23 de gânduri despre „Decojesc o castană, decojesc o mirare”
Decojesc un gând,
îmi adaug o mirare:
oare tu, până când
vei fi stea călatoare,
adunând gând cu gând
și creând câte-o poză,
ce în stand am s-o vând,
lâng-o floare de roză.
Nu văd nimic banal,
văd doar vers de-ncântare,
pe-un tărâm sideral,
ca o rază de soare.
Mă iartă, dar așa mi-a venit a scrie citindu-ți versurile „agățate” fiecărei imagini.
Cândva, pe când îmi ziceam, c-ar fi trebuit să mă nasc în alte vremuri, cineva mi-a șoptit, râzând de mine: „Nu știi ce vorbești!
Și atunci, și acum, doar unora le-a surâs norocul.
Pentru ceilalți nu a fost frumos, ci greu!”
Așa și cu ce deținem în minte și suflet, cred eu.Mi-am dat seama ca doar unii sunt talentați, vizionari, informați, cultivați. Mai sunt cei care răzbat, așa ca mine, cu muncă și puțin din ceva-ul ăla pe care l-a dat Dumnezeu pentru a șlefui și decoji gânduri, dar de cele mai multe ori, încă mă plimb prin vremuri care nu sunt ale mele, dar în care, da, ajung acolo unde totul e mai greu.
Azi suntem ca in expresia aia: unde dai și unde crapa. Sper sa nu te superi pe mine, multe mi s-au aglomerat in minte, sunt nespuse și roiesc sa iasa la iveală. Si ies asa….
Divină ființă. Oare când vei percepe Divinitatea ascunsă în tine? Oare când vei înțelege că vorbele tale sunt umplute cu HAR, pentru ca noi să înțelegem Porunca?
Pentru ce să te iert? Pentru că spui numele cuvintelor? Pentru că dai viață gândului?
Azi, i-am raspuns unui vizitator pasager, cred, care avea cuvintele ascunse in sensuri care nu ajungeau la mine asa cum si-ar fi dorit el, cred, ca imi pare rau, dar sunt banala si neinteresanta și doar ma bucur de ce am primit ca dar, ca un joc DIVIN – și completez, să se știe, că despre scrisul meu vorbesc, indiferent dacă el conteaza sau nu pentru cineva, și chiar mi-as dori ca cei care se împiedica de asta sa caute in alta parte orice doresc ei a afla, ca aici n-am. De aici toate aceste conexiuni. Cu tine, insa, le-am dus in alte directii in alte incercari de ganduri și-ți multumesc, desi pentru unii ar parea „complezente”.
Ne-am întâlnit prin încercări și prin mărgăritare, ne-am spus vorbe sau versuri, nu complezente, ci complementare, uneori la unison. Poți crede în banalitate sau neinteresant, asta nu uînseamnă că și faci parte din acele categorii. Știi cum este? Noi, cei care primim și-ți privim darul, ne spunem părerea, îți transmitem percepția noastră despre tine. Cred că noi avem dreptate, căci cuvintele tale au deschis drumuri noi și frumoase către suflete.
Despre sensuri, mai mereu avem sensuri nepercepute de ceilalți, mai mereu înțelegem eronat sensul dorit de cel care așterne cuvinte. Niciodată nu reușim să fim perfect de acord cu ceilalți, pentru că experiența de viață diferă de la unul la altul. Cred că am văzut câte ceva din conversația ta cu acea persoană din virtual. Nu cred că tu trebuia să în țelegi sensurile, ci o altă persoană, dar asta este doar părerea mea.
Sigur, dar gandeste-te ca avem reactii. După, vin altele. Mereu am adorat oamenii care pot vedea dincolo de cuvinte.
Uite. De exemplu „sunt banala spre neinteresant”, scos de aici da alt sens poemului.
Sunt două cazuri – poate mai multe- cand cel ce citeste uita, brusc, decorul și celelalte cuvinte din poem și incearca a te convinge ce om minunat esti. Ma cred eu banala si neinteresanta? Oi fi eu modesta dar nici chiar asa. Umblu după complimente gratuite? Daca ar crede cineva ca da, le zic aici ca nu, și nu in detrimentul a ceea ce scriu.
Da, e posibil, asta e cazul doi, cum spuneam, ca inserând aceste doua cuvinte să nu mai atrag atentia asupra poeziei. M-am riscat pentru ca, brusc, in mine, s-au nascut aceste lucruri. Nu framantari, ci reactii. Am pus pe fb textul și unul dintre raspunsurile puse de mine aici. Bingo, exact ce ma asteptam. Perceptii. Unii pot vedea latura creativa, altii mesajul, unul actiunea cinematografica, cineva a scos din text doar un pasaj. Reactii. Si asta e minunat. Fiecare vede ce il lasa sufletul.
Nu stii cat ma bucur ca mai putem avea discutii precum in vremurile cand timpul parea mai bland. Zi faină!
În context, eu am legat „sunt banală, spre neinteresant” de fiecare fotografie în parte, de personajele prezente acolo. Asta si voiam să evidențiez în primul meu comentariu, cel în versuri. Și mi-a plăcut teribil această idee, de a comenta fotografiile prin versurile tale.
De ce cred eu că reacțiile de pe FB diferă de cele de pe blog? Nu am fost pe acolo să văd ce comentarii ai primit, dar… Poate voi intra, să văd și ce este pe acolo.
Și eu mă bucur că s-a mai găsit puțin timp și pentru discuții. Și o anume stare interioară, lipsită de stresul ce devine cotidian.
Mulțumesc, Adriana!
Să-ți fie și ție ziua frumoasă și parfumată!
Exact. Uneori, multi nu vor sa faca diferentierea: scriere, autor. Muza, sclipire- rezultat.
Unii nu au trecut de banal și neinteresant, altora le-a placut raspunsul melodios pe care i l-am dat, mai jos, lui Iosif. Dincolo de astea, chiar vreau sa vad oamenii și perceptiile lor; in plus, nu neg că ajuta la formarea unor legaturi care pot fi mai mult sau doar adaugi o stareși treci mai departe.
Pe curand, Mugur!
Când mugurul plesneste-n floare
Si se deschide spre Lumina,
Floarea se scutura si cade
De nu-i polenizata de Albina.
Dar cel ce-i bine ancorat
De ramul verde sanatos
Si daca e polenizat
Produce roadele IUBIRII lui HRISTOS !
Când gândul este spre a Lui lumină,
Cuvântul nu mai este necesar,
Căci des numit, El pare să devină
Cuvânt anost și poate chiar precar.
Mai bine să-L gândim, în adulare,
Decât să-L tot rostim, în gura mare.
Căci mulți vorbesc cu fală de Hristos,
Dar nu și-ar da viața lor, prinos.
Mai bine ruga-n gând este primită,
Decât în gura mare-ades rostită,
Mai bine-i primit ortul, de la cel sărac,
Decât un galben, dar cu fală aruncat.
Din Carte-am învățat acestea toate
Și îmi sunt de folos, spre bunătate,
Și spre iubirea cea adevărată
Pentru Treimea binecuvântată.
Amanetezi mănuși desperecheate
Primeşti la schimb cuvintele legate
🙂
Primesc, primesc și stau la o țigară
Cu florăresele, prin gară…
Cine oare mai cumpără flori
De la ora asta şi până în zori?
Doar oamenii fără vise. Beau tutun
Și-adună flori rătăcite ..prin scrum…
Visele se regăsesc în fum
Inspir particule, le-adun!
Eu aş fi răspuns aşa la întrebare de dinainte:
În multe locuri pe pământ
La ora asta florile se vând
Ma bucur ca ai înteles mesajul…
Un weekend binecuvântat !
SI ATÂT… !:))
Nu esti deloc banala
prin gândul exprimat.
Esti chiar de-o profunzime
de neimaginat.
Castanele sunt bune
cu miezul alb pufos
piuré-ul de castane
desert scump,delicios.
Nu toti cunosc secretul
‘castanelor” prajite
când iarna bate-n poarta
si toamna-i pe sfârsite.
În ‘miezul’ lor se afla
miros de primavara
gândul copilariei
un gând de-o noua vara.
Iar dansul printre gânduri
desculta si-n tacere,
e ca un zbor de fluturi
pe-un câmp de albastrele.
Îmi place când răspunsul
Vine în avalanșă,
Când gândul bun, din minte,
În versuri se așază.
Mereu îmi spun că timpul
Ne arată c-ar fi bine
Sa fim un pic mai simpli,
Sa ne uităm în sine
Și să privim, discret,
La dansul de senzații
Desculți, plutind, încet,
Valsând printre tentații,
Si-un strop să ne-amintim
De treceri de demult,
Cand vremea nu știa
Că se va numi trecut;
Si să-ți imaginezi,
Coșari, geamgii, florari
Si fetele de atunci,
Chiar de pe Mătăsari,
Si să nu-ți spui oftand:
„As vrea timpurile acele”
Cu siguranță mulți
Tot le-au simțit prea grele.
Când omul uita,
Si din carpe face
Motiv și scop,
Mă-ntorc, atunci, cu gândul
La vechiul iarmaroc:
C-un cantec, joc și, poate,
C-o rochie mai bună,
Uitai și de noroc
Sau gand de viată bună.
Puținul de acum
E multul de atunci
Si uite a mea mirare
Pusa-n cuvinte dulci,
In umbre de castane
Si tufănele plânse,
Caci uneori e bine
Sa ne-amintim …
De vremurile stinse.
Și atât.
„Si atât”e prea mult pentru mine,
Îmi vine sa m-ascund si mi-e rusine.
Dar unde as putea sa fug de al meu gând,
De ochiul Celui ce-a creat acest pamânt ?:)
Eu nu privesc la aparentze
Ce-nsala simturile moarte
La faima sau lucruri maretze
Ce mâine n-au utilitate.
Privirea mea e spre înaltimea
Si profunzimea din cuvinte.
Dimensiune ce transforma,
Si-nvie „mortii” din „morminte”
Azi cineva mi-a spus, citind
Raspunsul ce cuprinde „și atât”
De ce caut lucruri complicate
Ce-mi dau „satisfactii” pe jumate?
Altcineva mi-a vorbit de percepții
Iar eu am vrut doar cuvinte emoții
Care sa arate incet și discret
Ca vremurile și senzatiile pun accent
Pe fală, iubire de sine
Cand eu stiu mai bine
Ca mereu am incercat să fim mai mult
Indiferent ca e prezent sau trecut
Si ca nu-s modesta, nici fara-ncredere in sine
Dar prefer sa descopar calea spre mai bine
Sa multumesc LUI pentru ce am primit
Si să nu uit ca fara EL sunt fir de praf, mai nimic.
Si atat, ( hahaha, aici glumesc puțin)
Fost, văzut, citit. Ce aș putea să-ți mai spun eu? Spre exemplu, versul tău „Cu minți luminate albastru” amintit și într-un comentariu pe FB, la prima lectură m-a „lovit” ca lumina unui bliț. Am vrut să comentez asupra lui, dar m-au furat spre final versurile ce-mi veneau mie în minte și pe care le-am așternut. Aș fi putut face o întreagă analiză a poeziei tale, cu invizibilul ce-ți apărea ca vizibil, cu imaginile cuprinse în cuvinte, cu… Dar, ca în multe alte situații, conversația noastră a luat alt curs.
Imagini, percepții, reacții, diferite de la om la om. Mi-a plăcut și răspunsul dat de tine lui Iosif, dar mi-a lipsit butonul de like la comentarii. Așa cum mi-a plăcut și ultimul tău comentariu, adresat nimănui, am impresia.
Și atât. Sintagmă ce poate cuprinde o întreagă lume de reacții și percepții nespuse.
Da, oare de ce nu am buton de like la comentarii? HMMMM…
Avem un dar fantastic sa ne indepartam, apoi sa ne apropiem, sa cautam sensuri, apoi sa explicam partea initiala, nu cea simtita de cititor. E fascinant ce legatura am creat.
Decojesc un gând,
îmi adaug o mirare:
oare tu, până când
vei fi stea călatoare,
adunând gând cu gând
și creând câte-o poză,
ce în stand am s-o vând,
lâng-o floare de roză.
Nu văd nimic banal,
văd doar vers de-ncântare,
pe-un tărâm sideral,
ca o rază de soare.
Mă iartă, dar așa mi-a venit a scrie citindu-ți versurile „agățate” fiecărei imagini.
Cândva, pe când îmi ziceam, c-ar fi trebuit să mă nasc în alte vremuri, cineva mi-a șoptit, râzând de mine: „Nu știi ce vorbești!
Și atunci, și acum, doar unora le-a surâs norocul.
Pentru ceilalți nu a fost frumos, ci greu!”
Așa și cu ce deținem în minte și suflet, cred eu.Mi-am dat seama ca doar unii sunt talentați, vizionari, informați, cultivați. Mai sunt cei care răzbat, așa ca mine, cu muncă și puțin din ceva-ul ăla pe care l-a dat Dumnezeu pentru a șlefui și decoji gânduri, dar de cele mai multe ori, încă mă plimb prin vremuri care nu sunt ale mele, dar în care, da, ajung acolo unde totul e mai greu.
Azi suntem ca in expresia aia: unde dai și unde crapa. Sper sa nu te superi pe mine, multe mi s-au aglomerat in minte, sunt nespuse și roiesc sa iasa la iveală. Si ies asa….
Divină ființă. Oare când vei percepe Divinitatea ascunsă în tine? Oare când vei înțelege că vorbele tale sunt umplute cu HAR, pentru ca noi să înțelegem Porunca?
Pentru ce să te iert? Pentru că spui numele cuvintelor? Pentru că dai viață gândului?
Azi, i-am raspuns unui vizitator pasager, cred, care avea cuvintele ascunse in sensuri care nu ajungeau la mine asa cum si-ar fi dorit el, cred, ca imi pare rau, dar sunt banala si neinteresanta și doar ma bucur de ce am primit ca dar, ca un joc DIVIN – și completez, să se știe, că despre scrisul meu vorbesc, indiferent dacă el conteaza sau nu pentru cineva, și chiar mi-as dori ca cei care se împiedica de asta sa caute in alta parte orice doresc ei a afla, ca aici n-am. De aici toate aceste conexiuni. Cu tine, insa, le-am dus in alte directii in alte incercari de ganduri și-ți multumesc, desi pentru unii ar parea „complezente”.
Ne-am întâlnit prin încercări și prin mărgăritare, ne-am spus vorbe sau versuri, nu complezente, ci complementare, uneori la unison. Poți crede în banalitate sau neinteresant, asta nu uînseamnă că și faci parte din acele categorii. Știi cum este? Noi, cei care primim și-ți privim darul, ne spunem părerea, îți transmitem percepția noastră despre tine. Cred că noi avem dreptate, căci cuvintele tale au deschis drumuri noi și frumoase către suflete.
Despre sensuri, mai mereu avem sensuri nepercepute de ceilalți, mai mereu înțelegem eronat sensul dorit de cel care așterne cuvinte. Niciodată nu reușim să fim perfect de acord cu ceilalți, pentru că experiența de viață diferă de la unul la altul. Cred că am văzut câte ceva din conversația ta cu acea persoană din virtual. Nu cred că tu trebuia să în țelegi sensurile, ci o altă persoană, dar asta este doar părerea mea.
Sigur, dar gandeste-te ca avem reactii. După, vin altele. Mereu am adorat oamenii care pot vedea dincolo de cuvinte.
Uite. De exemplu „sunt banala spre neinteresant”, scos de aici da alt sens poemului.
Sunt două cazuri – poate mai multe- cand cel ce citeste uita, brusc, decorul și celelalte cuvinte din poem și incearca a te convinge ce om minunat esti. Ma cred eu banala si neinteresanta? Oi fi eu modesta dar nici chiar asa. Umblu după complimente gratuite? Daca ar crede cineva ca da, le zic aici ca nu, și nu in detrimentul a ceea ce scriu.
Da, e posibil, asta e cazul doi, cum spuneam, ca inserând aceste doua cuvinte să nu mai atrag atentia asupra poeziei. M-am riscat pentru ca, brusc, in mine, s-au nascut aceste lucruri. Nu framantari, ci reactii. Am pus pe fb textul și unul dintre raspunsurile puse de mine aici. Bingo, exact ce ma asteptam. Perceptii. Unii pot vedea latura creativa, altii mesajul, unul actiunea cinematografica, cineva a scos din text doar un pasaj. Reactii. Si asta e minunat. Fiecare vede ce il lasa sufletul.
Nu stii cat ma bucur ca mai putem avea discutii precum in vremurile cand timpul parea mai bland. Zi faină!
În context, eu am legat „sunt banală, spre neinteresant” de fiecare fotografie în parte, de personajele prezente acolo. Asta si voiam să evidențiez în primul meu comentariu, cel în versuri. Și mi-a plăcut teribil această idee, de a comenta fotografiile prin versurile tale.
De ce cred eu că reacțiile de pe FB diferă de cele de pe blog? Nu am fost pe acolo să văd ce comentarii ai primit, dar… Poate voi intra, să văd și ce este pe acolo.
Și eu mă bucur că s-a mai găsit puțin timp și pentru discuții. Și o anume stare interioară, lipsită de stresul ce devine cotidian.
Mulțumesc, Adriana!
Să-ți fie și ție ziua frumoasă și parfumată!
Exact. Uneori, multi nu vor sa faca diferentierea: scriere, autor. Muza, sclipire- rezultat.
Unii nu au trecut de banal și neinteresant, altora le-a placut raspunsul melodios pe care i l-am dat, mai jos, lui Iosif. Dincolo de astea, chiar vreau sa vad oamenii și perceptiile lor; in plus, nu neg că ajuta la formarea unor legaturi care pot fi mai mult sau doar adaugi o stareși treci mai departe.
Pe curand, Mugur!
Când mugurul plesneste-n floare
Si se deschide spre Lumina,
Floarea se scutura si cade
De nu-i polenizata de Albina.
Dar cel ce-i bine ancorat
De ramul verde sanatos
Si daca e polenizat
Produce roadele IUBIRII lui HRISTOS !
Când gândul este spre a Lui lumină,
Cuvântul nu mai este necesar,
Căci des numit, El pare să devină
Cuvânt anost și poate chiar precar.
Mai bine să-L gândim, în adulare,
Decât să-L tot rostim, în gura mare.
Căci mulți vorbesc cu fală de Hristos,
Dar nu și-ar da viața lor, prinos.
Mai bine ruga-n gând este primită,
Decât în gura mare-ades rostită,
Mai bine-i primit ortul, de la cel sărac,
Decât un galben, dar cu fală aruncat.
Din Carte-am învățat acestea toate
Și îmi sunt de folos, spre bunătate,
Și spre iubirea cea adevărată
Pentru Treimea binecuvântată.
Amanetezi mănuși desperecheate
Primeşti la schimb cuvintele legate
🙂
Primesc, primesc și stau la o țigară
Cu florăresele, prin gară…
Cine oare mai cumpără flori
De la ora asta şi până în zori?
Doar oamenii fără vise. Beau tutun
Și-adună flori rătăcite ..prin scrum…
Visele se regăsesc în fum
Inspir particule, le-adun!
Eu aş fi răspuns aşa la întrebare de dinainte:
În multe locuri pe pământ
La ora asta florile se vând
Ma bucur ca ai înteles mesajul…
Un weekend binecuvântat !
SI ATÂT… !:))
Nu esti deloc banala
prin gândul exprimat.
Esti chiar de-o profunzime
de neimaginat.
Castanele sunt bune
cu miezul alb pufos
piuré-ul de castane
desert scump,delicios.
Nu toti cunosc secretul
‘castanelor” prajite
când iarna bate-n poarta
si toamna-i pe sfârsite.
În ‘miezul’ lor se afla
miros de primavara
gândul copilariei
un gând de-o noua vara.
Iar dansul printre gânduri
desculta si-n tacere,
e ca un zbor de fluturi
pe-un câmp de albastrele.
Îmi place când răspunsul
Vine în avalanșă,
Când gândul bun, din minte,
În versuri se așază.
Mereu îmi spun că timpul
Ne arată c-ar fi bine
Sa fim un pic mai simpli,
Sa ne uităm în sine
Și să privim, discret,
La dansul de senzații
Desculți, plutind, încet,
Valsând printre tentații,
Si-un strop să ne-amintim
De treceri de demult,
Cand vremea nu știa
Că se va numi trecut;
Si să-ți imaginezi,
Coșari, geamgii, florari
Si fetele de atunci,
Chiar de pe Mătăsari,
Si să nu-ți spui oftand:
„As vrea timpurile acele”
Cu siguranță mulți
Tot le-au simțit prea grele.
Când omul uita,
Si din carpe face
Motiv și scop,
Mă-ntorc, atunci, cu gândul
La vechiul iarmaroc:
C-un cantec, joc și, poate,
C-o rochie mai bună,
Uitai și de noroc
Sau gand de viată bună.
Puținul de acum
E multul de atunci
Si uite a mea mirare
Pusa-n cuvinte dulci,
In umbre de castane
Si tufănele plânse,
Caci uneori e bine
Sa ne-amintim …
De vremurile stinse.
Și atât.
„Si atât”e prea mult pentru mine,
Îmi vine sa m-ascund si mi-e rusine.
Dar unde as putea sa fug de al meu gând,
De ochiul Celui ce-a creat acest pamânt ?:)
Eu nu privesc la aparentze
Ce-nsala simturile moarte
La faima sau lucruri maretze
Ce mâine n-au utilitate.
Privirea mea e spre înaltimea
Si profunzimea din cuvinte.
Dimensiune ce transforma,
Si-nvie „mortii” din „morminte”
Azi cineva mi-a spus, citind
Raspunsul ce cuprinde „și atât”
De ce caut lucruri complicate
Ce-mi dau „satisfactii” pe jumate?
Altcineva mi-a vorbit de percepții
Iar eu am vrut doar cuvinte emoții
Care sa arate incet și discret
Ca vremurile și senzatiile pun accent
Pe fală, iubire de sine
Cand eu stiu mai bine
Ca mereu am incercat să fim mai mult
Indiferent ca e prezent sau trecut
Si ca nu-s modesta, nici fara-ncredere in sine
Dar prefer sa descopar calea spre mai bine
Sa multumesc LUI pentru ce am primit
Si să nu uit ca fara EL sunt fir de praf, mai nimic.
Si atat, ( hahaha, aici glumesc puțin)
Fost, văzut, citit. Ce aș putea să-ți mai spun eu? Spre exemplu, versul tău „Cu minți luminate albastru” amintit și într-un comentariu pe FB, la prima lectură m-a „lovit” ca lumina unui bliț. Am vrut să comentez asupra lui, dar m-au furat spre final versurile ce-mi veneau mie în minte și pe care le-am așternut. Aș fi putut face o întreagă analiză a poeziei tale, cu invizibilul ce-ți apărea ca vizibil, cu imaginile cuprinse în cuvinte, cu… Dar, ca în multe alte situații, conversația noastră a luat alt curs.
Imagini, percepții, reacții, diferite de la om la om. Mi-a plăcut și răspunsul dat de tine lui Iosif, dar mi-a lipsit butonul de like la comentarii. Așa cum mi-a plăcut și ultimul tău comentariu, adresat nimănui, am impresia.
Și atât. Sintagmă ce poate cuprinde o întreagă lume de reacții și percepții nespuse.
Da, oare de ce nu am buton de like la comentarii? HMMMM…
Avem un dar fantastic sa ne indepartam, apoi sa ne apropiem, sa cautam sensuri, apoi sa explicam partea initiala, nu cea simtita de cititor. E fascinant ce legatura am creat.
Si atat, vorba poemului