..cozonac cu mac sau nucă, frământat cu lapte cald,
Cu broboane dulci de zahăr, giuvaer pe lângă brad;
Cozonac făcut cu arome de iubire sfântă, sacră,
Copt în inimi, prima dată, și, apoi, acolo-n vatră,
În căsuțe cumințele cu miros de busuioc,
Adunând în miezu-i dulce și o lacrimă și-un strop
De magie pământeană prin mânuțe de om drag
Care alungă orice umbră, frământând doar cozonac .
Cozonac care devine dar, în noaptea de Ajun,
Când de „neațaluș” vestește că va fi și de Crăciun
Așezat pe orice masă,să adune om cu om
Și, alături de colinde, să-l vestim pe al nostru Domn.
Se va dărui pe sine, în orice firimitură,
Ca și când în ea-s străbunii, taine vechi și-nvățătură
Ce-o primim de o viață-ntreagă, căci și-n el e Dumnezeu,
Cu tradiții și iubire, cum am învățat și eu,
De-o trimit chiar mai departe, să nu uite lumea mea
Că nu aș schimba istorii ce vorbesc de viața mea;
N-aș uita nici de covată, nici de ciurul ruginit,
De mânuțele bunicii, de cuptorul primenit,
Și de lemnele din vatră, care-n foc adună stele,
Și colinde despre Domnul, și poveștile din iesle;
Cozonacul care crește ca voinicii din poveste,
Ce se umflă, dă pe afară, aluat care dospește
Și lucește în unsoare, ca un mir vindecător,
Păstrând nuca și dulceața sfintei noastre sărbători.
Nu-i așa că-ți vezi iar viața doar gustând o-mbucătură?
Și că-l simti ca liturghie, ca o cuminecătură?
Doar în treceri de o clipă auzind iar leru-i ler,
Șoptind simplu, dar cu fruntea spijinindu-te de Cer,
Mestecând cu bucurie, lângă un pahar cu vin:
Cozonacu-i, pentru mine, semnul Domnului!
Amin.
Și dacă tot e mama acasă, la Brașov, și se întâmplă multe, chiar și în bucătărie, am revenit cu un sentiment de nostalgie cuminte și simplă, pe care o cunoașteți și voi, dar pe care, poate, o redenumiți…după caz. Să ne pregătim de sărbători…încet, încetișor..
Cozonacul cel purtator de lume curata si sfinta.Miros de simplu , pur si iubire. Caci in fiecare bucatica e o picatura din inima celei ce framnta si prin binecuvintarea lui cu Sfinta Cruce coboara o parte de Rai si ne reintoarcem in acele clipe magice cind totul e atins de El. Cozonacul e semnul Domnului… Frumos spus. Si e o lume intreaga in el. Arhaica si actuala totusi.
..iar tu scrii din ce in ce mai complex și mai frumos. Am devorat fiecare cuvant din acest comentariu perfect. Te felicit!
Incerc. Cat reusesc, insa nu stiu. Multumesc, iar si iar.
Ce discuție dulce! Povestea cozonacului de Crăciun scrisă de tine ar trebui inclusă în cărțile de școală!
Spun și eu:
Cozonac cu lapte dulce precum vorba din bătrâni,
Amintindu-ne de-a pururi că vom fi mereu români!
Cozonac cu nuci și miere strânse în cămara toamnei
Așteptând doar clipa-n care le vom pune la-ncercare,
Cozonac de sărbătoare cu aromele-i divine,
Frământat fără oprire până ce covata-i plină
De aluatul ce șoptește că e gata de dospire,
Și atunci, cu drag închină-l, tot cu ochii la icoană,
mulțumindu-i înc-o dată pentru grijă, Celui Sfânt:
”Mulțumesc și Doamne-ajută!”
Ca și-n anul ce-o veni, cozonacul cel mai dulce,
împreună să-mpletim!
..tu ai impletit perfect din covata cuviintelor tale ce simt romaneste o multime de cozonaci adevărati. Nu ți-am multumit pentru darul tau dar o fac acum cu bucurie! An nou fericit iar fabuloasei tale fiice numai succese!
Ce frumoasa poveste a cozonacului ai scris.Minunat !
…nici tie nu ti-am multumit. In plus ma stiu datoare, dar timpul meu a fost spre zero, sper sa-mi revin si sa onorez leapsa ta. La multi ani și 2016 perfect!
Pui cozonacu-n vers nemairostit,
Și spui povestea iernii la cuptor,
Aduci aroma mărului copt, dulcișor,
Pătruns de para focului cel domolit.
Și vii cu darul toamnei adunat
Și așezat în chiar dospitul aluat,
Și cu regal miros duios de cozonac
Dospit și copt în vatră ca de sat.
Cadou de sărbători el ne va fi
Și semn că Domnul se va fi născut,
Când cozonacul cel frumos crescut
Pe masă ne va fi servit, tăiat felii.
Si va mai trece iar o vreme
Cand vom pune iar in vatră
Si-om purta cu noi miresme
Cu arome de „altădată”
Aluat cu semn de cruce
Cu Iubire amestecat
Intr-o Sfântă Înviere
Împărțind iar…cozonac.
„Oda cozonacului” …. splendida reteta ta de cozonac dar si a celorlalti comentatori.
..da, era un timp cand toti ne adunam in cuvinte. Sper sa avem un 2017 mai inspirat…