Mărgăritare versificate

Cuvintele nu trădează niciodată

Adriana
De ce să strig? Mai bine zbor în vis cu îngeri și cu mare
Prin toamna blondă a unui gând ce pare încălzit de soare;
Mai bine trec cu nostalgie pe munți cu varful prins în Cer,
Mai bine adun fluturi pereche în stele sterpe care pier,
Mai bine pun sub coasta stângă un dor, o năzuință simplă,
O împlinire mai ascunsă și vreo trei fulgi dintr-o aripă
De viață caldă ce nu alege între trecut și-ntre prezent,
Între cădere și-nălțime, între tristețe și regret,
Între sinceritate sfântă pitita-n vorbe adormite;
Pe toate le-as ascunde-n mine s-ascult cuvintele șoptite
Dintr-o iubire roșcovană cu ochii ațintiți spre Marte,
Cu soare in inimă și suflet și  primenite-n puritate,
Care-ar săpa, în timp, povestea unui destin cam imposibil,
De ce să strig când într-o carte as scrie  foarte verosimil
Despre o dragoste  cu farmec, tivita blând cu verde crud
Ca frunzele ce ies din muguri, în miezul nou al unui crâng?
Iar de nu strig nu-nseamnă, insa, c-astept ceva mai în culoare,
Nemărginire absolută, ocean nestrămutat în zare,         
Albastra incredere in cuvinte care se nasc cam pistruiate
De cand și-au cam pierdut și zen–ul și au cerut și libertate;
S-au pus pe șotii, parte-n parte, cu-ncredere in forte proprii,
Sa se aseze precum apa, să nu mai fie-n joc ca stropii,
Sa curga-ncet-ntr-o poveste, ceva sublim, original
Si să creeze, cam năstrușnic, un lucru extraordinar;
Dar mi-au promis că n-or să plece, ca au ceva devotament,
Loialitate princiară, chiar dacă pe-orice firmament
Ar straluci și-ar prinde  sensul ca o pisică-nfometată,
Ce crantanelele refuza pentru o foame de o joacă;
O joaca veche care pare o varza nouă de amănunte,
Chiar ați crezut că nu le pasă și că acum n-or să m-asculte?
Ascund mereu in a mea fiinta, sub coaste, sau in minte clară,
Cuvinte noi sau vechi ce strigă, de bine, dar și de ocară
Si, chiar de e copilarie sa strangi in versuri fara sens
O lume adormita-n clipe dar treaza in litere si vers,
Nu m-au tradat decat pe alocuri, oricat ar fi ele de rele,
Va multumesc cuvintelor că-mi dați mereu praful din stele!
pentru cealaltă variantă, de dragoste, tot cu aceste 50 de cuvinte, dați click pe celălalt blog al meu, aici
duminica
Eu numesc aceasta fotografie DUMINICA. De la ea am plecat duminica, la alesul cuvintelor pentru provocarea cea noua.
vis, îngeri, mare,toamna, blonda, soare, nostalgie, cer, fluturi, pereche,  dor, năzuință, împlinire, viaţă, prezent , trecut , cadere, inaltime, tristețe, iubire, roșcovană, ochii, Marte, suflet, puritate,timp, carte, imposibil, dragoste, farmec,crang, culoare, nemărginire, nestrămutat, albasta, incredere, pistruiate, zen, șotii, parte, apă, joc, năstrușnic, extraordinar, devotament, loialitate, crănțănele, varză, copilărie, (ideal)
Am primit de la cititorii mei 50 de cuvinte sa fac un poem. Recunosc ca mi s-a parut ca nu am cum, ca de data asta ma vor trada cuvintele dar si aptitudinile mele de alchimist fără scop precis. Am realizat insa ca încredere e cuvantul forta. CUVINTELE NU TRADEAZA NICIODATA, dimpotriva, dau bucurie și avant, iar daca la inceput eram convinsa ca se va aseza praful pe ele, acum stiu sigur ca e praf de stele, din mica mea galaxie, galaxia prietenilor. Mulțumesc tuturor!

 

 

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

29 de gânduri despre „Cuvintele nu trădează niciodată”

    1. Uitat-am totuși un cuvînt
      un „ideal” „lucru mărunt”
      m-a subjugat o „năzuință”
      m-am abătut de la credința
      că fiecare are sens
      cuvantul bun, cuvantul vers!

      Multumesc!

  2. Pe mine nu m-au trădat cuvintele, eu le-am trădat pe ele atunci când, fără să vreau, le-am transformat în arme. Reculul a fost atât de puternic și l-am resimțit în străfundul inimii. Încrederea? Are duritatea diamantului care se sfarmă la cea mai mică zgârietură, se risipește toată în aceeași clipă.

  4. Pingback: Aș fi putut să-ți fiu ce-mi ești tu mie… – Ne-poveștile Adrianei

      1. Nu m-aşteptam! 🙂 M-ai luat prin surprindere. Să vedem:
        zbor, cer, speranţă, violet, nori, albastru, condor, zvelt, dincolo, vis, furtună, linişte. Al treisprezecelea e la alegere (jolly joker) Orice formă a cuvintelor!
        Tare sunt curios ce iese din aceste cuvinte dragi mie.

        1. …sper sa fiu pe gustul tau. Uneori chiar daca versurile sunt bune si nu sunt pe profilul celui care citeste, primesti un zambet de îngaduință, pe care niciodată nu l-am iubit. Pe maine!

          1. Par eu cârcotaş? 🙂
            Fii sigură că vei avea o părere sinceră de la mine. Însoţită de un zâmbet că deh, zâmbesc mai mereu atunci când nu-mi bate soarele-n ochi! O să caut poezia la ora 13 şi 13 în data de 13! 🙂 Glumesc, când vrei tu.

  6. „La început era Cuvântul.”
    Cuvântul nu poate sa tradeze,deoarece ,”din El,prin EL si pentru EL sunt toate lucrurile”
    Suntem cu totii entitati rational-sentimentale,expresie a Cuvântului lui Dumnezeu,metaforic vorbind. Suntem ‘pomi fructiferi’ sau ‘copaci”,iar cuvintele sunt ‘sâmburi,seminte sau roade’ prin care Dumnezeu Îsi manifesta IUBIREA NELIMITATA MIRACULOASA,perceputa doar de cei dotati cu cel de-al saselea simt(IUBIREA AUTENTICA SACRIFICATUARE) „ochi de vazut si urechi de auzit”prin care vad si aud ,dincolo de aparentele relative, înselatoare,trecatoare,bucurându-se continuu de VIATA AUTENTICA,REALITATE ETERNA PERCEPUTA DOAR…IUBIND NECONDITIONAT…TOTUL !

  7. Orele târzii din noapte par a-ţi fi sfetnic bun. Mă bucură jocurile tale de acest fel, iar pe tine chiar cred că te destind, acceptând provocările cu zâmbetul pe buze. Seară frumoasă, Adriana!
    Aştept cele 13 versuri. 🙂

    1. …da, ieri a fost zi solicitanta. M-am implicat in adunatul voturilor, dar cred ca e ultima data cand mai intru in lupte inegale, caci desi eram sus cu voturile, mi s-a explicat, azi, cum functioneaza sistemul lor, astfel incat cnci sute si ceva de voturi adunate in mai putin de 24 de ore sa nu fie suficiente pt a castiga. Asa ca da, mai bine raman la astfel de provocari și la ore de noapte in care linistea imi sopteste ce vrea și nimeni nu ma bruiaza cu nimic, iar cateiii dorm, nimic nu e cu agitatie, viata de zi cu zi-facturi, probleme, dispar ca in ceata.

      Numai bine si vouă, Dana!

    2. Definitii ideale pentru inimi pacatoase, pervertite in realitati coplesitoare. Altfel,cred cu tarie in fiecare litera de mai sus.

    1. ..cineva imi spunea ca ma pot apuca de rap. Am ras si cand am recitit textul ma vedeam …rapperita cu mesaj concret.

      Te pup, Mihaela. Ma bucur ca ti-a placut ce a iesit …asa dintr-o pornire de moment, caci am generat provocarea, seara, pe neasteptate chiar si pentru mine…

  9. Frumoasa provocare si mult mai frumos raspuns, ceea ce nu ma mira deloc. Am mai citit „cuvinte” frumoase la tine si cred ca sunt cea mai buna carte de vizita a ta.

    1. Imi plac enorm provocarile acestea. 50 de cuvinte ciudatele nu au fost ușor de impletit impreuna, dar e suficient sa gasesti ideea si curg singure, pravalindu-se ca un torent..din mine.

      Mulțumesc pentru aprecieri, Lămâița!

    1. Ar fi fost ciudat sa fie invers.

      Mie imi mai da cu virgula subiectul, dar eu sunt vinovata, asa cum sunt vinovata si in relatiile cu oamenii. O fi o limitare a mea..

      1. de ce să fie ciudat? 🙂 de-aș fi decis în urmă cu ani să fug de ele, de cuvinte, alegând oamenii, mi-ar fi fost taman pe dos. și-aș fi greșit.

  11. ..da, ai dreptate. Însă mereu am crezut că tu faci parte dintre cei aleși, caci și cuvintele te-au ales pe tine pentru totdeauna, dar într-un timp în care eu nici nu m-aș fi gândit la astfel de alegeri.

    1. ..când oamenii îmi dăruiesc
      materii prime pentru vers,
      ce as putea face mai bine
      decât să nu trădez pe nimeni!

Comentariile sunt închise