Mereu m-a tulburat cuvântul poveste. Mi-am zis că e minunat să vezi trecerile care se fac din oameni spre oameni, cum se alunecă în sinapse și legături, doar folosind emoții, cuvinte, tradiții și obiecte cu suflet. În toamnă, am fost la o lansare de carte la Tg Mureș, la un simpozion numit „Punți de lumină”, patronat de d-na Mariana Cristescu, jurnalist și scriitor, la ziarul Cuvântul Liber.
E un loc unde legătura dintre cuvânt și cititor se face direct în inimi, unde sunt invitați meșteri populari să-și prezinte obiectele care spun povești sfinte sufletelor noastre; unde vin pictori să-și expună tablourile, iar ceterașii sau folkiștii ne cântă tuturor; unde se adună o lume de basm și unde, pe 25 martie, de BunaVestire, voi avea și eu lansarea cărții mele de proză scurtă „Nume de cod-Povestitoarea”. Punând coperți cuvintelor îmi așez, de fapt, în miros de cerneală, căutările mele.
Atunci, în holul hotelului, cineva, care venise de peste mări și țări, direct de la aeroport, ținea în mână, ca pe o icoană, un ou încondeiat. M-am mirat nițel, nu era nici locul, nici timpul lui, dar el îl cumpărase, pe fugă, din aeroport, dintr-un magazin cu tradiții, cum spunea, șoptit, de parcă zicea o doină. Îl scosese din cutie dând încăperii fire de lumină sfântă. Pe bar, întregea decorul o cutie de lemn pe care scria Delicii. Ne-a servit cu o delicatețe, de parcă ne spunea tot o poveste, cu niște dulciuri care-l amuzau teribil: „Auzi, cât umor! Vlăduț’s story!”, dar eu eram prea preocupată de turta dulce și nucile umplute, cu aromă de copilărie, din acele cutii minune.
Acela a fost primul moment când am aflat că există, on line și offline, o lume, o lume știută din șoaptele bătrânilor, o poveste cu artă și suflet, care vorbește prin portul nostru popular, prin oalele noastre de lut, prin obiecte sculptate, numai bună de primit acasă, oriunde ar fi însemnat acasă.
Diversitatea colecțiilor de produse, descoperite acolo, ne adună ochii și ne risipește lacrimile. Cu fiecare lucrușor cumpărat, adăugăm emoții care vor merge cu noi oriunde, dăruind puțin din ceea ce suntem sau păstrând taine de care avem trebuință, fără să simțim nevoia să ne explicăm, căci „noi plecăm din țara asta, dar țara nu pleacă din noi”, vorba cântecului.
Când eram mică, voiam să mă fac căutătoare de povești. Să explorez, să caut, să descopăr, să inventez drumuri care să mă ducă exact acolo unde aș afla sufletul lucrurilor. N-am renunțat la gând, dar am intuit, mereu, unde găsesc oameni la fel ca mine. Să bați țara asta în lung și-n lat, pe drumuri, pe care simți orice piatră și adiere de vânt, care vorbesc graiul nostru, prin legături de iubire caldă a tot ce-i românesc; să găsești potecile unde locuiesc meșteri populari, să-i faci parteneri în iubirea ta de frumos, iată ce aveam eu sa aflu despre Art&Craft, un brand care a reușit, cu respect și iubire pentru România, să spună povești prin obiectele expuse, tocmai ca cei care le cumpără să simtă trecerile noastre, să simtă istorii și să vadă aievea frumusețile țării, prin simboluri care ne aparțin și avem nevoie să ne aparțină, prin lucruri cu suflet.
Uite-mă peste ani, Povestitoare, și, chiar din casa mea, în felul meu, spun povești despre tradiții, cu fire spre regiunile din jurul Brașovului.
N-am să intru în amănunte, dar de Florii, două sate din Covasna, Mărtănuș și Ojdula, vor avea straie de sărbătoare prin copiii care vor primi, zestre, costum popular, cu ajutorul altor români, printre care și soțul meu. Așa am descoperit-o pe Luminița, meșter popular din Voinești Covasna, care, de mai bine de o lună, coase, pe pânză curată și binecuvântată, în niște romburi împreunate cu măiestrie, coloana infinitului a lui Brâncuși, după semne ale locului, specifice. Fote și poale, cămeși și pantaloni, brâuri tricolore, toate îi ies din mâini, impecabil, și, cred, s-ar putea alătura în suveniruri cu suflet.
O prietenă dragă, mă uimea, mereu, când spunea că, atunci când vine în vacanță, la părinți, aduce celor 10 prietene, câte un săculeț în care pune câte o pereche de bikini și două oje.
–Adi, în bagaj nu-i loc, iar de magneți de frigider, cu America, sunt blindate!
–Dar de luat, de aici, ce iei?, o întreb, curioasă.
-Pentru ce iau, fac loc. Ultima oară, am pus un săcuț cu pământ din grădină, legat cu tricolor; iar din aeroport am cumpărat o cană de Corund, pentru cafeaua și ceaiul străinătățurilor mele, un breloc cu România și o rochie de in care să-mi amintească mereu de noi. Cândva, am luat cu mine o pernuță cu motive ca de apă și cer senin. Simt vorbele strămoșești, Adi, în împunsături de ac și mă pierd în roșul ăla tivit cu iubire știută. Așa că ce să iau de aici decât suflet de neam, să-l picur în sufletul meu de româncă pribeagă?
Am zâmbit duios…, și ea la fel..
-Am luat o ie și pentru americanca mea de prietenă, căci, de cînd am adus-o cu mine, numai de ii, sarmale și sumane de oieri rătăciți îmi vorbește, prea i-a picat cu tronc totul. Când mi-e dor tare de acasă, îmi cumpăr produse românești, dar trebuie să recunosc că în magazinul din aeroport oferta e mult mai diversă, de pierzi avionul prin nehotărâre. Adi, nu am avut timp să găsesc brâu tricolor, dar poate îmi trimiți tu unul, nu-i așa?
Când am fost la Paris și am dat nas în nas cu Turnul Eiffel, vă jur că niciun suvenir care îl înfățișa nu mă bucura. Măreția și grandoarea lui mă exaltase suficient cât să nu-mi doresc vreo miniatură. În schimb, mi-a plăcut, enorm, o carte poștală, ceva între felicitare și vedere, în care era scris, cât să se sesizeze că ai fost în Paris, dar, în loc de imaginea creionată, stas, avea un semn pentru pus o fotografie personală, cu un exemplu al unui oarecare pozat lângă turn.
Suvenirul de suflet, ales de mine pentru provocarea primită, ar încăpea în orice bagaj alături de o altă minunăție existentă deja. O formă cartonată, cu un simbol, ca cel al florii de colț sau cu o imagine a unui loc turistic, cum e Voronețul, de exemplu, cu un text în românește dar și în alte limbi, și cu semnul pentru fotografia personală. Eu am dăruit, o gramadă, celor care au vrut, ca pe lângă macarons, care ar fi dispărut într-o clipită, să mă aibă, concret, cu semn de bucurie originală. Ideea arată ca cea de mai jos și cred ca s-ar aseza frumos pe lângă pixurile și agendele lor originale, căci au și produse de retail, unele serioase, altele jucăușe, amintind de modul nostru versatil, care ne-a ajutat, mereu, să transformăm basmele și poveștile în lucruri de succes, iar legendele în semne de izbândă.
Aș mai face și obiecte cu imagini turistice pe scoarță de brad. Doamne, cum ne-ar mirosi bagajul, a lemn și munte, a rășină cu iz românesc! Îmi imaginez că prin aceste idei pot realiza povestea mea de legătură cu multitudinea de suveniruri existente deja, însoțite, fiecare, spre încântarea mea, de un certificat de autenticitate,
Mie mi-aș lua un suman, pe care e posibil să-l găsesc doar în offline, deci, cu prima ocazie, voi bifa acest lucru. Aș purta, cu mine și pe mine, povestea unui neam, povestea unor mâini dibace, povestea mea autentic românească.
Mi se întâmplă, des, să mi se ceară sugestii despre cadouri inedite, știut fiind faptul că, în sala de așteptare a cabinetului stomatologic, unde îmi desfășor eu activitatea, e nevoie de puțină interacțiune pentru a uita de frică și durere. Și ce ar fi mai potrivit decât să vorbești despre gusturi, mirosuri și simboluri de acasă, printre multe alte subiecte, căci de multe ori devin Povestitoare, într-o șezătoare ad-hoc, prin cuvinte calde, pentru umbrele lor din suflet, mai ales de suflete de pribegi și astfel căutătoarea din mine își duce menirea până la capăt.
Poveste să vă fie viața, frumoasă ca România, căci avem repere bune! Jos păria! Fie ea și ..clop maramureșean!
Cu acest articol particip la Superblog Spring 2016, proba nr 2.
-
În afară de fotografiile care sunt luate de pe pagina de facebook sau direct de pe site-ul Art&Craft, am folosit fotografii din arhivă personală și fotografii primite prin mail de la prietena mea,
Foarte frumos și bogat. O poveste de dor. 🙂
Da, e atat de mare oferta lor, ca a fost greu sa ma hotarasc. Dorul asta ..poarta atatea numa, cred ca il știi și tu. Succes, Em.
Ehe, România e România ! Foarte frumos articolul!
Vreau şi eu cartea aia, cu autograf şi dedicaţie desigur. 🙂
Tu imi citesti articolele și de fiecare data mi-ai spus să public, desi nu stiam cum sa-ti spun ca e deja publicata. E o carte, mai mult, pentru cei care nu-mi citesc blogul, caci faptul ca am scris sub form[ de povesti și intamplari m-a ajutat sa strang matrerial pentru ea. La semnul venit de la editura, mi-a fost simplu, și de asta zic că e o carte pentru cei care nu m-au citit de la inceput sau nu-mi acceseaza arhiva. Mulțumesc, Radu, pentru susținerea ta de acum, și din totdeauna. Cu drag, voi bifa. Sa scap de emoții, caci, recunosc, nu-mi dau pace. Cat despre articol, juriul va avea mari bătăi de cap. Eu citesc în cercul nostru, dar am văzut o sumedenie de articole frumoase. Succes!
Oh, eu am inceput de acu o saptamana sa scriu la articolul asta si nu-i terminat si nici nu-mi place( de fapt imi place, dar nu cred ca lor le-ar placea, e prea putin advertorial si prea multa fantezia mea), si nici nu stiu ce sa scriu pe stilul lor, cu atatea cerinte (in general ma refer la SB). Imi dau seama ca interesul meu- sau o oarecare abililitate a mea- de a scrie e tot acolo (mi-era teama ca m-a parasit), dar scrisul asta in care trebuie sa pui expresii, cuvinte, link-uri- si cu cat mai multe, cu atat mai bine(pentru ei)- mi-a amintit de ce m-am oprit din competitia asta acu 3 ani. Eu chiar nu citesc articole (pe tine te am de cand lumea in wordpress reader si acum s-a intamplat sa nimeresc pe acolo), dar acum ca am citit la tine… ce text si mai frumos ar fi fost asta fara tenta aia de reclama :D. Asa imi zic si cand citesc la mine :)))
Dar iau partea buna- printre care faptul ca timpul liber altadata petrecut pe FB, acum il folosesc la scris, deci daca scap de dependenta aia zilnica, deja am castigat 10 puncte din oficiu :))
Spor si inspiratie, dar mai ales, la lansarea ta de carte, mie asta mi se pare ca merita atentia, acolo scris cu suflet 🙂
Am gandit ieri ca tine. Net-ul era piua, eu aveam un disconfoort fizic, am refacut articolul de 3 ori și tot nu sunt multumita, desi eu merg doar pe ce mă defineste. Am inceput in poveste, merg cu termen, idee sau chiar -unde pot- cu ea, pasla pas.
Cartea e o intamplare, cum tot mă repet, dar una fericita și e dar bun pentru cei care nu mi-au citit niciodata un text. Au niste reactii minunate. Blogul, pentru restul lumii, a micșorat curiozitatea ..
Mulțumesc și succes in tot ce faci! Sablon, ce zic, dar tu chiar faci multe!
Of, nu stiu de ce n-am chimie cu tema asta. Am mai citit vreo 2 articole pe subiect, din intamplare, ca nu vreau sa citesc la altii, cum ziceam, si fiecare are ceva „duios” de spus, numai eu nu pot sa scot nimic de genul asta. Mi-a iesit articolul cu Cenusareasa in schimb, dintr-un foc. No, probabil ca o sa las articolul meu „superficial” si gata.
Multumesc si eu, nu stiu cat de multe fac, dar tare le mai fac cu pofta! 🙂
Irina, termenul de pus articolul asta a trecut de azi noapte, la 12.
Faci ce faci şi-mi bucuri sufletul zi de zi de-o vreme încoace cu povestirile tale! Zici tu că e doar un articol publicitar cu care participi la un concurs… E mult mai mult, Adriana! Da, în sfârşit ai vorbit de carte… de cartea ta, gata tipărită, cu o apropiată lansare la Tg. Mureş (norocul tău, Manu Chețan!) şi una de-o vom pune la cale la Braşov după, dacă vei dori şi tu… Superb articol! Deja cred că ştii că vreau să ţi-l public în Ziarul Braşovului… dacă nu deranjează concursul acela… Nu ştiu cât de frumoase sunt celelalte articole participante la concurs, dar al tău e viu şi şi venit din trăire autentică, pătrunde sufletul românesc oricine l-ar citi… Mult succes şi inspiraţie pe mai departe!
…scriem altul, despre tradiții, pentru ziar. Povestea și Povestitoarea, marea mea bucurie și picatura de incredere capatata pe un drum pe care am intrat din greseala, caci exact cum spuneam, eu nu as fi scris niciodata daca nu era fb ul. Apropo de titulatura de „scriitor de facebook” cu ea plec spre Tg Mures, cu gandul asta, de a spune lumii, ca eu doar mi-am pus coperti cuvintelor dar ca tot scriitor de facebook raman, cu oamenii care interactioneaza direct si care nu se tem sa-mi lase doua randuri de incurajare sau altceva. E un articol cu reclama, dar reclama asta te face sa vrei sa devii creativ, sa iți tesi gandurile pe gherghef de tradiții cu gand pe care-l tu cunosti cat e de tricolor, in casa, curtea si viata noastra. Succes azi și mereu. Ma voi gandi la voi cu drag!
Excelent articolul, aproape ca mi-e jena cu al meu. Si amplu. Felicitari pentru carte si succes in concurs!
Ce prostii vorbesti! Ai avut o abordare, ca mi-a fost ciuda ca nu pot iesi din carapacea mea, sa devin diafana, ca illusion, de exemplu, și ca tine, cum spuneam. Al tau m-a adus cu picioarele pe pamant, sa zic asa. Oricum, eu te „stiu”de atat de putina vreme, dar mă simt ca pestele in apa pe blogul tau. Multumesc pentru tot.
Nici nu știi cât mă bucur pentru fiecare cititor câștigat! Eu îți mulțumesc. Succes!
..tu ai umor. Cine s-ar lipsi de asa ceva? Eu pe reader intru rar, dar cum scrii ceva, de acum, imi intra pe mail, asa ca …sunt pe aproape. Eu cu blogul meu am o relatie ciudata, multa vreme l-am tratat ca pe cutie de adapostit povesi și nu scap de metehne vechi, de asta mă bucur cand gasesc ceva ..cu suflu..
m am pierdut in poveste , ca de obicei. pe fundal de mozart mi a adormit si pruncul in brate ascultand povestea (cred ca imi citeste gandurile, ca orice prunc). foarte faina ideea cu poza. cat despre ii si cele cate le faceti voi ce mai e de zis? cu adevarat sunteti dintre cei ce duceti traditia mai departe. prin fapte, nu prin vorbe.
Macar atat. Eu, prin natura celor care se intampla in jurul meu, am inteles ca a te simti roman tine chiar si de cum te nasti. Mihai imi spune ca el de mititel a simtit o nevoie ca de lupta, ca de aparare a traditiilor, a istoriei reale, el poarta cămeșa populara cu atata mandrie ca as fi putut scrie un arrticol intreg pe seama a ce face și cum se simte, dar mă feresc sa dau alte interpretari, pentru cei care vor crede ca sunt exagerari. Nu pot asculta Mozart, dar te invidiez și mă bucur ca ai trecut pe aici, azi. Am unele momente cand chiar simt nevoia sa va stiu aproape de ce fac. Sau poate deja am emotii prea mari. Succes in tot ce faci, puă șotia și apropo, ce s-a lungit Dante! Extraordinar..
e mozart ptr copii, linistitor. altfel nici eu n as putea asculta. cica face bine ptr creierasul lor. rau sigur nu le face :).
da,dante e ditamai baiatul dar tot la mama in brate vrea sa si gaseasca culcus 🙂
..faine lucruri traiesti tu! SA TE BUCURI DE TOT!
Cautatoare de povesti… Love it!!!!
Un articol minunat cu „povesti” si mult „dor”, felicitari pt inspiratie si succes!
Mulțumesc, „grupa mare”! Doamne, ce mi-ai facut azi! De infarct poza ta! Eu te credeam de 25 de ani și tu vii cu un „nene” gata copt, precum fiu. Sa-ti meargă copturile si in scris, si in real ca bune treburi mai faci. Zi faina și multumesc nespus pt trecere!
Numele de cod ţi se potriveşte perfect! La fel şi ia… şi glia… Baftă! 🙂
P.S. Mă bucur că ai pus coperţi cuvintelor.
Cu un bărbat ca al meu, nu puteam sa nu strecor și in articol, și in titlu de carte semne ale impreunării noastre. Mulțumesc, Sonia. Tu esti unul dintre acei oameni care chiar au crezut in mine și m-au sustinut mereu.
Mukte lucruri frumoase și aici la tine! De „poveste”! Succes! 😉
Sunt articole care mai de care mai expresive. Greu pentru juriu. N-am citit eu multe articole, dar cat am citit…
Succes, Rudia! Tu esti o artistă! Mulțumesc de trecere..
Cred că unul dintre lucrurile frumoase la acest concurs este diversitatea. Este clar că sunt viziuni diferite și asta mi se pare foarte frumos!
Cineva tocmai mi-a lăsat drept comentariu la articolul meu, link către postarea ta! 🙂
..ioi, nu cred asa ceva! Cine? Vin acum..
🙂 Nu, era de bine! 🙂 Pe pagina de FB a blogului.
..aha, pe blog imi parea nepotrivit, oricat de frumos suna..
mie nu. 🙂 Până la urmă e on topic! 😉
..sper ca nu ai aprobat comentariul
Păi de ce să nu-l las? Chiar nu mă deranjează deloc! 🙂 O ziceam apreciativ! 😉
..da, uite un lucru pe care-l invat din mers. Ai dreptate. Zi faina! Succes!
Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a-ţi spune cât de mult mi-a plăcut articolul.
Mai potrivit nume de cod, nici că se putea! Te felicit din suflet. Sper că se găseşte cartea de comandat.
Nu am niciun plan cu cartea. N-am facut nimic in ceea ce oo priveste, o tratez ca pe un membru al familiei și îi fac intrarea in lume acolo unde a prins viata. Da Povestitoarea mi-a zis lumea mereu și atunci mi-am insușit lucrul acesta, adaugandu-i nume de cod. Ma bucur mult ca iți place. Cartea e mai mult pentru cei care nu citesc bloguri, și, observ, sunt destui, caci chiar după lansare voi vedea ce voi face in sensul asta. Dar cand intra bani in discutie, se termina euforia si bucuria,iar eu vreau s-o pastrez. Zi buna, va mai povestesc, imediatt e 25
Prima data am vazut (cu adevarat) muntele si totodata ceramica de la Horezu plimbandu-ma, inca necasatoriti, cu sotul pe meleagurile socrului meu. Ia de mica mi-a placut insa cum nu se gasea in casa, in portul de la tara se asternu uitarea. Si partea „fashion” a jucat un rol in ridicarea valului, calatoriile noastre imi tot scoteau in cale fel si fel de modele pana cand am gasit si eu una pe plac, insa nu o vad trainica. Caut una sa pot spune ca ar rezista in timp, iar modelele cusute sa spuna povestea unei zone, pamant romanesc, peste ani si ani.
Uitandu-ma peste siteul lor am admirat ceramica de Baia Mare, cata eleganta!
Te felicit si ma bucur pentru carte!
Culmea, cea de Baia Mare mi s-a parut și mie extrem de eleganta, demnă, și trainica. Descoperisem atatea lucruri, unele le aveam deja in minte, ca mi-a fost greu sa ma adun. Eu am ii de 100 de ani, pe panza, dar cu tot cu poale. Le port greu, ia pe care mi-o doresc e ca cea pe care o port in fotografii. Sunt fata alb-negru, oricat de colorat mi-e gandul. Multumesc mult de cuvinte, si pentru linkul pus la Rudia. Ma onoreaza orice semn. Multumesc, cartea e o intamplare, dar una fericita. Zi frumoasa sa ai!
Cu adevarat povestitoare.Iei omul de mana si il porti lin in povestea ta cu mintea si sufletul.Iubesc arta romaneasca. Povestea spusa de fiecare lucru creat prin tehnici ce vin din istorie. Si fiecare vas sau ou are in el o parte de istorie. O farama de suflet si divinitate. Felicitari,Adriana pentru articol si pentru coperti puse povestilor.
Cred ca nu e bloggar sa nu se fi bucurat de diversitatea produselor gasite in jurul carora puteai croseta un roman. Cat despre carte, era timpul sa o arat lumii, ce va fi după 25 voi vedea. Dar iau totul cum vine. Multumesc pentru azi și pentru fiecare zi.
Tu esti Povestitoarea noastra, asta se stie, neputandu-ma astepta la altceva decat la o naratiune completa si captivanta. Ideile tale de suveniruri, transformate in realitati palpabile, poarta povesti si arome romanesti oriunde ar poposi, incantand pe cei ce ar intra in posesia lor. Frumos scris, cu drag de oameni, traditii si glie stramoseasca. 🙂
..când trăiesti în casă cu un om care nu are în minte decât: tradiții, România, tricolor, neam și istorie, cu greu m-am abținut să nu scriu despre noi, și prietenii noștri care simt la fel, despre oamenii care chiar duc in bagaj un steag tricolor, care pun alături de o icoană un semn care sa aduca aminte de casa, care iși cumpără costume populare și le poarta cu mândrie acolo unde sunt, pribegi, dar și de cei care fac mai mult decat se poate povesti, prin fapte zilnice, cu care, pentru că vrem, suntem in contact direct și nu numai ca le observam dar le si traim. Asadar, roman as fi scris, dacă nu trebuia sa spun concret despre produse și brand, dar m-am straduit sa se vada tot ce stiu unii și bănuiesc altii. Poza de profil a sotului meu e edificatoare. Cat de frumos ai spus-o..„tu esti Povestitoarea noastra”
Multumesc mult!
felicitări pentru cartea ta. sunt fericită că și alții au văzut ceea ce îți spuneam cândva: în poveștile tale ești tu, ai forță și amplitudine, emoție. în poveștile tale este omul pe care l-am întâlnit cândva în spatele lalelelor albe.
când zici că ne vedem la lansare?
In Brasov vreau sa facem șezatoare, nu stiu ceva la care sa am timp sa ma gandesc, sa nu fiu intre doua actiuni ale sotului meu. Ceva sa nu uit și sa-mi adape sufletul pentru toata bucuria asta de a fi inteles, in sfarsit, ca am cuvântul prieten, nu inamic.Până una, alta..mă voi îndrepta, pe 25, pentru 30 de minute, de emoții-fluturi.
Mulțumesc, psi. Pentru tot ce imi esti și mi-ai fost.
Mult iti ia sa dai drumul lucrurilor, indiferent cat te-ar sustine cei din jur. Ma gandesc, insa, ca poate fi atuul tau, ca modul asta cuminte de a astepta ne-a adus impreuna, ca ai incapatanari pe care abia acum le inteleg: ia perfecta, doar in alb și negru, momentul perfect de primavara-vara, pentru lansare (chiar daca tu ai scos cartea in octombrie si a stat frumos pitita la editura), faptul ca nu te iei după tot ce ti se ofera, dar ai credinta ca trebuie sa se aseze bine, rabdare in unele, nerabdare in altele. Era timpul sa te arati asa cum te vad: povestea vietii mele.
Cat despre cele mai sus scrise; si eu port ia, si eu port glia,iar tu esti Povestitoarea acestor lucruri frumoase pe care le voi sustine mereu, caci oricine face ceva pentru spiritl nostru romanesc are respectul meu. Tot cred ca n-ai gresit cand ai intrat in Sb. Si din nou, te sustin. Indiferent cat de ciudat e pentru unii sau pentru tine. Te sustin acasa, pe drum, pe fb , pe blog, in sb, in tot ce vrei sa faci, inclusiv in articole muncite cu drag.
….am sa tac, prea ai scris mult.
Tu ești povestea și eu Povestitoarea. Am zis. Și gata, stop, că râd ceilalți de noi.
Ai scris foarte frumos, ca de obicei.Pentru ca respectiva carte nu este pentru cei care te citesc dintotdeauna si pentru ca eu nu te citesc de foarte mult timp, cum pot intra in posesia ei ? 😀
Comentariul acela, cum că această carte „nu e pentru cei care mă citesc dintotdeauna”, l-am făcut cu bună știință. Nu cred că a trecut o lună de zile de când am citit un articol pe un blog, despre bloggerii și nu numai care scot cărți degeaba, când textele sunt deja pe net, deși observ nume mari care fac asta, și nu-mi mai pare ciudat. Si nu suna prea bine. La fel discutiile cu cine si ce castiga din publicarea unei carti. Inutile, cand nici nu am raspunsuri pentru toate acestea, decât bâlbâite, căci nu am un plan fix. Cand a venit propunerea pentru ea, primul cuvant al meu a fost: nu. Mi-a fost teamă să nu fiu considerată mai mult decât sunt: o amatoare. Dar nu voi fi ipocrita, e splendid sa iți vezi cuvintele intre coperti. Cu mare drag iți voi trimite una, sa trimit emotiile pe Luna si sa revin cu picioarele pe pamant, după 25. Mulțumesc tare mult pentru tot!
Lasa modestia si astept cartea 😀
..s-a facut, sefa! Vorbim după 25 despre.
Se vede că ai pus suflet! Să fie la fel de bine primit cum fost de mine, Adriana! 🙂
Nici nu aveam cum, in casa noastra aceste lucruri devin fapte, nu vorbe, cum mi-a zis Vavaly. Sotul meuu ar fi un ambasador pe cinste, a tot ce-i românesc.
Adriana draga, cata caldura in randurile tale, cat suflet gramadit intr-o pagina de net care nici nu stie ce cinste i se face! Numele tau este, cu adevarat, Povestitoarea, cu litera mare. Te-am citit cu drag si nu stiu sa spun daca ai evoluat mult in acesti ani de cand te stiu in virtual sau asa ai fost de la inceput, doar ai prins curaj sa te dezvalui, sa te deschizi, dar, orice ar fi, ai ajuns departe. Cartea e o mare realizare, chiar daca sunt scrieri adunate de prin ce ai lasat in online, nimic nu se poate compara cu bucuria se a iti vedea cuvantul tiparit. Te felicit din tot sufletul pentru el.
Iar articolul de fata curge lin si dulce, reuseste sa evidentieze exact esenta ART& Craft: suflet si arta, arta si suflet. AI reusit sa vorbesti despre tara, despre patriotism, fara fraze glorioasa, fara sa bati inca o data drumuri deja batatorite, cu o sinceritate si naturalete cuceritoare. Si cu dragoste, cu dor. Inca o data te felicit. Cumva, ma regasesc in scrisul tau, asa cum si tu te-ai regasit in al meu adeseori si cred ca asta este cea mai mare calitate a unui om care asterne cuvinte: sa faca pe cei din jur sa intre in poveste, sa si-o insusiasca. Te iti iese de minune.
Ei, Dănuța mea, eu nu am forța ta, pentru că nu am determinarea ta. Azi, Mihai, într-un comentariu lăsat aici, aproape mi-a dezgolit defectele și fugile mele din calea oportunităților. Mi-am fost deopotrivă și prieten, și inamic. Prieten prin stăruința de a rămâne fidelă acelei curgeri care mă definește, și inamic prin inconsecvență. Am descoperit, cu bucurie, sau poate nu, totdeauna, că unele scrieri de început plac mai tare. Si cred asta, pentru că eram nepervertită de alte texte, de alte cuvinte, de alte treceri, oricât de mare îmi era efortul de a rămâne eu. Mi-am însușit povestitoarea, după ce mi-au dăruit cititorii mei cuvântul. I-am pus literă mare și l-am făcut titlu pe coperțile cu vorbe scrise. Sunt mulți cei care, necitindu-mă niciodată m-au indragit. Mi-au ajuns povestile in ziar de acasa și s-a intregit totul. Cartea are 335 de pagini, deci am strans, și mai bune, și mai rele, și bucuria sta in faptul că nici măcar nu am visat la asa ceva. Si inca am material de publicare, dar avantajul a constat mereu în acela că am scris sub formă de poveste sau întâmplare, povestire. Asa a iesit „proza scurta”.
Cat despre articol, mie îmi putea fi capcană, căci, nu știu cât știi tu, dar noi avem acțiuni românești în desfășurare, ne întâlnim cu meșteri populari, mergem la târguri unde oamenii își aduc produsele, suntem prieteni buni cu cei din zona Căciularilor, din Zăbala, cu cei care pictează icoane sau fac un fel de sculptura in icoane. E o lume pe care o cunosc, dar despre care am vorbit cat am putut de putin, caci voiam sa merg pe ceea ce imi e mie menit, și nu pe ceea ce cu bucurie mi-a adus Mihai in casa. Tu esti reperul meu, și vei fi, nu uita ca ti-am urmărit și evolutia chiar si in lupta ta pe care o duc și eu mereu și, cred, că e bine asa. Sa fim acolo unde ne e sufletul și să nu regretăm niciodata lecțiile primite. Am oameni-lecție în blogărit, tuturor le mulțumesc, chiar dacă afinitățile se scurg în preocupări diferite.
Mulțumesc ppentru trecere, sustinere si aprecieri. Sa fii fericita, Dana! Eu incă astept ACEA veste de la tine. Cine știe?
Da, sunt o gramada de obiecte traditionale care pot fi transformate in suveniruri. Nici nu stii ce sa alegi, exact cum ai punctat si tu, este atat de bogata istoria noastra.
In comentariul pe care i l-am lasat Danei Lalici chiar explic faptul că aș fi putut merge pe o grămadă de alte cărări. În zona pe care o frecventam noi, Zăbala, sunt încă meșteri ce lucrează in piatră, lemn și piele. Am văzut troițe în miniatură, lucruri despre care nici nu știu să povestesc doar in cuvinte, în Făgăraș, unde mergem des, e o altă bucurie, cu lăzile de zestre pictate, cu războaie de țesut și vâltori inca in functiune. Oamenii fac șezători și trimit prin copii harul lor. Fac tabere de țesut și pictat, dar exact cum spui, subiectul e vast și eu am mers pe un fir de poveste. Mulțumesc mult pentru trecere și semn.
În primul rând, felicitari pentru lansarea cartii. Este o mare realizare… poate cea mai mare la care poate aspira un „povestitor”. Îti tin pumnii si îti doresc ca asteia sa urmeze multe altele.
Articolul… da! Ce sa mai zic? Am citit câteva si toate transmit emotia pe care, desigur, o vor aprecia – sper ca la justa valoare – cei de la Art&Craft.
Ce-mi place la articolele voastre, este ca voi relatati evenimente si întâmplari, sarbatori la care ati luat parte. De aici, si sentimentul puternic pe care-l transmit cititorului. Eu nu am avut înca norocul sa fiu martora unui asemenea eveniment traditional. Nu mi-a ramas decât sa-mi exprim dorinta si sa ma bucur pentru faptul ca, prin voi, am reusit sa tintesc deja câteva locuri minunate, pline de traditie si suflet românesc.
Succes, Adriana!
Pai, vei veni acasa și, poate, măcar la Muzeul Țăranului Român să se întâmple ceva de acest gen, care să-ți mai grupeze amintirile pierdute prin lume. Tu pui emotie literara, pui nostalgie și pui simțire, ai un fel al tau. Si asta caut eu, de exemplu, ca omul sa-si pastreze ce are, sa nu fie influentat de ceilalti.
Mulțumesc pentru felicitări. Cartea este, ca multe alte lucruri din viata mea, o intamplare. Dar una fericita. Succes, Dani! Culmea, erai in spam.
Bine si-n spam! :)))
În sfârșit, Marele Anunț! Nu știu cui i se potrivește volumul tău de povești, dar cu siguranţă știu că e pentru mine. Da, Adriana, cartea asta este pentru mine! Câte emoții am avut atunci, în octombrie, când mi-ai vorbit prima dată despre ea, numai eu știu. Și, Doamne, când îmi aduc aminte câtă neliniște am produs între noi când m-am aventurat în căutări stranii… Articolul de sb e așa cum mă așteptam să fie, unic, marca Adriana Tîrnoveanu. Bravo, te descurci perfect!
..daca imi spui ca reusesc in sb sa-mi mentin stilul, e cel mai bun lucru posibil, caci mă linistesc, cumva. Stii ca tu esti primul meu editor de carte, tu ai dedicatia și exact ca la Oscar ție iți trimit prima gand bun, pt tot ce ai investit in mine- suflet.
Sanatate si multumiri! Ma bucur ca ti-am putut aduce un strop de bucurie
Bravo, Adriana! Ma intrebam cand vei face totusi acest pas. Felicitari din suflet!
De abia astept sa o citesc!
Cu mult drag iti urez succes si numai ganduri bune! 🙂
Ei, exact cum spun, Suzana, e o carte care contine o parte din textele scrise 2013-vara 2015. Texte care au putut fi structurate in capitole, și au putut sta de sine statatoare. Ma repet, faptul ca au fost scrise gen poveste, povestire, a atras și interesul unui om de bine. Asa a aparut experimentul vietii mele. Sper sa fie cu noroc, multumesc. Eu as fi mai asteptat, dar nu mereu faci cum vrei tu, ci conform oportunitatilor. O seara frumoasa !
Felicitări,..e prea sărac cuvântul, dar mă bucur din suflet pentru tine, o recunoaștere a talentului și a felului tău deosebit de a scrie-Ionel Teodoreanu al zilelor noastre.
Oamenii care nu au blog lasă greu un semn aici. Exista o comoditate pe care o inteleg. Poate de asta, am un motiv in plus sa ma bucur de cate ori ai aparut cu un gand bun și aici, chiar daca mi-o spui pe fb, e semnul meu ca întradevar merit măcar puțin din ceea ce încerc să construiesc.. Mulțumesc tare mult pentru gândul tău de ieri, de azi și din totdeauna.
🙂
ce frumos ! ca de obicei 🙂 e un castig pentru competitie, sponsori si cei ce te citesc ca ai acceptat sa intri in acest joc tematic numit Superblog. In limita timpului, ma opresc sa citesc nu pentru ca ai prezenta niste produse ci pentru povestile prin care faci acest lucru. Te imbratisez cu drag !
Iar eu, sunt onorata și pentru timpul dăruit vorbelor mele scrise și pentru cuvintele de azi și din totdeauna. Mulțumesc, Cristina. Îți doresc succes azi și mereu! Cu drag te imbratisez si eu!
Cu drag, de tine 🙂
Eu cand i-am zis ceva de genul acesta nici nu m-a bagat in seama. Acum ma bucur ca mai e cineva de aceeasi parere cu mine, Cristina… 🙂
Sunteți niste dulci. Avandu-l și pe bărbatul meu de acolo, de la voi, bonus cumnatul, imi vine sa strig „Moineștiul e cu mine!”
Mulțumesc, fetelor! Mai e mult pana la final și pana acum, mi-a venit sa bat in retragere de zeci de ori..
E bine că-ţi pui poveştile într-o carte. Pe blog se pierd – în sensul că puţină lume se-apucă să citească un blog de la cap la coadă. E altceva când e totul adunat între două coperţi.
Succes în noua ta viaţă de povestioare pe hârtie tipărită (ca să zic aşa 🙂 ) şi, încă o dată, baftă la SuperBlog!
Sa stii că mă bucur enorm pentru fiecare rand de al tau. Se pare că da, mai bifez ceva pe drumul meu, un lucru pe care nu l-am asteptat dar care a devenit și devine realitate. Sper sa-i fac fata. Cea mai mare bucurie insa, e faptul ca astfel mama mea mă citeste și că are pe noptiera textele mele. Asa, dispare orice teamă. Știu că e un lucru frumos …
Mulțumesc pentru tot!
O să-i faci faţă cu siguranţă.
Iar mamei tale cred că îi vei face o foarte mare bucurie. 🙂
..inca o data, multumesc..
N-am cuvinte..
Sora mea ,felicitari pentru carte,imi place foarte mult suvenirul cu ia si glia!Esenta Art &Craft…suflet si arta…arta si suflet…Cand am dor de Romania port ia, port glia….foarte frumos!
Tu și muzicalitatea lucrurilor, dacă nu te-aș cunoaște, și după ie, și după vorbe. Se pot face multe suveniruri, multe, dar eu am vrut chiar să creez eu…unul, să arăt respectul pe care-l port acestei afaceri românești!