..eu, azi, nu voi cere iertare deplină,
copilul din mine e-n somn adanc și cuminte,
dar parca as vrea sa ma scutur de vină
ca nu pot fi mamă, nici măcar in cuvinte;
n-am călcat cămășute, dar am griji nerostite,
nu am stat cu teama de ce o să fie,
n-am amintiri despre nopți nedormite,
gângureli, priviri calde dăruite doar mie.
tac și-n gânduri m-amăgesc cu senzații,
că, probabil, sunt zana din povesti, ce vrăjeste,
și că-n alte vieți voi avea aspirații
c-as putea sa fiu cea care ȘTIE, și nu doar ..bănuiește.
Nu-s nostalgica, dar sunt realista. Hranesc copilul din mine cu lucruri frumoase, dar felicit parintii care si-au asumat și bucuriile, și tristetile și neprevazutul.
La multi ani lor și copiilor lor, la multi ani copiilor din noi. La multi ani singurului om din jurul meu, pe care-l consider copil mereu, sora mea cea mică.
La mulţi ani surorii tale, La mulţi ani şi ţie şi sufletului tău!
La mulţi ani, copiliţă dragă! La mulţi ani şi românaşului adevărat de lângă tine!
La mulţi ani copiilor-copii şi la multi ani tuturor celor care n-au rătăcit copiii din ei. 🙂
La multi ani ambelor abtibilduri 🙂 !
pofta mare pentru copilul frumos si pofticios din tine :* !
Ești o creangă cu multă sevă și cu frunze dese, nemuritoare. 🙂
Ce cald si bine e aICI!!!
Va imbratisez pe toti și sa ma iertati ca n-am raspuns, nu mi-au fost gandurile acasa, erau risipite prin durerile altora!