Mărgăritare festive · Mărgăritare-confesiuni, de ieri și de azi

Copilul abţibild

Adriana
Când eram mici, tata ne alinta, pe mine şi sora mea, abţibilduri. Doar că eu eram unul de-ăla pe care lipiciul era pus doar pe colţuri, pe când al soră-mii dădea şi pe afară. Şi aşa a rămas până în ziua de azi, ea fiind în continuare copilul abţibild. Da, face ce face şi se lipeşte puternic de fiecare membru al familiei încât nu putem nici respira fără ca ea să nu sesizeze vreo neregulă pe care e musai să o rezolve. Că aşa e ea! Dă sentinţe înainte de a şti toate datele, doar de teama că, lăsate nerezolvate, lucrurile s-ar putea agrava. Şi purcede în căutare de soluţii. Suntem ca două crengi ale unui copac puternic care îşi duce toată seva responsabilităţii şi iubirii necondiţionate în una singură. Fiţi siguri că eu nu voi fi decât o crenguţă oarecare dintr-un desiş înfrunzit, puţin vizibilă, cu multe frunze crescute pe ea, viguroasă, dar oricând predispusă a se frânge sub greutatea unei intemperii. Sora mea e creanga puternică, aia de care aminteam mai sus, din care pornesc altele şi, chiar dacă pe ea mai apar şi noduri de timp sau  de vremuri, le va purta ca nişte decoraţii. Mi-e drag modul ei de a fi, e fantastic cum rămâne prinsă de trupul familiei mari simţindu-i puterea luată tocmai din rădăcini şi dusă, departe,…spre înalt. Totdeauna are cu ea un mesaj pozitiv şi o forţă pe care o împarte cu dărnicie tuturor. Doar să fii acolo, să întinzi mâna şi să prinzi. Uneori pare că ne intersectăm firile, deşi cred că suntem două  asimptote, ea fiind totdeauna linia ce trece prin curba fiinţei mele, nelăsând-o, totuşi, să se apropie de abisurile mele. Acolo stau eu singură, cu închipuirile, cu basmele citite pe când încă nici nu mergeam la şcoală, cu angoasele, cu stăruinţele mele spre o încăpăţânare absurdă, într-un recurs amar spre amintiri uitate dar vii, cu trecutul creionat în cuvinte noi, dar vechi în nuanţe, cu vorbe dragi şi pierderi într-o lume a mea, desprinsă parcă din nişte reguli proprii, pe care puţini le-ar accepta fără să cunoască parola sufletului meu. Gustul salin al lacrimilor mele nu l-a simţit nimeni, dar discul de aur pentru singurătate l-am primit amândouă,  cu ani în urmă. Cu toate astea, viaţa e minunată având o soră drept prietenă. Şi îmi e suficient!
Iar dacă soţul meu e aproape în fiece scriere de-a mea, nu uit că, de fapt, eu sunt un întreg format din părţi ştiuţe şi simţite.  Părţii mele de sânge şi inimă curată, surorii mele, copilului abţiblid, azi, îi mulţumesc: mulţumesc, Sanda! Mulţumesc că eşti forţă, eşti gând şi cuvânt, eşti putere şi bucurie!  Te iubesc din suflet! La mulți ani, să-mi trăiești sănătoasă și fericită, mulțumită de bucuriile simple ale acesti lumi. Să rămâi la fel de tânără, veselă, optimistă, grijulie și iubitoare, ambițioasă și plină de viață, să crezi mereu în tine și în forțele tale, tu, nașa de profesie – nășica Săndica, sora de profesie, omul de profesie, copil etern cu vise transformate in realitati de jucărie!
La mulți ani, Conofeti Cocoto, sora mea dincolo de cuvinte și sentimente!
surioara mea
Scrisa in 21 dec 2013, actualizată azi, 24 ianuarie 2016, dedicată surorii mele în orice aniversare de om mare sau de vesnic copil, cu care cresc incă ..și desăvârșesc..zile.

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

52 de gânduri despre „Copilul abţibild”

  1. până la urmă ai postat! 🙂
    mulţumesc şi eu…. pentru tot ce eşti tu!
    la noi eu sunt creanga mică, fragilă şi puternică, piatra măruntă de care se leagă toate apele. bradul de frate-meu e doar pentru podoabe… şi totuşi e mereu alături de mine! fără el aş fi doar jumate, cum bine spui…

  3. Uneori rândurile tale îmi aduc aminte chiar de viața mea. Știi tu, coincidențele acelea de care am mai povestit. Așa că pun mâna pe telefon și îmi sun sora. Iar ție îți mulțumesc!

  5. Radu, eu stiam că vreau să vorbesc despre sora mea, şi asa am introdus cuvintele. Nu am creat cine stie ce. Dar soră-mea merita niste vorbe şi voi niste multumiri. Asa că…iar multumesc!

  6. Sigur, Sonia! De cate ori nu mă mir eu de vorbele tale la tine acasă? Plus că noi două mai avem ceva comun: suntem capricoarne…născute , cred, in acelasi decan! Incă o dată şi ţie multumesc!

  7. Frumos spus: mereu acolo….deşi departe! Lasă că micşorati voi distanta cu iubirea voastra. Tie iti multumesc şi pentru acel ADRI, care mă face să zâmbesc si să te simt …atat de aproape. Pupici multi.

  8. …oricum as fi …tot creanga mică rămân, desi sora mea, dacă as desena-o….as face ceva cu radacini cu tot şi cu vârfuri …intinse spre inalt. Şi …culmea…ea e …cea mică…de ani. Ce frumos ai spus-o : bradul de frate-meu. Cu postarea asta …se fac 60 in clubul psi…din …doar 19 iulie, duzine si psiluneli la un loc. Multumesc pentru această oportunitate!

  9. :))))) şi eu sunt mezina casei şi pitica neamului!
    nu nouă trebuie să ne mulţumeşti pentru că scrii şi pentru că îţi place să te joci ci ţie!

  11. Frumos… Am rămas fără cuvinte… Nu e ca și cum eu aș fi cea cu comentariile cele mai lungi dar duzina ta mi-a trezit niște amintiri minunate! Mulțumesc și eu!

  12. Dragoste de sora! 🙂 Povestea ta e un indemn – pentru mine – de a merge sa-mi sarut surioara pe frunte! 🙂 Ii voi da sa citeasca textul tau si-i voi spune ca „subscriu”. 🙂
    Ma bucur ca te-a „descoperit” Vienela si astfel am avut ocazia sa te „intalnesc” si eu.
    Zile fericite iti doresc si fie ca dragostea sa te insoteasca pretutindeni!
    Imbratisari cu drag!
    Craciun cu bucurie iti doresc si un An Nou minunat sa ai (sa aveti)!

  13. in doi totul e mai frumos. cand sunt mai multi in jurul mesei e iubire. iar tu ai parte de iubire si daruiesti iubire… imbratisari draga mea Adriana!

  15. Mi-a placut enorm. Sa iti dea Dumnezeu numai bine si sa te bucuri de tot ceea ce e mai frumos.. Caci le meriti din plin:) Imbratisari.

  17. Să-ţi trăiască sora şi să aveţi mereu revederi plăcute! Ştiu ce înseamnă legătura aceasta puternică, e mai presus de cuvinte şi atât de necesară! Fără fratele meu nu aş mai fi eu!
    Să aveţi parte de sărbători luminate de iubire! Anul Nou să vă găsească sănătoşi şi voioşi! 🙂
    Numai bine, dragă Adriana! 🙂

  18. Sa traiti voi cele doua abtibilduri minunate, sa aveti parte de iubire, bucurie, si mai ales sa aveti parte una de cealalta, sa fiti cele doua crengi ce duc copacul spre inaltimi. M-a emotionat articolul tau, mai ales ca si eu am o sora, doar una, care e la fel de minunata ca a ta. Multumesc Adriana pentru postul tau plin de suflet.

  21. Frumoasele mele frumoase si bune, ramase copii abtibild sub invelis de adulti, v-as imbratisa astazi si v-as dorui tot ce este mai bun si mai placut in lume!
    Mi-as dori ca mosul sa va aduca cel mai frumos Craciun, sa va faca viata sarbatoare!
    Nu stiu daca am reusit sa transmit ceea ce simt acum, asa ca iti spun acum, sa fiu sigura… Postarea aceasta mi s-a lipit de suflet ca un abtibild, poate pentru ca erai deja abtibildul meu, lipit de suflet. Te imbratisez, va imbratisez pe amandoua!

  24. Am pierdut ani şi timp afland că trebuie doar sa intinzi mana si sa atingi ceea ce ai la indemână, să apreciezi mai mult şi să iţi faci timp sa vezi lucrurile simple. Şi eu te imbratisez, Vavaly!

  25. Adrian, esti dragut! Sper sa pot fi măcar ancorată mintii şi inimii mele. Pe mine cuvintele scrise de mine m-au vindecat, impăcat, m-am descoperit şi m-am bucurat de …viaţă…

  34. 🙂 Si eu am o sora. Doar una. Si aici ne asemanam. Si sora mea e destul de diferita de mine si cu toate acestea ne completam si ne intelegem perfect. Ce-i mai dragut e ca si sora ma era un fel de abtibild in copilarie. Eu am fost mereu cam rebela, razvratita…deci departe de a fi o lipicioasa 😉
    Sa-ti traiasca sora! 🙂

    P.S.- Stii ca am mai intrat de doua ori sa incerc sa citesc postarea atrasa fiind de titlul simpatic? N-am reusit, eram in pauza aceea in care nici a citi n-am fost capabila…

  35. Mă uit că ai lăsat comentariul pe 17 ianuarie. Sora mea e născută pe 24. Asa că urarea e perfectă. Să-mi trăiască şi să trăiască toate surorile. Îmi pare bine că avem parte de dragostea lor de surori abţibild. Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale şi vă doresc la amândouă viaţă lungă şi frumoasa. Insist să mă laşi deoparte când energia ta e scăzuta. Ştiu ce înseamnă. Nu am răspuns mesajelor, tot în pauză fiind, iar acum mi se pare tare greu. Pupici!

    1. Azi am fost puțin tulburata la ziua ei. Dorinta ei, cu lacrimi in ochi, era sa o stie tot pe mama bine. Mentionez ca mama noastra e f tanara are doar 62 de ani, m-a facut la 16 ani, dar cum e f singură-deh, alegerea ei, ea era tare ingrijorata. M-a tulburat gandul ei și mi-a fost ciuda pe mine ca sunt…mai rece in simțiri. Dar cum, doamne iarta-ma sa te gandesti tot la altii de ziua ta? E formidabila. Multumim, Mugur! Poate chiar izbândește in tot ce doreste!

      1. Singurătatea mamei tale este drama multora dintre părinți, care aleg să rămână singuri, în casele lor. Este și situația soacrei mele, care nu vrea să-și părăsească locul și să stea cu unul dintre copiii ei. Nu pot comenta astfel de decizie, pentru ca o înțeleg, fie și parțial. Cred că ar fi și decizia mea, dacă va fi să ajung în atare situație.

        Cât privește grija… Suntem diferiți, cu reacții diferite. Tu, ca și mine, ai o răceală doar aparentă, în fapt fiind vorba de o altfel de organizare a priorităților, ceea ce duce la un anumit gen de reacție emoțională. Nu vei putea spune că nu-ți pasă, doar că nu te vei gândi tot timpul numai la asta. Aici este diferența față de sora ta.

      2. A meritat sa imi spun aici tulburarea. Chiar m-as fi culcat cu un mare of in suflet, crezand despre mine ca nu reușesc sa vad sau sa fac ceea ce sora mea trăieste cu fiecare celulă. Stii, noi doua, avem tot ce avem datorita părintilor noștri. Am construit pe temelii forte totul. Mama poate locui aici, dar alege sa nu o faca. Eu ..simplific lucrurile, dar sora mea le limpezeste cumva cu solutii și, sper, ca anul acesta sa nu o mai vedem pe mama in pozitie de victima, cu voce plictisita cae te face sa te simti vinovat si daca nu esti. Iți multumesc nespus. Ai venit ..balsam pe suflet. Oricine mi-ar fi spus verbal toate acestea nu ar fi avut efectul pe care-l au acum cuvintele tale scrise. Sa ai săptămână bună .

  39. Si eu trăiesc acest frumos sentiment de-a avea o sora mereu aproape…chiar daca ne despart mii de km…ne iubim..ne intelegem atât de bine..de multe ori chiar si telepatic!–Sănătate si multa dragoste sa avem ..toti -toate..?

    1. Tii minte ca la inceput am crezut ca Serena e a ta? Abia pe urmă, tarziu, m-am prins ca nu și de atunci m-am prins ce mare și puternica e legatura voastra de surori. Da, telepatic functionam și noi de multe ori, dar cred ca astea sunt raspunsurile la rugaciunile mamei noastre. Va imbratisez cu mare drag. Sa ne traim sanatoase!

  40. Reblogged this on Înşiră-te mărgăritare and commented:

    ..eu, azi, nu voi cere iertare deplină,
    copilul din mine e-n somn adanc și cuminte,
    dar parca as vrea sa ma scutur de vină
    ca nu pot fi mamă, nici măcar in cuvinte;
    n-am călcat cămășute, dar am griji nerostite,
    nu am stat cu teama de ce o să fie,
    n-am amintiri despre nopți nedormite,
    gângureli, priviri calde dăruite doar mie.
    tac și-n gânduri m-amăgesc cu senzații,
    că, probabil, sunt zana din povesti, ce vrăjeste,
    și că-n alte vieți voi avea aspirații
    c-as putea sa fiu cea care ȘTIE, și nu doar ..bănuiește.
    Nu-s nostalgica, dar sunt realista. Hranesc copilul din mine cu lucruri frumoase, dar felicit parintii care si-au asumat și bucuriile, și tristetile și neprevazutul.
    La multi ani lor și copiilor lor, la multi ani copiilor din noi. La multi ani singurului om din jurul meu, pe care-l consider copil mereu, sora mea cea mică.

  42. Pingback: Leapsa-Câteva lucruri despre viața mea | Jurnalul iubirii

  43. Esti minunata Adriana te redescopar si îmi placi ca adaugi noi valente existentei tale. Cu drag flo

    1. Ma bucur mult. De mult timp deja mi-am conturat un drum pe care am mers timid, caci cuvintele sunt extrem de periculoase nemânuite corect, dar care, acum, imi aduce bucurii neasteptate. Zi frumoasa!

Comentariile sunt închise