce am eu in minte lucrul acesta?
Ati scris vreo carte? Ca va pricepeti rau de tot. Pupici!
Nu, Doina. Am texte literare, e drept, dar am scos o carte de proza scurta, multe dintre texte gasindu-se chiar aici. E o carte care sa-mi tina textele aproape pentru vremuri cand voi fi nostalgica dupa aceste indeletniciri. Multumesc pentru aprecieri. Esti o surpriza placuta.