Literele mele nu devin cuvinte mereu. Literele mele se prind în hore și uneori joacă tropotite moldovenești, furate din locuri unde soțul meu a copilărit. Ar prinde și accent moldovenesc dacă ar putea, să fie dulci și mieroase, calde și adăpostite de urâtul lumii în vorbe meșteșugite acoperite de arome fierbinți și istorie scrisă. Ar sta pitite sub pături molcuțe, ar bea ceai din muguri de brad și și-ar drege glasul care ar cânta românește.
Literele mele tac, uneori. Le scriu împreună, dar se risipesc sub ochi străini ce diseacă totul cu priviri reci, tăioase, oțelite. Plâng literele atunci și nu vor să mă mai urmeze chiar dacă le promit soare și lună, și urcat pe munte, și răsărit, și apus, și rucsac așezat pe umeri de cosânzeană, și mare din aceea neagră, care îmi pare cea mai frumoasă mare din lume căci e a noastră și ne vorbește prin valuri … românește.
Literele mele lăcrimează adesea și caută petale de trandafiri să se așeze pe ele ca roua dimineții, într-un sat întins pe un platou de munte, unde curge râul cu forță, și mugetul vacilor e muzică divină, unde bate clopot sfânt de biserică pe care mulți nu o văd, dar o știu acolo, căci e în drumul lor, de putință și neputință, de sprijin și mulțumire, de bucurie și jale, iar toaca ne cheamă la ea prin bătăi ce sună … românește.
Literele mele sunt tinere și bătrâne, sunt mamă și tată, sunt frate și soră, sunt sortite să râdă, să se bucure, să adoarmă, să tacă, să plângă, să tropotească, să se ascundă, să zboare, să strige, să picteze, să umble despletite prin lume, să cânte, să devină, să fie, să atingă mereu suflete ce simt românește.
Iar dacă ele nu devin vorbe, dacă se adună rânduri-gânduri, dacă vă plac, dacă le huliți, dacă le mângâiați măcar puțin cu privirea, să nu uitați să o faceți..românește. Și atunci poate s-or grupa în cuvinte și nu vor mai fi litere risipite pe drumuri nebătute, și vor aduce povești, și arome, și întâmplări, și senzații, despre oameni ce simt ...românește.
Ce cuvinte frumoase !
..dacă te-am făcut să reacționezi, cred ca sunt! Mulțumesc, RHEA!
Plăcerea a fost de partea mea!
Literele tale Adriana, sunt cele care in sufletele mele au devenit fir de lumina pe cararea vietii. Sunt cele care m-au purtat in lumea frumoasa a realitatii din tara asta. Mi-au picurat lacrimi sau stropi de roua, au imiresmat sufletul, m-au facut sa rid, sa calatoresc departe in lumea in care Dumnezeu e in fiecare loc. Asa cum doar in sufletul românesc poate fi.
Dacă tu, ca și alții, nu m-ați fi încurajat să fac din litere cuvinte, eu nu aș fi știut, asa cum n-am știut pana in 2013, că pot scrie altfel decat o făceam..uzual. Dacă nici asta nu inseamnă atingerea lui Dumnezeu, eu nu știu ce sa mai zic. Mulțumesc, Laura.
E atingerea de Sus. Si fii sigura ca daca nu era sa fim noi, aflai la un moment dat altfel. Dar de aflat tot aflai. Pentru ca era si e momentul. Dumnezeu lucreaza si prin oameni:) Nimic nu e doar intimplare in viata.
Ehe, literele tale s-au amestecat şi pe blog un articol tare fain au gravat.
…simt nevoia sa mai scoatem capul cu speranță din amărăciunea asta…COLECTIVĂ.
Mulțumesc, Radu!
Literele tale adunate rânduri-gânduri „ating” cu aripile lor numai acolo unde inimile pulsează românește.
…sper că asta au facut. Acest articol, mai ales printre prietenii lui Mihai dar spre marea mea bucurie și printre ai mei, a fost cel mai distribuit articol. De vizionat, nici nu mai vorbesc. Sunt coplesita și bucuroasa.
Literele… n-au învățat limbile pământului. Abia cuvintele pot spune că aparțin unei nații.
Cuvintele tale vorbesc românește . Iar eu mă bucur că te-am cunoscut, fie și numai virtual.
Ai dreptate. Asta și era esenta. Eu am litere dar nu reușesc mereu sa transmit ce vreau cu ele. Cuvintele se aseaza sau nu, dar și cand mă simt mândra de ele, nu mă mai opresc din scris.
Eu sunt onorată, Mugur. Știi, că fără să vrei, datorită conversatiilor noastre, am idei nesfarsite. 3 articole asteapta in draft..cuminti. Am o pofta sa ascult muzica tastelor …ca in 2013, cand eram entuziastă și nu descoperisem că și pe aici …oamenii dau din coate și distrug. Acum am ales, vad doar ce trebuie si ce mă construieste. Viata e scurta. Tocmai ce a punctat asta…deunăzi.
Cuvintele pot aprinde vapai în cele mai întunecate minti si pot stoarce lacrimi din inimi de piatra…
Frumos, Adriana! Româneste, cum simtim… sau ar trebui sa simtim.
Tu esti o generoasă. Te vad cum imparti aprecieri oneste peste tot, prin blogosfera. Nu stiu cand ai timp sa faci toate acestea.Succes cu SB-UL și cu șofatul. Te felicit pentru amândouă. Esti o curajoasa, pui povestea pe primul plan și asta mă bucura, vad si sponsor, și poveste.
Am luat carnetul.. cu mult stres, dar mi-am dorit mult sa conduc din nou. Sunt fericita ca le pot face pe-amândoua. Sper, doar, sa le fac bine, nu numai de dragul de a face.
Mulțumesc. M-Am regăsit aici pe mine copil fiind. Emoția m-a copleșit. Trăiesc , iubesc gândesc și vorbesc românește.
Nici unde în lume nu găsești o poezie mai frumoasa
Decât aici pe plai de dor aici la EMINESCU acasă.
..ca bine ziceti! Tare va multumesc pentru popas si gandurile frumoase si ma bucur ca mi-ati facut acest dar de a va opri, aici, in casa mea virtuala, sa-mi spuneti toate acestea. Cu recunostinta, va imbratisez.
Eu te mângâi pe cuvinte. Și te îmbrățișez
…si eu pe tine. Tare și cu recunostinta..