-Ce faci?
-Calc!
-Pe bune?
-Pe bune, cu fierul de călcat pe care l-am primit de la tine, de ziua mea!
-Adică de Crăciun, că de ziua ta ți-am luat mașină de tocat electrică!
-Cum pe aceea nu ai luat-o de ziua lui Mihai și mie mi-ai cumpărat, de fapt, serviciul ăla de masă? Da, acela de care îți luasem și eu, „ca din întâmplare”, și am concluzionat că pare ca și când ne-am cumpărat singure cadoul. Tare neinspirate am fost.
-Auzi? Eu te-am întrebat ce faci, nu am venit să număr zestrea pe care ți-am adunat-o de aniversarile….noastre. Niciodată nu ții minte ce-ți iau de ziua ta. Apropo de împărțeli – mai știi anul ăla în care atâta ne-am îmbârligat darurile și banii disponibili pentru cadouri, încât, la final,..îmi dăduse că tu mi-ai luat „un loc de veci” de ziua mea?
-Brrr, sinistru. Mi-amintesc perfect, strecurasem și alte cheltuieli prin bugetele noastre. Bine că mintea ta agera a sesizat și măcar o mânecă din paltonul ăla al tau minunat sa fi fost dar de la mine.
-Hai, că iar le încurci; ăla e de la soț, tu mi-ai luat…
Pentru cine nu știe, eu sunt născută în 18 ianuarie, sora mea în 24. Tot ianuarie. Aniversările noastre sunt extrem de apropiate, evident. Ea face cadouri mereu, eu sunt lefteră în ianuarie, aproape de fiecare dată, așa că îi iau cadou cu mult timp înainte, deloc, sau ..mult după; dar plecând de la discuțiile noastre, de mai sus, spuneți voi dacă nu v-ați revizui atitudinea? Și nu, nu fac un caiet pentru uituci, nici nu scriu vreun articol în care să pozez darurile primite sau dăruite, ci mai bine aș căuta ceva cu rol de nu mă uita. Ceva care să conțină puțin din mine și mult din acela căruia îi trimit dragostea și aprecierea mea. Ceva despre care să ȘTIU, peste timp, cu ce ocazie l-am primit sau oferit. Și pentru asta o bijuterie personalizată mi se pare ceva extraordinar pentru sora mea, de exemplu. Sora mea, cea de profesie nașă, care a botezat o grămadă de copii și a cununat câteva cupluri bune și care are încă în plan să dubleze efectivele. Sora mea ..generoasă. Sora mea….
Când eram adolescente, tata ne-a adus, cu mare aventură, din Libia, inițiale de aur cu numele noastre. Eu îl mai am, ea nu, motiv pentru care îi voi așeza, într-o cutiuță, o bijuterie lovebird cu inițiala „S” pe care să o poarte cu dublu sens:
- – de aducere aminte a unor vremuri când aceste bijuterii erau o raritate, și când tata a ținut să își cadorisească prințesele – au trecut 25 de ani de atunci și asta mă tulbură;
- – și de dragul unui 24 ianuarie sau pur si simplu- de ziua surorilor fericite -, zi inventată ad-hoc, care nu va mai trece nemarcată, cu siguranță.
„Pe nisipul de la mare
Eu ți-am scris numele tău,
Și-a venit furtuna mare,
Și l-a șters, îmi pare rău.”
..așa fredona tata melodia „Șaraiman”, a Romicăi Puceanu, în timp ce anticipa ceea ce aveam să aflu, atât de târziu, că numele noastre sau inițialele pot fi purtate și păstrate cu drag, peste timp, aducând omul și povestea..împreună, în inimă și lângă inimă. Timpul și vremurile n-ar mai șterge nimic. Tata nu mai e, dar darul lui există, ca semn, ca poveste. Asta vreau și eu, ca darul meu să poata fi..punte peste timp, colivia bucuriilor simple, semnul nostru regăsit, literă de aur pentru care nu mai trebuie să bântui prin țări străine pentru a o putea avea.
N-am să mă pierd în descrieri, știu că fiecare dintre voi puteți traduce și da semnificații personale, în funcție de destinatar, în orice obiect găsit aici și care s-ar potrivi ..mănușă. Bijuterii cu rol de nu mă uita, bijuterii potrivite fiecarui om simplu sau complex, iubitor sau nu de podoabe, bijuterii simple pentru fiecare buzunar, în combinatii de argintiu și auriu, prețios oricum, chiar dacă e vorba de argint sau aur, fie el aur alb. Vă puteți scrie poveștile pe medalioane, puteți să vă purtați semnificațiile, de voi știute, sau puteți dărui celorlalți..o parte din ei pe care doar voi o cunoașteți. Deja foșnesc de plăcere doar la gândul de a purta dragostea…. prin bijuterii, dar nu înainte de a-i strecura surorii mele semnul lovebird de unde va putea cadorisi finii cu lănțicuri cu inimioare și inițialele celor doi, sau brațări personalizate, pentru copilașii pe care îi va ține în brațe în zile importante.
Mereu am adorat lănțicurile cu nume. Mi se parea fascinantă Carrie Bradshaw din „Totul despre sex” când apărea creață, ciufulită și cu numele ei așezat în bijuterie. Îmi amintesc că pierduse și regăsise medalionul, în escapada ei la Paris, și cum eu ador Parisul, ador și secvența cu lansarea cărții sale, din librărie, în timp ce ochi curioși se pironeau pe gâtul ei unde strălucea împletitura aceea de litere pe care scria Carrie.
Creață și ciufulită sunt, carte tocmai ce am publicat și eu, e doar un exercițiu de imaginație să mă văd într-o librărie citind din „Nume de cod – Povestitoarea”. Doar pandativul VEDETĂ lipsește. Să mi-l cumpăr singură? Aș putea, dar parcă m-aș lăsa cadorisită cât să poarte cu el, ca o bătaie de gong, semnificația și siguranța că, în sfarșit, am ceva pe care știu sigur că nu-l mai atribui altei persoane și altei date. Știu că trebuie să vorbesc doar de ACEA bijuterie și nu alta – de asta am și ales inițiala pentru sora mea – dar cum noi două suntem în simbioză, cred că îmi înțelegeți freamătul. Suntem literă și cuvânt. Împreună.
Îmi aștept acel „Adriana”, înșirat pe fir metalic, exact ca în poveștile mele „înșiră-te…mărgăritare”. Sigur nu voi uita vreodată! Dăruiți și primiți. Noi, surorile, am primit o lună ianuarie ca aniversare comună, un împreună și posibilitatea să pecetluim frumos legătura noastra cu o literă și un cuvânt. Mulțumim, lovebird.ro!
Până la urmă ai reușit să te hotărăști asupra unei bijuterii simbol, alegând ceea ce ai crezut că ți s-ar potrivi mai bine. Sper să o primești în curând… 🙂 Am rătăcit și eu printre semnele de pe site, dar nu sunt sigură care ar fi favorita, sunt prea multe frumoase.
…da, sora mea ar merita o litera exact cum am eu de la tata. Cat despre mine, e pentru prima oara cand scriu pentru blogal și fix atunci gasesc raspuns pentru o dorinta veche, veche, care imi parea nu doar costisitoare, dar și greu de gasit. Chiar imi doresc un lantic cu numele meu, și asta e cel mai mare castig..ca stiu de unde voi putea sa il am..vreodata. Rar port ceva la baza gatului, dar de asta nu m-as dezlipi, cred ca fac cheta de ziua mea.
E bine și aaș dacă până atunci nu-l vei primi de la cineva drag. 🙂
..pai, nu degeaba am scris eu un articol intreg, sa dau idei celor in pană, hahaha..
Îmi place cum ai strecurat în poveste acele trimiteri către.
Și îmi place povestea. Cumva mă asemăn cu tine, căci nu rețin la care eveniment și ce cadou am primit.
…daca nu e ceva care sa ma marcheze, sa-mi spuna o poveste, lucrurile „uzuale” nu le pot tine minte. Apropo de asta, povesteam candva despre piesele de mobilier și accesorii din casa, cum ca toate au o poveste și un om asociat…obiectului. Cred ca altfel nu functionez, se pare..
Într-adevăr, lucrurile și poveștile lor se leagă totdeauna. Asta funcționează și la mine, astfel că nu uit niciodată acele situații, oameni, lucruri. Povestea este indusă de emoțiile trăirii, care se păstrează în suflet, iar de acolo se pot readuce mereu în „fața ochilor”.
Numai tu puteai strecura o aşa poveste printre… pandative! 😉
Mi-a plăcut mult!
Eu sunt ca o carte deschisa, se vede ca m-au nimerit din plin cu bijuterioarele astea de poveste. Am avut niste asocieri imediate vizavi de ele. Ma bucur ca ti-a placut abordarea mea. Multi au scris extraordinar. E prima oara cand scriu pentru blogal și am facut-o cu ..multa placere.
Amintiri, momente dragi sufletului, oamenii ce dau sens vietii si un loc special unde cuvintele pot fi gravate din inima pe bijuterii . Sigur va aparea la un moment dat si lanticul:-)
..stii ca se pot comanda și separat? Deci pot spera doar la pandativ, ceea ce pare accesibil…deja. Da, mi-a placut mult sa scriu despre aceste bijuterioare..
m-a amuzat teribil cadoul cu „locul de veci”. Numai tie putea sa-ti vina o asa idee nastrusnica 🙂 Foarte fain articolul, ca de obicei 🙂
..valeuuuu, ala s-a strecurat ciudat in calculele noastre. Era acolo, pe lista cu o contributie, atata am scazut și am adaugat, ca in final eu ramasesem cu produse și Sanda cu niste calcule și acel loc…pe lista. Tot ea a descoperit uratenia, asa ca ne-am grabit iute sa-i luam cadou, sa nu mai uitam ciine si ce a primit. Nu-ti spun ca datorita fazei cu zilele apropiate nu mai voiam cadouri, de asta zic ca orice primim trebuie sa contina o poveste de tinut minte. Multumesc, Cristina.
O poveste …adevarata, acestea sunt cele mai frumoase: trecut, prezent si visele catre viitor! Imi place la nebunie faptul ca sunteti atat de apropiate, asta e tot de conteaza. Darul, oricare ar fi el, si cu absolut orice ocazie sau nici una, prinde mai mult sens cand e daruit cu dragoste! Devine el insusi dragoste!
..exact asta a fost și ideea mea. Cadou ce emană dragoste și alint, afectiune și bucurie. Eu chiar știu ce eforturi au fost pentru tata sa ne ofere, ATUNCI, lucruri care acum par atat de la indemana. Noi am sti, amândouă, si fara acest articol..de ce am alege un astfel de cadou, de exemplu. Chiar și „banalele” lucruri de mai sus mi-au fost daruite cu stil: fierul de calcat mi se stricase, masina de tocat nu aveam decat din aceea manuala care-mi scotea fire albe. Sora mea chiar stie sa spuna povesti prin cadourile ei, de alea de iubire frateasca. Tare-ti multumesc pentru cuvintele lasate.
Cu pandativ sau fara…sigur numele ,,Adriana,, este pecetluit in inima sufletului pereche !
..ce frumos! Multumesc tare mult! As vrea sa cred ca e asa!
Daa…super ideea.. pandativul personalizat…perfect si pentru surioara mea draga !
..oh, da! Sau o bratarica pentru SERENA, cred ca ar fi in locul celor care se puneau ca deochi..
Sa ne traiasca surorile, zic, și noi pe langa ele!
Suflet de poet!!! O abordare originala de trecere la bijuteriii 🙂 chiar sunt dragute si cred ca pentru orice varsta ar fi un cadou minunat!
Multumesc, Antonina! Sunt tare dragute bijuteriile și inspira pe toata lumea cred, la o simpla cautare pe site.
Frumos,super poveste, Super dragute lanticurile.
..clasicul mereu va invinge, cred ca nu s-ar demoda niciodata..
O poveste de poet, mi-a placut mult!
…da, putina poezie in bijuterii..cred ca ar fi frumos sa vedem, asta inseamna ca si-au desavarsit menirea..
Mi-ai dat super idee de cadou cu bijuteriile astea !!!!!
..bun, vezi ca facem 10 ani de aniversare a casatoriei, medalionul mi-ar aminti asta in fiecare zi..
FOARTE FRUMOS ,BRAVO.
..simplu și la obiect. Multumesc..
🙂 Văd că ţi-ai revenit. Foarte bun articolul! Şi interesantă abordarea!
E prima oara cand scriu aici. Imi plac mult bijuteriile astea, si ma bucur ca ti-a placut abordarea mea. Multumesc.
Bun articolul……., interesante bijuterii pentru cadouri..
..și eu ma bucur, f tare ca sunt de folos
frumos articol. felicitari! Imi plac recomandarile tale
..multumesc ..,naomy…
Ce frumos povestesti…si te felicit! Ai facut o alegere inspirata!
Multumesc tare mult. Greu m-am hotarat, dar am mers iar pe emotia lucrurilor stiute..
Ioi… admir persoanele care pot cununa multe cupluri cat si boteza multi copii.
Ela mi-ar placea sa port si eu la gat, mi-ar aduce aminte de multe faine momente, cu copii care mi s-au lipit de suflet, cuvant comun al ambelor prenume, iar la mana o pereche de mustati.
Da, sora mea are deja 4 perechi de fini, vreo 4-5 copilasi botezati și urmeaza a mai cununa 4 perechi, iar de vin copii…tot ea îi va boteza pe toti. Sanatate să aibă și sa avem cu totii. De asta știu ca nu e doar poveste faza cu aceste cadouri inedite și la indemana, de care cu greu te-ai plictisi. Ela…chiar e fain, usor de purtat și mi-ar plăcea sa vad unul la gatul tau. Te imbratisez, mai tarzior, dar stii ca nu am fost chiar ok in aceasta perioada. Incep, insa, sa-mi-adun optimismul de prin colțuri de inimă.