Exist ca rodul iubirii trăite
Într-un timp mai concret,
Mai concret decât mâine,
Mai concret decât ieri,
Dar simţit în mine profund,
Cea de azi.
Să nu vă mire că trăiesc primitiv,
Amintind de o vreme prinsă
Într-un album îngălbenit
De acel timp!
M-am uitat, acolo,
Pe când primeam lecţii de dicţie
Speciale,
Uşoare,
Luminoase.
Erau cuvintele iubirii:
–Dacă gândeşti, exişti!,
Spunea tata;
-Dacă iubeşti, trăieşti!,
Zicea mama;
Şi prima lecţie se contura încet,
Luminându-mi mintea
Şi deschizându-mi inima.
Doar că, pe drum,
A venit destinul
Şi mi-a dat lecţii noi,
Dure, nefireşti,
Dar nu de dicţie,
Ci de viaţă nouă:
Trăiam fără să gândesc,
Iubeam fără să exist.
Amestecasem cuvintele tatei
Cu cele ale mamei
Şi prinsese contur îndoiala.
Eu exist sau trăiesc?
Eu trăiesc sau exist?,
Se plimbau peste mine
Cuvintele nefericirii
Reci, sub formă întrebării
De iscoadă seacă.
Am avut noroc,
M-am întors din venin
Spre albumul îngălbenit de timp,
Uitat pe raftul vieţii,
La popasul cu răscruce.
Pierdusem drumul.
Gândesc – exist,
Iubesc – trăiesc,
Era parola mea de revenire
Şi, nu ştiu cum,
M-am uitat, acolo,
Amintindu-mi de prima mea
Lecţie de dicţie.
Eu şi exist,
Eu şi trăiesc:
Exist să te iubesc!
Iubindu-te trăiesc!
28 iulie2013
minunat !!! tu stii !! Mi-am pus si eu întrebarea citind !!! frumos tare frumos !!!!
Maine ne vom pune intrebarea altfel. Revin. Azi a fost o joacă…doar!
O poezie frumoasă. Vocea rațiunii și vocea sufletului ne învață să trăim cu iubire.
”Dacă gândești…exiști
Spunea tata,
Dacă iubești…trăiești
spunea mama…”
Foarte frumos…
„Eu şi exist,
Eu şi trăiesc:
Exist să te iubesc!
Iubindu-te trăiesc!”
Da, daca iubim traim, asta e solutia.
Uneori lecţiile simple le primim o singură dată. E bine să FIM cu adevărat acolo. Din ele se pot ramifica celelalte! Mulţumesc, Gabriela!
Lecţia iubirii o primeşti în copilărie. Nu ştiu cum am făcut, dar uneori am uitat-o, sau am folosit-o selectiv. Acum mă simt mult mai bine decât în trecut. De asta iubesc cuvântul…AZI….
„Trăiam fără să gândesc,
Iubeam fără să exist.”
Ma intreb cati dintre noi suntem altfel ? Cred ca foarte putini. Mi-a placut.
Descopăr că suntem câţiva! Nu ştiu dacă e bine sau rău, chiar nu ştiu! Mulţumesc!
suntem mai mulţi. ne vom descoperi! 😉
Înseamnă că e de bine, Camelia! Hmmmm….
Cred ca si parintii mei au incercat sa imi transmita asemenea lectii, numai ca eu sunt grea de cap si am priceput tarziu ca existi daca gandesti si traiesti daca iubesti… Tare mult mi-a placut poezia aceasta!
“Amestecasem cuvintele tatei
Cu cele ale mamei.”
Esenţa unei existenţe în care trãirile sunt ceea ce trebuie sã fie: învãţãturi de la cei dragi, transpuse în viaţã dupã pofta inimii tale, trecute prin sita propriei înţelegeri şi transformate cu înţelepciune, în clipe de viaţã.
M-au pus pe gânduri versurile tale și-acum stau să mă gândesc: trăiesc mai mult decât exist? iubesc mai mult decât gândesc? hmmm…
Tu ai un mod de a mă întoarce spre poezie ori de câte ori pun vreuna pe blog.Cred că dacă răsfoiesc pe aici sigur găsesc entuziasmul ăsta la câteva dintre ele.Hmmmmmm…..
La felul cum scrii nu poţi fi decât într-o armonie totală: iubire, gând, trăire=a trăi. Cât despre pondere, zău că nu contează….
Chiar aşa! Esenţe mici picurate într-un vas al cunoaşterii. Picurăm în noi….încetul…cu încetul!
Am citit prima dată imediat ce te-am găsit în tabel şi n-am găsit nici eu cuvinte demne să se aşeze sub ale tale. Am recitit acum. Cel mai mult îmi vine să spun: înţelept, de fapt uimitor de înţelept; apoi am să rămân mută, în meditaţie.
Ai un mod de a pătrunde în sufletul omului…într-un fel aparte. Abia dacă am citit câteva rânduri de când te-am descoperit şi sunt uimită de generozitatea ta. Îţi voi mulţumi pentru asta…din suflet! Ăla bântuit de vorbele tale!
Nu ştiu dacă e vorba de generozitate. Încerc să spun sincer ceea ce simt, ceea ce gândesc. Mulţumesc şi eu! 🙂
Deosebit! Minte și inima… totul.
Profunda meditatie a întelegerii sensului existentei în cautarea identitatii,a cunoasterii de sine.
Un voyage spatio-temporal,prin labirintul existentei cotidiene în cautarea împlinirii dorintelor,niciodata pe deplin satisfacuti de rezultate .Evolutie !
Superba creionare de gânduri si amintiri despre viitor !:)
Spuneam ieri, pe fb, prietenilor mei de acolo, că omul are simplitatea pe tavă, in adevaruri evidente, dar se complica tot cautand ceea ce nu-i e de folos. Evoluție, însă, e cuvântul potrivit.
Draga Adriana. Nu am fb. nici blog,însa,poposesc pe bloguri din ‘pofta’ neostoita de cuvinte întelepte,încarcate de valorile iubirii autentice,ce ofera hrana si viata autentica pentru suflete curate,nobile,iubitoare de Adevar si de Dumnezeu.
Gândurile exprimate de tine în cuvinte sunt adevarate deserturi,ce bucura sufletul,asemeni unei gradini cu flori multicolore,de care ochiul nu se satura privindu-le .
Esti o adevarata oaza,în labirintul si pustietatea lumii virtuale.
Binecuvântari pe toate planurile !
Nu ma refeream la tine, cand am zis de fb. Activitatea ta o vad pe bloguri.
In rest, mulțumesc pentru aprecieri.
Jocuri de cuvinte ale unui suflet profund care traieste, exista, iubeste. De multe ori „traim fara sa gandim si iubim fara sa existam” suntem superficiali, ne complicam viata cu lucruri care nu conteaza. Te admir din tot sufletul.
..eu iți multumesc tare mult pentru fiecare gand si apreciere. Poemul asta l-am scris la vreo 4 luni dupa ce am descoperit ca pot scrie. Un om bun mi l-a asezat intr-o carte, la debut, impreuna cu alte doua poezioare. Are o insemnatate aparte pentru mine. Te pup, cu drag