Am făcut un test. Cât de fidelă îți sunt.
Am picat la toate întrebările, pe rând.
Și mi-am zis că nu-i a bună!
Că în zbor de cuvinte,
Sigur, m-ai lăsat tablou
Cu vreo replică efervescentă;
Cu siguranță, aceea mi-a dereglat graficul.
Sau poate niște muguri cu verde roz,
Ori, poate, vreun parfum de corcoduș mirat, ce zici?!
Ba nu, cred ca niște sunete venite din pădure
M-au preschimbat acum, la maturitate, în alta!
Da, privește-mă!
Am cristale argintii pe pleoape:
Când clipesc aud iarna,
Când dorm visez vara,
Când te privesc te văd într-un copac, după zmee tricolore.
Ce cauți acolo?
Nu vezi că-i deranjezi coroana?
Da, știu, stă în natura ta sa te cocoți spre Înalt.
Atunci de ce te miri că am picat testul?
Nu mă pot ține după cei Aleși,
Îmi sunt fidelă mie și Lui;
Cu tine merg umăr la umăr,
Căci încă mă-nveți acceptarea.
Cercul? Nu! Azi lasă-l, nu mi-l aminti
Suntem în el.
Auzi? A sunat telefonul,
Nu era testul meu;
Au greșit,
Noi..suntem în cerc.
Pentru totdeauna.
Cuvintele de adineauri?
Ei, aș! Niște alinturi!
Aveai vreo îndoială că e altfel?
Duzina de cuvinte cu numărul 77 e azi aici prin cuvintele: muguri,verde, coroana,parfum, cristale, natura, tablou, zbor, efervescenta,maturitate,, sunete, test. Veți găsi și alte variante în tabelul găzduit de Eddie. Eu am vrut sa imi țin promisiunea că nu mai sar peste duzine, dar tot m-am rătăcit prin desiș de preocupări ciudate.
..inițial, am scris că atunci când clipesc „aud” iarnna, era datorită zgomotului de cristale. M-am sucit, printre nevoi ne-literare care sa nu mă duca in discutii …degeaba.
Nu-i asa ca am gresit că nu-mi pastrez ideile de inceput? Oare mi-e teamă de privirile care pot intelege, mereu, altceva?
Părerea mea este că, cel mai ades, cel dintâi gând ar trebui păstrat, căcu „sună” mult mai personal, pornit direct din suflet. Și chiar îmi place cum ar fi sunat:
„Am cristale argintii pe pleoape:
Când clipesc aud iarna,
Când dorm visez vara,”
Păstrează-n suflet gândul cel dintâi,
Iar gândul de pe urmă, îl alungă,
Căci cristalină este iarna lungă,
Nu-i vremea să-ți pui vara căpătâi.
Asta ca să aduc și eu o tentă poetică în comentariul meu.
Asta e problema mea mare, mi-e teamă de „cinismul” unora, de tăvălugul privirilor care se așteaptă să greșesc. Sunt pățită și m-a marcat. Mulțumesc, Mugur, e important pentru mine sa vad semnul tau aici.
În arta scrisului, unele aparent inadvertențe lingvistice pot deveni adevărate arme în mâna scriitorului. Unele chiar au fost acceptate și au căpătat și nume: „licențe poetice”.
Apoi, cred că are mare importanță ce și cum vrei tu să transmiți prin scrierea ta. Mai puțin importantă este imaginea ta în fața altora, căci aceasta este ralizată, în fapt, de cei care te privesc, necum de tine însăți. Recunosc însă puterea de manipulare a sarcasmului unora. Poate ar fi bine să reușim detașarea de lumea asta care nu face decât să vâneze greșeli și să dea verdicte. Prea puțini dintre aceștia își vor studia propriul ochi, pentru a vedea dacă nu cumva au și ei o bârnă pe acolo.
Mulțumesc!
Puteai să auzi iarna, sunt versurile tale şi ai voie orice în ele, că doar tu le scrii. Cu iubirea şi încrederea alături de care mergi umăr lângă umăr poţi face multe, chiar şi nesperate şi asta e minunat. 🙂
..eu mă simt mai liberă măritată, de exemplu. Spun asta mereu, dar versuri cu tentă romantică, desi le scriu usor, parca nu-s din mine daca nu le adaug putin din ceea ce am….libertatea totală, dar asumată.
Și tu urci spre Înalt o dată cu cel Ales, pentru că atunci când mergeți umăr lângă umăr te ține de mână.
…si ce bine e!