Când ai două texte scrise pe aceeasi temă, unul îl trimiți la catchy. Sper să vă placă.
Fragment:
„Se împiedică și căzu. Ochiurile ciorapilor săi de mătase se certară iute între ele și dezveliră un genunchi fin, ușor zdrelit. Pur și simplu, se așeză. Un copac ciudat îi era martor tăcut. N-avea să știe că e un arbore catalpa, nu auzise niciodată, în puțina sa existență, de denumiri sofisticate, doar de lucruri pe care le putea atinge. Așa funcționa ea. Caviarul îi părea o extravaganță, de exemplu. Nu gustase niciodată, în schimb. Printre puținele sale excentricități era țigara pe care n-o lăsa, nici măcar acum, când își număra paralele din pungă. Își aprinse una, cu greu, sub adierea vântului care-i tot stingea chibrit după chibrit. Avea o slăbiciune pentru cutiile cu chibrituri, pentru bețele acelea firave care îi păreau torțe dătătoare de lumină. I se cuibărise în suflet sentimentul că…(aici, continuarea)
Citind,am realizat imaginativ,o superba scena dramatica dintr-un film tragi-comic în care barbatul si „umbra” lui, nu au reusit sa se identifice,având fiecare în particular,incertitudinea apartenentei unul altuia …
Frumoasa si realista descriere a …”femeii (din) umbra”! Felicitari !
Oamenii se amăgesc în potriviri sterile, când, de fapt, pot gasi echilibru unde nici nu se gandesc, dar prefera sa ramana ancorati unde li se pare caldut. Multumesc tare mult, Iosif!
Si eu Îi multumesc Tatalui pentru ca te-am întâlnit,chhiar si virtual printre CUVINTE VII !:)
Frumos textul tau, Adriana. O poveste ciudata, poate reala, poate nu. Dar imi aduce in minte ideea ca lumea poate ar fi cu totul altfel daca oamenii pur si simplu ar vorbi unii cu altii si nu ar fabula in minte unii cu altii. O parte din cuvinte le rostim, iar cealalta parte, de obicei mai importanta, le tacem, din diverse motive ce ni se par importante, dar nu sunt , in multe cazuri. Si atunci ne departam unii de altii pur si simplu pentru ca nu stim sa ne rostim gandurile care ne aduc bucurie.
Seara frumoasa si inspirata sa ai!
PS.Nu prea am inteles ce este de fapt site-ul pe care scrii?
Catchy e una din cele mai importante reviste pentru femei in care au scris, de=a llungul vremii, și scriitori consacrati sau nume sonore de artisti. Doar ca de ceva vreme oricine o poate face. Mie mi s-a propus din iarna sa trimit texte, dar nu ma vedeam trecand de pragul blogului meu. Si, surprinzator, primele 5 povesti chiar au avut vizualizari bunicele. Eu mă bucur din cand in cand si de astfel de emotii, pe care le anunt aici, pt ca oriunde as lasa textele tot ale mele sunt.
Cat despre poveste realitatea imi da exemple ciudate de situații gestionate prost. Am trait candva un sentiment de nesiguranta și mie nu mi-a adus nicio bucurie, dar nici nu as fi continuat sa ma zbucium aiurea, Numai bne iți doresc!
nu stiu de unde le scoti, zau, atatea povesti atat de profunde si cu descrieri asa ample…
…ei, suntem la tot pasul exemple pentru orice istorioara care aduna povesti si emotii surprinzatoare sau firesti. Multumesc pentru semn.
Femeia din umbră și umbra femeii, amestecate într-un joc de lumini ce accentuează și estompează în același timp. Omul și umbra, pereche indivizibilă, chiar dacă au gânduri și simțiri diferite.
Frumos le-ai așezat!
Umbra, cercul, firul…sunt lucruri care mi se învârt în texte și revin ades asa cum fac și cu potrivirea nepotrivita.
Multumesc, Mugur!
Umbra, cercul, firul, elemente subtile ale existenți noastre, nu totdeauna ușor de descifrat, în înțelesurile lor multiple și, uneori, ascunse. Dar le mai potrivim în nepotrivirile noastre, încercând să găsim frumusețea vieții.