Casa de vis, casa care poate să apară în reviste, casa accesorizată perfect. Întrebări sau afirmații?
Da, ar rămâne la stadiul de întrebări, dacă nu ar părea posibile. Sau dacă nu ar avea șansa să devină concrete. Însă, eu, le-aș garnisi cu ceva dorințe clare și le-aș pune lângă realitățile mele, care mă bucură, și cărora le acord răbdare. Căci dorințele se pot îndeplini. De ce nu folosesc cuvântul vis? Păi, am prostul obicei de a crede că visele se duc într-o stea și rămân acolo, și mi se lungește gâtul tot privind spre ele. Și, la urma, urmei, cine ar fi visat la așa ceva? Priviți, aceasta e casa mea, iar când e vară și sunt flori, lumea se oprește, din drum, și face poze. Dar eu cum să fi visat că pot sta în pădure, dar, totuși, în centrul Brașovului, că am stânca în curte și priveliște ca la Belvedere? S-a întâmplat, însă, iar de aici adunăm realitatea.
„Doamnă, aveți o casă de revistă! Oricum, să știți că, în revista ochilor noștri, e o încântare!”, mi-a strigat cândva un turist rătăcit pe poteca mea.
Stați, că nu mă-ncred. Știu cât m-am străduit să aduc forma asta fără să fac modificări de structură. Pare modernă, nu? Ei bine, „pe afară e vopsit gardul și înăuntru e leopardul”! Totul se oprește în prag! Dincolo de prag, trăiesc eu. Nehotărâta. Omul care nu poate lăsa modernul să se așeze peste tot și care știe ce vrea, chiar dacă pare că nu.
„Fiecare inimă are podul ei de vechituri, dar pe care nu se îndură să le arunce niciodată, ci le scutură din când în când”, spunea Mușatescu, iar eu îi dau dreptate total, căci am scuturat, dincolo de prag, cu inima, istorii și întâmplări din obiecte-mobilier deloc moderne.
Am luat lucruri separate, din lemn, cu așchii rupte, cu julituri care încă îmi vorbeau despre cei care le-au produs, și le-am așezat în colțurile acestui vis împlinit, casa mea. Le-am primit cu o rugăciune de mulțumire pentru cei cărora le-au fost de folos cândva. Dintr-un jug, am făcut lampă, dintr-un oblon vechi, un decor, dintr-un abajur demodat, un cuier nou, dintr-o ușă de dulap, ușite la sufragerie și aș lungi-o așa până mâine, căci mereu mă chinuie duhul transformărilor.
Vă întrebați ce m-a apucat de „mă laud” așa frumos? Păi, lucrurile au rămas încropite și am primit recomandări surprinzătoare despre cei de la Diego, care s-ar implica mai mult decât alții, că au și de unde, și cu ce, și disponibilitate, iar site-ul lor e plin de sugestii, servicii, facilități, idei, bonus – card de fidelitate cu reduceri. În plus, după ce îți pui acoperiș, te asiguri de ferestre bune, de căldură și apă caldă, ai și niscai lucrușoare chic, parcă banii nu mai sunt pentru toate mofturile, oricât de folositoare ar fi, și te îndrepți într-acolo unde găsești de la sfaturi și indicații…până la iarbă artificială, din aceea cu păr lunguț, cum vreau eu pe lîngă balansoar, în curte. Și așa mi-ar strecura și mie soluții de înfrumusețare. Nu personală, ambientală, firesc.
Motiv pentru care am dat drumul dorințelor, deci îmi pot imagina că în podul-dormitor, stilul rustic ar putea să se îmbine cu cel modern – și nu doar acolo, ci peste tot -, să scap de preșurile care au avut un provizorat bun, dar pe care le-am adus, după atâta curățare, la stadiul de cârpe, și să îmi pot permite o mochetă, din perete în perete, care să fie măsurată corect, tăiată după fiecare stâlp, căci sunt câțiva în încăpere. Ba, încă, plusez, căci le vreau într-o singură culoare, surfilate perfect și întinse pe suprafață ca un câmp moale, pe care să te așezi comod, pe perne, să citești sau să privești panorama aceea de care vă vorbeam. Șezătoare aș face, cu toți ai mei, de drag. 
Nu mă mai laud că văd cerul cum privesc în sus, prin iluminatoare, dar îmi imaginez că-mi flutură pe baldachin niște perdele din acelea diafane cu un imprimeu de zici că-s fluturi încremeniti. Știu că sunt flori, dar eu aveam momentul meu de fantezie. Acum să fim serioși, și peste noi trece vremea, și nu ne dorim a fi schimbați cu alții, dar tot ne place o haină nouă, o culoare frumoasă a părului, o tușă cu ceva chic, care sa ne mentină plăcuți ochiului și conform vremurilor. Dacă e vreunul care nu dorește asta, să nu citească articolul. Eu nu pot renunța la cuferele mele misterioase, dar pot spera la un covor nou, care l-ar înlocui pe cel pătat din sufragerie. Cum? Exagerez? Da de unde! Exagerare ar fi dacă aș fi optat pentru un parchet laminat rustic, căci au o gamă foarte largă, și dau inclusiv instrucțiuni și accesorii pentru montaj perfect; dar ce rost ar mai fi avut să le mochetez, iar eu la moftul ăsta nu renunț, așa că mă mulțumesc cu lemnul masiv, de brad, ce-i drept, al dușumelelor mele.
Bine, lemn masiv uzat pe alocuri, sau vintage-forțat, căci rotweillerița mea a avut grijă de acest lucru. Deci toana cu mocheta beige-crem, sau alte derivate, din fantezia mea, e necesitate, să nu mai aibă ce zgâria niciodată. Cum? Voi curăța mai mult? Ei și ce? Chem ajutoare, au niște sprayuri Tulipo, de scos petele, excelente.
În fine, cum trebuie să existe și un alt inconvenient, dincolo de gard, între case, apare un bloc, iar tot cheful meu de a vedea Brașovul, seara, se va termina, brusc, căci e posibil să dau de ochi străini, curioși să vadă tot love story-ul de la noi. Îmi imaginez, din nou, că am procurat niște draperii rustice crem, care s-ar desfășura într-o cortină, încât pot juca teatrul meu preferat, cu mască și fără mască, oricând. Aș folosi o prindere direct din tavan, cu accesorii de la ei, normal, să etanșeizeze totul încât nici ochi de muscă să nu poată intra și le-aș răsfăța cu ciucurei, șnururi sau orice podoabă potrivită. Nu ar strica să tapițăm, în același material, fotoliile și canapeaua. Gen husă, pentru canapea, și numai pentru musafiri, căci Lupu’-Băiatu’ nu ar fi de acord cu tot farafastlâcul meu de prințesă. Nu știe cu cine s-a pus, căci eu nu renunț!
Baia e locul care arată că nu am cine știe ce mofturi, de fapt, căci e nerenovată. Deloc. Aici au rămas semne care demonstrează cât am muncit să obțin, eu, un cadru fain pentru această piesă de teatru a minții mele. Veți râde, dar voi dori, pe viitor, trei pereți înfrumusețați cu tapet, am văzut la sora mea asta; hai și câteva lambriuri, să fiu în ton cu restul casei. La câte modele sunt, greu mă voi hotărî, dar cu siguranță voi păstra aceeași notă a casei. Ce notă? Nu știu: rustic– retro-vintage-Diego-tres chic blanc. Pe jos, în schimb, pardoseala specială rezistentă la apă, pentru încăperile umede, mi-ar elimina orice teamă de nepotrivire cu apucăturile lui bărbatu’ meu care se crede rățușcă, uneori.
Bucătăria e singurul spațiu din casă modern, așa că nu-l atac energetic, dar cum nu renunț la ideea de melange, niște perdeluțe speciale, romantice, ar fi perfecte, căci casa mea are trei gemulețe, extrem de mici, pe care prietenii le numesc, ochii soacrei cu trei nurori. Uite ce frumos i-aș machia, zilnic. Nu mai zăbovesc pe aici, că mă apucă foamea și pofta de niște desene geometrice prin niște covoare pvc, tare potrivite stilului meu cu note franțuzești, pe alocuri.
Dacă răsfoiți pagina lor de fb sau pe pinterest găsiți la idei de amenajare, încât, sigur, veți alege ceva. Pe mine mă fac mereu să mai vreau să schimb un colț, dar cum ei sunt de atâta vreme pe piață și își adaptează produsele după trendurile fiecărui sezon, eu cred că „acesta va fi începutul unei frumoase prietenii”.
Tocmai ce i-am dat lui Diego, replică de film vestit, deși m-am întristat, un pic, când am aflat că în Brașov nu mai există reprezentanță, căci s-a mutat în apropiere, în Tg Secuiesc și Sf Gheorghe. Rezonabil, zic. Când mă satur de răsfoit site-ul, voi conspecta și prenota ce doresc, într-o „listă de cumpărături” pe care le-o pot trimite și pe care o vom discuta, la fața locului. Va fi rândul lor să-mi explice ce anume s-ar potrivi, mai bine, dorințelor mele și cum vom proceda mai departe, căci intră asta în serviciile de care vă vorbeam; ba, chiar puteți savura o cafea,- o dau ei- căci vă veți relaxa printre atâtea voaluri și taftale, drapaje și tot ce formează basmul lor de succes.
Acum, serios, nu-i așa că pot avea o casă de revistă? Să nu-mi răspundeți! Eu știu deja. Am inventat propriul trend: trendul Adriana: ”Mofturi posibile rezolvate de profesioniști printre vechiturile inimii!” Căci nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie, iar eu sunt designerul propriei mele vieți. Voi alegeti, Diego! E mult mai ofertant și poate da stralucire și celui mai anost loc. Iar dacă nu trebuie să intercalați, ca mine, noul cu vechiul, veți ști, de la început, pe cine și pe ce să vă bazați. Cum spuneam, mi s-a recomandat, recomand și eu la rându-mi. Și încă ceva, stați pe aproape, nu se știe când vin cu fotografii proaspete, în care să pozez accesoriile, mai ales, că spațiul degeaba e frumos, dacă nu investești în el, cu încredere, și cu umor. Daca-l ai. Umorul, nu spațiul.
Ps. Menționez că pe lângă fotografiile luate de pe site-ul Diego, celelalte sunt personale, din realitatea mea de zi cu zi. Știu că nu mă va crede nimeni, dar chiar mi-aș dori fiecare lucru de care am vorbit aici. Mă consolez, însă, că totul poate deveni posibil. La urma, urmei, merit asta.
Cu acest articol particip la SUPERblog Spring, proba nr 3, sponsorizat de Diego România.
Frumoasă casă, s-o stăpânești sănătoasă! Cat despre Diego, numai de bine! Succes !
…mulțumesc tare mult, Eu chiar imi doresc mocheta, dar nu-mi ies calculele. Poate cândva!
Succes și ție!
Dacă ti-o dorești, fă tot posibilul și ia-o. Cu siguranță confortul tău merită un mic efort
…da, voi croseta gandul..
Am făcut un tur de forță al casei și dorințelor tale în legătură cu sporirea confortului interior. Diego, ăsta, chiar există, sau e doar un vis frumos? Trebuie neapărat să le vizitez siteul, poate, cine știe, o hăinuță nouă pentru colțișorul meu preferat, așa, înainte de Paște, s-o găsi!?! Baftă în îndeplinirea dorințelor! 🙂
…exact cum spuneam, dacă n-as avea cam mult de acoperit, aia cu mocheta o vanez de mult. Cat de ieftin ar fi modelul, imi iese o suma frumusica, deci incercam sa cautam solutii ori de adunat bănuti, ori asteptam. Diego ne asteapta..
Stii ca zic eu de șezatoare, cu perne pe jos și muzica franțuzeasca..
… da, chiar cred ca ar avea mare succes sezatorile tale. Diego e bun si asteapta… 🙂
Frumoasă casa ta, te definește. Sau o definești. Avem în comun geamurile mari. Ador să am multă lumină. 🙂
N-am apucat să-i mai fiu decat musafir, in ultima vreme. Trebuie sa apar și prin lumina casei tale, cat de curioasa sunt sa vad ce ați scris am citit doar 3 bloguri. Rușinică mie!
Cunosc senzația. Nici eu nu apuc să citesc ce scriu alții, din păcate intru doar pe câteva cărora le-am rămas credincioasă, deși într-o vreme reușeam mai mut… în fine. Mi s-a condensat timpul în ultima vreme, mi-a rămas mic. Mi-a plăcut ideea cu pozele din casa ta.
…eu sunt fericita cu tine in jur, esti aer proaspat, lasa ca trece si sb ul, acum daca ne-am bagat..bifăm și asta. Sa avem succes, mărțișoaro!
Să avem! 🙂
Nu-i deloc rău să-ți lauzi casa, cuibușorul familiei, așa cum nu-i rău să-ți preaslăvești țara în care te-ai născut și trăiești. Mai ales dacă o faci atât de frumos! 🙂
..acum, și de ar fi, mi-a fost mai ușor sa-mi integrez dorintele printre realitati palpabile. Multumesc, Petru! Sunt in urmă cu Iza, cred ca noaptea asta mi-o petrec cu voi…
Păi dacă meriţi, meriţi!
Mult succes!
Nu-i asa, „domn arhitect”?
Mulțumesc la fel, Radu!
Rustiiiic :)))) Frumusica casa ai, draga mea. Baftaaa!
Ps: Ador trendul Adriana!
Așa-i că e fain să inventezi un trend. Vin mintenaș să-l vad pe Diego la tine!
Mulțumesc, Agu! Mi-ești din ce în ce mai dragă, cum de te-am „ocolit” atâta vreme? Inexplicabil..
Vechiturile inimii tale şi amintirile mele din copilărie… Locuieşti pe cea mai ascunsă stradă şi neştiută de foarte mulţi braşoveni, pe Dealul Melcilor, un colţ de Rai plin cu taine şi „comori”… Cum îţi spuneam şi pe FB, chiar ieri am trecut pe strada ta şi pe lângă casa ta, unic pusă parcă-n drum, la adăpostul pădurii şi stâncilor… M-am oprit în locul unde începe pădurea, după casa ta şi am vorbit cu unul dintre câinii tăi… M-a lătrat un pic şi după ce am început să vorbesc cu el a început să se bucure şi să dea din coadă… Îmi amintesc momentul când au venit părinţii tăi la noi şi ne-au zis că vom fi vecini. Nu erau foarte hotărâţi dacă e bine să facă achiziţia, casa fiind una foarte veche şi care necesita multe renovări şi reparaţii. Toţi le-am spus că merită şi numai pentru locul respectiv şi că în timp poate deveni ceva de vis. Asta se întâmpla acum mulţi ani, când oamenii noştri dragi erau încă lângă noi. Uite, că nu ne-am înşelat! Ai o casă de vis! Ultima dată când am intrat în ea era într-unul din momentele tale cele mai triste din viaţă. Mă bucur că am fost atunci şi am privegheat în noaptea aceea. Nu mai ştiu câţi ani sunt de atunci, că viaţa ne-a ţinut departe una de alta. Sigur că îmi imaginez că este cu totul altceva acum, cu atâtea schimbări în viaţa şi în casa ta. Abia aştept o vizită, să-ţi văd visul! Te îmbrăţişez! Şi m-ai făcut curioasă de Diego… Poate îmi rezolvă şi mie „vechiturile inimii”…
Pe mine nu m-ar crede nimeni ca fiecare obiect ales chiar mi-ar folosi, de fapt asta e pentru mine, in acest concurs, ori un minus, ori un plus, pentru ca scriu ca si cand chiar m-as putea folosi de aceste produse. Iar aici sa fim cinstiti, cine nu are nevoie de draperii, parchet, mocheta, mai ales mocheta, marea mea dorinta, covoare, tapiterii, galerii orice lucru de atata nevoie in orice casa.
Cat despre casa mea și amintirile mele impletite, după lansare ne vedem mai intai noi doua si apoi cu băietii. Simt ca după asta, lucrurile vor ramane impletite, acum mi-ai simti oboseala, lipsa comunicarii directe, și tot ce imi aduce lipsa timpului liber, de cand m-am bagat in atatea proiecte. Te pup, cu tot dragul și multumesc pentru tot!
Adriana, ai o casa care iti seamana. Vad ca ai aranjat-o in ultimul detaliu cu foarte mare dragoste. Combinatiile de nou si vechi ii dau o nota de caldura, ca o respiratie calda, ca un suflet. Sa o stapanesti sanatoasa si sa te bucuri de ea!
Știam că o să-ți placă. Știu că împărtășim gusturi asemănătoare și asta mă bucură. Am pus fotografii emblemă, dar cum eu cred in lucruri poveste, as scrie un roman despre fiecare, de la intalnirea cu obiectul, până la oamenii care au facut asta posibilă. Mulțumesc pentru aprecieri, să ai o primăvară frumoasă și senină ca tine!
Casa ta poarta amprenta sufletului tau si al omului de langa tine. Imi inchipui ca e o poveste pentru fiecare coltisor al ei. M-am plimbat cu ochii mintii prin casuta ta de vis. Rustic impletit cu modern pe alocuri. Imi si imaginez o seara cu o sueta pe acea mocheta pe care ti-o doresti, langa oameni dragi, privind Brasovul in amurg de vara.C ei de la Diego, au o gama larga de produse si sincer am fost in magazinul de aici si nu mai stiam in ce parte sa ma uit. Acum, vazand pozele, mi-ar place o camera cu perdele si covor floral si accente de lumina si vara.
Din vis în vis, ajungi în paradis!
Ți-ai amestecat visele nerostite poate, cu oferta bine cercetată, bag eu seama. Și ai reușit să induci, cred eu, dorința de a vizita pe cei cărora le faci reclamă. Tu cred că mă știi, nu sunt prieten cu advertorialele, dar al tău îmi pare extraordinar. Îmbină așa de frumos utilul cu plăcutul (scrisului tău), că merită un premiu. Din partea mea ai felicitările, masa și dansul urmând a-ți fi oferite, sper, de catre cei de la Diego.
Mi-a plăcut și cum ai îmbinat fotografiile, ale tale cu ale lor.
De tine îmi era cel mai teamă, mai teamă decât de juriu. E al treilea advertorial din sb ul asta, sb pe care vreau sa-l abordez exact cum sunt eu, chiar dacă par plicticoasa si previzibila pentru unii concurenti. Normal ca ma folosesc de ce am, concret, fantezia venind la mine doar in cazuri de necesitate. Daca la aspirator am scris despre o intamplare haioasa, reala, dar cu drame fine, dacă la cel cu ia si glia am făcut cunostință oamenilor și cu ceea ce face Mihai, cu costume naționale pentru copii, dar și cu evenimentul din 25 și cartea mea, aici casa imi era emblema.
Asa că mă bucura reactia ta. Bifez si sb ul, iar mai apoi vom vedea ce va fi. Esti un prieten pe cinste! Sunt onorata sa te am prin preajmă. Sa ai timp bun pentru odihnă și lucruri faine. Mulțumesc pentru tot!
..apropo, sa-mi aduci aminte sa scot catrenul de pe invitatia la nunta mea cu Mihai. Restaurantul se numea….Paradis, ehhhh..
La celelalte două articole nu ți-am comentat, nici nu rețin dacă am lăsat câte un like sau nu, dar le-am citit sigur. Mi-au plăcut și acelea.
Azi s-a-ntâmplat să am și timp, căci sunt „în deplasare”, nu lucrez, iar afară stă a ploaie. Încerc și eu să mai recuperez câte ceva.
Să reușești la SB! Păstrez gânduri bune pentru tot ce faci în perioada asta.
Tare mi-aș fi dorit să pot ajunge la lansarea de carte, dar…
…asta nu va fi decat un moment scurt de bucurie, sper, cu drag, in alte momente, doar ale mele, nu intercalata prin alte 7 lansari de carte. Culmea, acum, nu mi-as dori pe nimeni alături, e prea mare deranjul, chiar si pentru mine, pentru 15 minute de basm. Vom vorbi altadata despre asta, acum ai grija de tine, mă bucur ca ma sustii. Am citit raspunsul tau și pe pagina ta de blog, am zambit cu toata inima mea. Revin pe seara.
Nu am calculator … 🙁 Scriu de pe mobil – detest asta – dar tot trebuie sa-ți spun ca esti BUNA! Si inteleg de ce ai intrat in jocul Superblog! Bravo!
Asta e tot ce-mi doream să aud de la tine, că nu mă pierd eu, ca stil, datorita acestei provocari. Trebuie sa bifez si asta și o fac cum ma pricep. Tu mă simți, și îmi e suficient. Eu nu scriu de pe mobil nici daca e de musai, asa ca apreciez inmiit comentariul tau. Te imbratisez cu tot dragul.
Umorul îl am! Îmi lipseste spatiul! Sau mai mult spatiu.
Asa este, Adriana! Nu-i frumos ce e frumos, ci e frumos în masura în care te încânta pe tine. În materie de decoratiuni interioare si design gusturile sunt atât de variate, ca e musai sa te limitezi la a multumi un singur suflet: pe-al tau!
Eu am coltisoarele mele… îmi plac, le ador. Pacat ca nu ma mai pune nimeni la colt acum. Acolo mi-as face veacul!
Când eram mică, apropo de ce spui și fără nicio legătură, ai mei mă puneau la colț. Ei uitau ca m-au pedepsit, dar eu eram in stare sa stau acolo și trei zile. Soră-mea, in schimb, in cinci minute dispărea. Așa suntem și acum: ea e o căutătoare neobosita, eu sunt in stare sa ma pun singura la colt, din prea multa precauție.
Te pup, Dani! Mi-a fost ciuda pe tine, să știi!
Minunată căsuţa voastră! Acum şi mai mult îmi doresc şezătoarea aia 😀
Adriana, tu faci cumva o vrajă şi transformi chiar şi un text scris pentru SB într-un fel de basm.
…dacă nu scriu SB-ul in stilul meu, jur că mă retrag. N-are niciun haz. Sa stii, insa, ca am gasit avantajele participării, dar ti le spun eu altadata.
Sezatoare facem, sper…cândva..
Mie îmi place titlul, Adriana. Cât despre casă ce să zic, îi cunosc aproape fiecare colțișor, din descrierile și fotografiile tale. Și mai știu că nu va rămâne mereu așa, ție îți vin mereu idei noi de redecorare…mutatul mobilei e emblematic pentru tine.
..am ras, și ieri am mutat mobila, fix in coltul de sub scara am pus iar masa verde, ca vine vara și lasam mereu geamurile deschise, mi-am recapatat masuțul mic. Sincer, și mie imi place titlul.
Nu știu dacă Diego ar fi avut banii necesari pentru a putea plăti un asemenea text frumos ca sa i se facă reclama. Numai pentru frumusețea scriiturii ai merita mocheta aia :-).
În altă ordine de idei, mie îmi place la nebunie terasa cu măsuța rotunda și scaune, cu copertina aceea la care visez și eu.
Să fiți sănătoși și sa va bucurați de o așa căsuță frumoasă!
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. E casuta povestilor, ca nu degeaba mă invart eu in jurul acestui cuvant. In rest, tot cumpăr eu mocheta aia, dar mai asteptam nițel. Sa-ti iei copertină, de multe m-a scăpat.
Nu mă pot hotărî dacă iau copertina sau închid cu lemn terasa. Mi-as dori a doua varianta însă nu am ajuns la un numitor comun cu domnul soț. Momentan avem umbrelă vara, pe terasă, așa că suntem cumva acoperiți. 🙂
..eu as acoperi-o, daca ai aceasta varianta in calcul. Copertina nu e suficient de rezistenta la ploaie și trebuie sa o inclini destul de mult, eu am mult soare si o folosesc ca parasolar. Candva voi inchide terasa, dar cine stie cand va fi asta. Brasovul e cu vara intr-o joi, asa ca …merita sa alegem asta..
Noi stam langa un lac si e destul de mult timp vant si mai rece, d-asta iau in calcul s-o inchid in lemn.Dar nu acum, cand s-or mai strange bani.
….asa gandesc și eu, am facut un calcul și nu-mi iese bugetul, dar vine vremea sane „laudam” și cu reusita asta
Adriana, cred ca s-a cam spus tot ce era de spus. Mai adaug doar ca mi-am pastrat linkul lor, pentru ca mi-au venit si mie cateva idei. Cat priveste casuta ta, pare sa fie asa cum esti tu! Dar cred ca deja stii asta. Pare izvorul tau de bine si de inspiratie!
Succese si zambete!
Cu drag!
..da, ai intuit perfect. e locul in care toate relele dispar și unde trăiesc bucurii nenumărate. Poate de aceea imi doresc și lucruri, nu doar emotii, e ca un tot.
Multumesc ca ai inteles asta, Suzana!
Seara faina!
Suuuperbaaaa! Aveam nevoie de un pic de inspiratie pentru primavara aceasta!
De câte ori vorbești despre casa ta mi-o imaginez undeva la poalele Tâmpei. Și cumva, îmi amintesc de un patinoar (care nici nu stiu dacă mai există) din acea zonă. Gânduri de om care și-a lăsat o parte din inimă în orașul tău. Voi fi acolo peste două luni și ceva. Poate reușesc să te scot (pe tine și pe Camelia) la o cafea! 🙂
…casa e in apropiere de Tampa, asa e! Si patinoarul, și noi..cand vii, sper sa nu te ratez iar..
iata ca am fost si in vizita la tine 🙂 Foarte frumos, asa cum imi imaginam. O sa revin 🙂
Are tot felul de alinturi casuta mea, de la casa cu păpuși, cu povesti, casa muntelui, casa cu pisici desi am caini, casa cu steag. Ma bucur sa te fi avut in vizita, Voi veni și eu mâine cu tot dragul, macar in casuta blogului.
J’adoreeeeee ! Un mic stil frantuzesc …. O casa superba, calduroasa care emana multa multa iubire !!! ❤
Îmi plac visele, traiesc din ele … si uneori devin realitate !!!! Te îmbratisez ???
Tu chiar ai muncit sa-ti construiesti visul, cu mainile tale, cu fiecare coltisor, dacă ar fi sa-mi pot construi o casa, as vrea una pe un singur nivel, exact ca a ta, cu obloane, terasa și loc verde, cu gardul ala viu, cu piscina gonflabila. E perfect la tine.
Sora mea,astia de la Diego trebuie sa iti dea premiu de sinceritate,caci noi chiar le apreciem produsele,am casa plina de tapet si parchet laminat de la ei,iar tu chiar ai nevoie de toate acele produse….de foarte buna calitate si superpreturi!
Auzi, tu in cateva cuvinte ai sintetizat tot. Noroc ca am martori ca e bună și fantezia de ceva, dar mai bună e realitatea, ca a celor de la Diego și cea din casa mea!
Cu tine am reușit să avem casa din vis, căci eu am vise, spre deosebire de tine. Cu Diego as putea sa-ți indeplinesc dorintele cu tapițeria crem, draperii și mocheta aia bej, dar mai asteptam putin, poate îi convingem sa se reintoarca in Brasov.
..ei bănuți să fie că drumul spre ei e ușor..
Mulțumesc tuturor pentru sustinere, tocmai am castigat această probă și sunt tare fericita! 99 din 100. Un covor de la Diego tot primesc. Sponsor drăguț, Diego ăsta.
Frumoasă casă, frumos articolul, binemeritat premiul!
..iar ție, îți mulțumesc nespus. Nu oricine ar lăsa un mesaj de felicitare! Sunt onorata! E prima oara cand particip, dar o fac cu bucurie! Succes și tie, felicitari pentru orice articol scris in sb, e o izbanda, din punctul meu de vedere! Zi buna!
Imagini din pod si de pe terasa am mai vazut, imi place la tine, in caz ca nu am spus deja. Tare faine sunt usile acelea unde sta deasupra placuta pe care scrie hotel! Imi place sa admir frumosul altuia si sa ma inspir pentru propriul vis.
Din toata casa trebuie sa recunosc ca dormitorul este camera pe care o astept cu sufletul la gura, tapet am. Sper sa apuc ziua in care sa impartasesc modul in care s-a amenajat.
Nu de multa vreme am vazut si la noi in oras unul proaspat deschis, acasa am primit un pliant pe care l-am citit in timp ce dragul meu imi ghida pasii. Uneori mai merg si cu ochii inchisi, si alerg cu ochii inchisi pe portiuni mici. Ma ajuta sa-mi reglez respiratia spre mirarea sotului. O tin aproape, pentru draperii si perdele si ce o mai fi nevoie.
Felicitari pentru castigarea probei!