Mărgăritare versificate

Întrebări de gând

Adriana

Povestea e-un mic giulgiu pentru amintiri,

Ce mor din faşă şi din zbor fără avânt,

Dar  curge-n lumânarea unui gând,

Pe care-l prinzi,

Pe care-l știi,

Căci amintirea aceea-ţi este dragă…

…ca lumea toată.

 

O culci pe brațe și pe buze moi,

Îi dai să bea aghiazmă și apă vie,

Sperând că astfel chiar o să reînvie

Doar două picături dintr-un amor,

Căci lumea ți-e pustie,

Să se știe!

 

Și amintirea  parcă prinde viață,

Deși, un recviem  cântat, cumva, pe seară,

Precede-un marş forţat de primăvară,

Lăsându-mă din nou fără speranță,

Căci iar se duc războaie între noi.

Mi-s ochii goi!

 

Orgoliile-mi plimbă gândul cel posac,

Trecut prin aventură, amator,

Incompatibil cu un zâmbet trecător,

Cu mult subînţeles şi cu substrat,

Căci altfel cum să mai rezişti

….printre cei trişti?

 

Urzeala simplă a gândurilor mele

Mi-a pus în suflet, ca o melodramă,

Vreo două kilograme de  otravă,

Și-un gram de praf de stele,

Antidot,

Să uit de tot!

 

N-amestec bucuria cu tristeţea,

Nu mă mai prind în jocuri de culise,

Îmi port ideile-n cuvinte,

Le prind în inimă şi le fac loc,

Iar când le simt, aşa, mai cu noroc,

…le  joc.

 

Un joc de-a baba oarba să ne fie,

Sau alba neagra precum viața mea?

Un domino, o sârbă, o geampara

Sau mai degrabă jocul să se scrie

Pe vreo hârtie, în stilul…amator,

De-un autor?

 

Noi, care avem și gânduri şi cuvinte,

Pe care le semnăm  cam încîlcit,

Două pe față, ori pe dos- m-am zăpăcit –

Ce lăsăm, oare, de luat aminte?

Și cum vom crede toți că am scăpat

Fără păcat?

 

Suntem făcuți din bine și din rău,

Și mult vom arde până să-nțelegem

Că oricând puntea dincolo o putem trece

Doar amintindu-ne  de cât ne-a fost de greu

Să reparăm greșelile în Cer

Crezând în El.

 

 

N-am reușit să cer îngăduință,

N-am reușit să-mi spăl păcate amare,

N-am reușit decât să dau crezare

Celor ce-mi spun că, poate-n astă viață,

Voi crește prin  uitări de zi cu zi

Și n-oi mai ști.

 

Și-atunci, adun cuvintele în amintiri,

Le dau cu roșu și le spăl pe față,

Le primenesc și ele mă răsfață,

Nemaivorbindu-mi doar de pomeniri.

Le strâng în suflet, două câte două,

Și vi le spun, pe rând, stângaci…

…și vouă.

 

Dar nu-ncetez pe alocuri să întreb:

Cum aşezaţi uitarea, când v-apasă

….tristeţea pe a sufletului casă?

 

noapte1

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

17 gânduri despre „Întrebări de gând”

    1. Mulțumesc tare mult. M-am simțit vinovata fata de poemul asta. L-am cam scris pe grabă, lăsându-i ecouri ce nu-i apartin. Dar mă bucur ca a lăsat unul in tine. Tot și-a facut rolul. Sfarsit de saptamana placut.

    1. Ieri ți-am citit articolul acela formidabil cu dincolo de geamuri, dincolo de noi și toate semnificatiile acelea incredibile. A fost prima data cand mi-au amutit cuvintele. Nu as fi putut sa tastez niciunul, atat era de profund totul-și textul, și mesajul. Poate reușesc azi.

  3. Draguta mea, am incercat sa raspund in versuri dar… nu am reusit! 🙂
    Si atat de tulburator ai scris incat ma gandesc sa ies in varful picioarelor!
    sa-ti fie bine! 🙂

    1. Cita, draga mea, nici măcar nu sunt atat de reușite. Am vrut sa acopar cu ele un articol- cel precedent- amestecat, in care anunțam că sunt publicată in cateva ziare. Nu știu de ce,, dar desi mă bucur,, am simțit că prea puțini o fac cu mine alături și am incropit iute cateva idei, dar imi vine sa spun ca Stefan Bănică junior ”Nu am nimic, asa e cântecul/poemul” Te imbratisez cu tot dragul și-ți mulțumesc și de trecere și pentru cuvinte! Zi frumoasa, Cita mea dragă!

  4. Întrebări neștiute par că se ivesc
    Atunci când ne-așteptăm mai puțin
    Face parte dintr-un preaplin omenesc
    Din trăiri, din uitări, dintr-o zi cu senin… 🙂

    1. ….nopțile pe mine mă ajută să mă limpezesc, sa-mi vad prioritățile altfel. De data asta nu am, slavă Domnului, vreo supărare nouă sau veche, am doar tristeți din jurul meu, ale unor oameni care mi-s drai și pe care îi anunț, in felul meu, ca sunt alături de ei, orice ar fi!

  5. Uitarea vine singură, fără s-o chem,
    Memoria se resetează peste noapte,
    Și-n fiecare zi deșir un proaspăt ghem
    De sentimente și de netrăite fapte.

    1. La noapte m-am gândit și eu,
      Caci simt cum trec prin mine vindecări,
      Chiar dacă totu-i ciclic, mai mereu,
      Un somn de-o noapte vindecă mirări.

      Am vazut de ieri ca ai pus partea a doua a povestii și desi am deschis-o, tot n-am citit-o in tihna. Vin acușica. Zi faină să ai!

  7. Multumesc,suflet drag.Binecuvântarile si harul Tatalui sa-ti umple a ta fiinta,sa oferi hrana vitala,pâine si vin,CUVÂNT DIVIN,sufletelor insetate si înfometate dupa neprihanire.

  8. Adriana, eu nu știu poemul acesta, sau e o nebuloasă în capul meu ce mă face să fi uitat de el. Mi-e rușine. L-am citit acum, am un nod în gât şi plâng. Să nu mă întrebi de ce, că nu știu să -ți răspund.

    1. ..draga mea! Știu eu de ce! O spun atât de clar versurile acestea. In plus, uita-te la dată, era prima dată când îmi vorbeai de anumite probleme.

Comentariile sunt închise