Nu trăiesc viața nimănui,
Nu merg pe drumuri bifurcate,
Nu-mi plac stăpânii de idei,
Nici sclavii lor, cu mâini legate.
Nu-mi place să rămân la sfat
In locuri unde nu-s dorită,
Sunt om cu totul demodat
Când este vorba de risipă;
Risipa timpului, e clar,
Ca despre el e vorba-n frază,
Mai bine în lume sa dispar,
Să-mi caut ca reper o rază
De soare. Şi mi-e de ajuns,
Caci in el este Dumnezeu,
Și tainele de nepătruns
Din felul tău, în felul meu.
”-Doamne, la tine azi sosesc,
Spunea deunăzi o pildă,
Vreo cinci atei! Ce să le zic?
-Că nu exist. Și-or s-o înghită!”
Nu cred decât ce simt, cumva,
Ca bate-n mine cu putere,
De nu e și părerea ta,
Nu spun decat la revedere.
Nu voi convinge, nu mă lupt,
Nu sunt deloc revoluționara,
Vreau însă acuma să îmi duc
Nepotrivirile la bară
Să judece un tribunal
Unul banal, dar potrivit,
Să dea verdictul cel final,
Să fii iar liber, nu mințit.
Și-ncet sa te asezi la drum,
Cu cine vrei, chiar de veți tace,
Spre locul unde te simti bun:
Vei ști ca esti și te vei place
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Publicat de Adriana
https://www.adrianatirnoveanu.ro/
Vezi toate articolele lui Adriana
asa e cel mai bine Adriana…
asa zic și eu, Vavaly. E loc pentru toți, dar ar fi bine sa ni-l stim. E mai comod.
Esti un adevarat izvor proaspat, Adriana.
Si citindu-te, ma intreb oare cati oameni inteleg ca trebuie sa-si gaseasca locul unde
sunt buni, pentru a sti ca traiesc cu adevarat… Si totusi e o idee atat de la indemana!
O seara frumoasa si o saptamana la fel!
Am bâjbâit, am trecut prin lucruri nu tocmai placute, inca nu am reparat tot din ce am adus cu mine, cine stie dacă voi putea vreodata, dar măcar acum am înțeles ce trebuie sa fac cu viata mea, cu cine și unde. Te imbratisez cu mare drag, Suzana!
Stiu, te va surprinde. Am citit-o pe toata (ceva rarisim la mine). Am citit-o fiindca m-a atras ca un magnet prima strofa si apoi iar si iar, in continuare. M-am regasit si eu in mare parte in versurile acestea, Adriana. Pentru ca gandim asemanator, am mai observat in multe alte ocazii. Imbratisari! 🙂
Da, tu imi erai reper și „termometru” prin blogosferă. Mă bucur să văd că unele lucruri nu se schimbă, ești la fel de spumoasă, chiar dacă esti pasare rara. Te pup cu drag!
Frumos! O fi suficient dacă spun doar atât? 😀
..doar acum l-ai citit? Cum sa nu fie suficient. Uneori mi-e suficient, sa te stiu ca treci, cu un like. Asa „te vad, te stiu ca esti bine, ca ai avut timp sa deschizi net-ul.
A fost in spam, nu inteleg de ce..
Dacă ne-am fi întâlnit și în viața reală nu știu dacă aș fi reușit să te descopăr atât de bine. Cu fiecare vers din poemul acesta încep să te cunosc din ce în ce mai mult.
Da, aici iți dau dreptate. Mi-s cuvintele care mă reprezinta ACUM. Prea nu am știut uneori ce am de făcut.