Lumea tace,
Ascunsă sub muguri de salcie blândă,
Se sparg broboane de viaţă în sunet surd,
Cad urme de gând
Dintr-o carapace
A unui vânt ce-a plecat spre pământ.
Dar lumea tace,
Şopteşte printre pietre albe,
Încă nearse de soare, anul acesta.
Şi ce dacă!
Păstrează în ele toate verile trecute
Şi vorbele spuse, atunci,
Ascunse-n tăcerile de azi.
Şi-ascult tăcerea
Ca pe o simfonie
Ce-mi cântă numai mie dorul ei;
Nu tace lumea, ci îmi tace mie
Potopul de păreri de nicăieri.
Îmi prind cuvinte-n păr
Ca pe podoabe
Să-ncerce a zbura cu adieri de vânt
Şi-atunci, poate-or striga,
Căci nu se face
Să lase loc tăcerilor de ieri.
E ”azi” şi nu mai tac!
Deşi nu am nimic de spus,
E de ajuns.
Frumos ai prins în cuvinte tăcerile pietrelor, ale lumii. Tăceri de ieri transformate-n gânduri. Zi frumoasă cu soare-n suflet! 🙂
Cand soarele nu aduce inca noutățile lui, nu poti decat sa primesti căldura ascunsa in lucruri, chiar si in pietre. Aduni povesti…
Adevarat! 🙂
Poeta din tine candidează cu prozatoare neobosită. Nu pot să mă decid care-i mai bună, că amândouă dovedesc un talent remarcabil. O duminică cu multe satisfacții, Adriana! 🙂
..nuuuuuuuuuuuuu! Am drag de scrisul ăsta care mi-a venit dar când mă așteptam mai puțin. Sper că ai petrecut bine, Petru!
A fost bine, în duet cu soră-mea. Dar și mai bine-i c-a trecut și putem aștepta alte zile frumoase. Din care-ți doresc cât mai multe! 🙂
..asa sa ne fie, Petru!
Frumos ne spui când n-ai nimic a spune!
Petreci tăceri, pe o cărare-n lume,
Ne-aduci un gând ce-a izvorât din piatră,
Căci slova ta nu vrea ca să ne „tacă”.
Frumoasă ți-e tăcerea-n vers și gând,
Când lași cuvintele să curgă, revărsând
Preaplinul sufletului tău,
Pe care nouă, tu, ni-l faci cadou.
Curg iar din mine stări conflictuale,
Dar nu le strig, căci nu le vreau în cale,
Și-atunci mă uit la pietre calde; tac zâmbind,
Și le cobor în versuri care…prind
Alte comori, alți oameni, multe clipe
Cu soare rătăcit din cele ale aducerilor-aminte!
Te salut cu tot dragul!
A sti sa asculti tacerile este o arta.
A le si intelege este un dar – har!
Cand le impartasesti parca le intelegi mai bine si tu si noi…
Zile frumoase de aprilie!
Nu știu dacă le-am înțeles mereu, acum știu că, uneori, ne păzesc de multe neplăceri. Târziu am învățat asta. O săptămână minunată să ai, Suzana!