22 decembrie 1989. Da, mulți dintre noi purtăm semnificația acestei date adânc în suflet. Eu evit să-mi amintesc din motive mult prea dureroase, dar am așezat-o, demult, pe un raft strălucitor de unde să pot derula, în voie, filmul acțiunilor mele din acea zi. Pentru că tinerețea mea, de atunci, chiar credea în schimbări fabuloase la care să participi direct, nu din fața televizorului. Și asta am făcut; am văzut gloanțe, oameni morți la jumătate de metru de mine, fum, haos, evenimente de-a valma, durere, neprevăzut, și, deși mă simțeam și eram erou principal în ceea ce nu visam vreodată, nu am simțit satisfacție deplină, ci doar credința că din acel moment se va deschide lumea și pentru noi, și vom ieși din tăcere în lumină glamuroasă. Lumea s-a schimbat, cum era de așteptat, și printre multele schimbări mi-a adus și mie sentimentul că din fața televizorului lucrurile se văd altfel.
De ce amintesc despre asta acum? Pentru că se împlinesc, mintenaș, 27 de ani și pentru că, în alt colț de lume, avea premiera, în acel 22 decembrie 1989, un film simpatic „Tango și Cash”, de care eu aveam să aflu mult mai târziu, vizionându-l pe o casetă, la un video și un televizor Venus, cu lămpi, în varianta alb-negru. Voi puteți să-l vedeți oricând acum, color, cu subtitrare fără să vă facă Irina Margareta Nistor urechile să vâjâie, atunci când traducea ciudat replicile lui Sylvester Stallone. Când am reușit să-l revăd cu subtitrare, m-am îndrăgostit, pe rând, ba de Cash, ba de Tango.
Profit de ocazie și vă las o listă de filme, printre care se va găsi și acesta, și care vor rula pe canalul de filme TNT, pe care, datorită acestui articol, îl voi avea și eu instalat la cerere, începând cu 1 noiembrie, adică acușica. Adio, vremuri apuse, televizoare alb negru și casete care se blocau în video playere. Bun venit, serilor de familie cu iz nostalgic, dar văzute impecabil de pe canapea. Sau cum spuneam eu cândva „noutăți împletite printre vechiturile inimii”:
Addams Family Values
The Addams Family
Barbarella
Batman
Batman & Robin
Batman Forever
Batman Returns
Beetlejuice
Blade
Blade: Trinity
Blood Diamond
Chinatown
Crocodile Dundee
Crocodile Dundee II
Demolition Man
Devil’s Advocate, The
Eyes Wide Shut
Final Destination
Gladiator
Hamlet
Interview With the Vampire: The Vampire Chronicles
Cred că după așa introducere ați bănuit că-mi place acțiunea, îmi place suspansul, neprevăzutul, îmi plac oamenii care luptă pentru adevăr și o lume mai bună, ador provocările vieții. Ceea ce nu știți e că nu cred în izbândă și victorie de unul singur, oricât de bun te-ai simți și, sunt convinsă că, mai devreme sau mai târziu, viața îți arată asta. A fi în echipă mi se pare mult mai ofertant și mai incitant, completările vin de la sine, iar cu un om cu spirit constructiv poți să deschizi în tine drumuri pe care nu ai fi vrut să pășești singur și cred că nici nu ai fi știut cum. Așa că da, astăzi sunt Ray Tango, pentru această provocare, dar asta pentru că sunt convinsă că am un Gabriel Cash lângă mine, care să facă din viața mea un spectacol, cu artificii, cu baloane de curaj, cu confetti de optimism, având ca arme minunate niște ochi limpezi și direcți și o inimă care nu suportă nedreptățile, ba mai plusează și cu niște idealuri greu de atins.
wikipedia
Da, pot încerca să fiu măcar 1% din ce reușește să facă Stallone cu magnetismul lui desăvârșit, pentru că în realitatea mea sunt, cu adevărat, partenerul care se ocupă de finanțele casei, chiar dacă nu prea știe ce înseamnă ăla broker și nici nu are veleități de înmulțire a banilor, dar știu să fac liste, listuțe, să organizez și să împart trei paie la patru măgari chiar și în situații imposibile. Pot fi ca scoasă din cutie, diplomată excesiv, și puternică atunci când e cazul, exact ca Tango al meu, dar pot recunoaște că, deși m-am născut cu corăbiile gata înecate, iar simțul umorului e mereu la alții, nu la mine, privirea de un albastru intens, mereu ghidușă și mereu pusă pe șotii a lui Kurt Russel o regăsesc în ochii soțului meu, partenerul de nădejde al vieții mele care, cu siguranță, va avea glume bune care să-mi amintească cât de frumos și ușor e să râzi. Cash are o replică savuroasă, care încearcă a aduce liniștea când e pus la îndoială neprevăzutul vieții, pericolul:„Sunt fermecat!” Asta aud și eu, atunci când cer confirmări că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău.
În film, mafiotul principal, Yves Perret, cel care le înscenează celor doi o mare cacealma, într-o idee destul de des întâlnită în vremurile pe care le trăim – „decât să faci dintr-un erou ..martir, mai bine îi pui în cârcă lucruri de care ceilalți să se îndoiască”- spune ceva de genul: „Nu că ați pierdut sau ați câștigat se va scrie despre voi, în final, ci că ați trăit cu adevărat, că ați dus jocul până la capăt!” Așa că nu vă întrebați de ce am ales acest film, este evident că am găsit în el multe elemente care să-mi dea o stare aparte.
wikipedia
Iar Kiki, Kathrine, sora lui Tango, cea despre care soțul meu spune că puteam s-o aleg ca personificare măcar că avem amândouă aceeași claie de păr și același magnetism, interpretată de Teri Hatcher, cea care pare ca timpul îi dă voie să îmbătrânească excepțional, după cum văd eu în alte seriale ale acestor timpuri, le spune celor doi:„Când veți recunoaște că lucrați bine împreună?” Replică pe care eu chiar o pun în practică în realitățile mele.
Da, sunt Tango, cel care lucrase în poliție 12 ani, așa cum lucrez eu, de imediat 12, în căsnicia mea cu un Cash adorabil, rebel, care e serios și conștiincios când e nevoie, dar care ar muta munții și ar încasa oricând orice lovitură menită mie, care aduce hohote de râs pe fața mea și care cred ca ar folosi oricand replica lui Kurt Russel, din film: „Tu ai varianta ta, eu am de partea mea ADEVĂRUL”. Sunt Tango, pentru că am învățat să fiu de încredere, când eu credeam că nu mai pot fi, și că având încredere și în celălalt, viața te poate așeza alături de învingători.
Dacă am adăuga la toate acestea recuzita – benzile de magnetofon pe care se făceau înregistrările, casetele audio care încă se găsesc în mașinile vieții noastre, amestecul ăsta între nou și vechi, între bun și rău, dacă mai adaug un prieten ca Elmo, din viața lui Cash al meu, știu că pot fi un Tango norocos să găsească, chiar și în jurul vârstei de 35 de ani, un vânător de glorie și iubire, cu care să împarți și să cucerești noi orizonturi.
Dacă viața îți înscenează ceva și ai un partener de nădejde, poți evada din urât, indiferent de câți vor vrea să te oprească din asta, sau câți îți vor pune gratii pe visuri. Pot fi Tango, poate nu așa șarmant ca Stallone, dar pot fi atentă la detalii, pot să mă molipsesc din nonconformismul partenerului, împrumutându-ne, fiecare, din opțiuni, într-un țel comun- de a fi eroii perfecți ai vieții noastre. Doi buni, care devin foarte buni…împreună!
wikipedia
Iar dacă nu v-am convins, vă invit din nou pe TNT, să vedeți și acest film și ce repede se învață engleza, doar așezând un scaun într-un loc potrivit. Poate n-ar fi rău să-i arăt soțului meu acea secvență, nu de alta, dar moldo-englezismul lui vă asigur că-l poate face personaj perfect în vreun alt film, dar ceva misterios, în care cuvintele lui ar fi coduri de nedescifrat.
Ah, și încă ceva, Yves Perret folosește doi șoricei pe care îi numește Tango și Cash. Unul îi aducea aminte de cel care îi stricase afacerile de 60 milioane de dolari în partea de est- Tango, altul că le strica în partea de vest – Cash. Dacă nu cumva am reușit să vă arăt că aș putea fi un Tango care sare, se luptă, evadează, muncește pentru ceea ce are, se plimbă prin viață cu capul sus încercând să vadă oportunitățile, și reușește, în echipă, să fie mai bun, mai de folos și mai eficient, atunci vă dau voie să vă imaginați că sunt doar unul dintre cei doi șoricei. Doar că și pentru șoricei „Gabriel Cash” al vieții mele are soluții de neimaginat. Las semn de aducere aminte.
Viața e un lung șir de evenimente, trăiri, bucurii și tristeți. Dacă ai norocul să treci prin ea în pași de tango, cu ceva „cash” în buzunare, cu zâmbetul monedă de schimb și cu oameni potriviți alături, poți spune că scenariul îl scrii zilnic, iar filmul vieții tale poate fi și comedie, și acțiune, suspans sau mister. Dar destul despre ceea ce sunt, aș fi sau voi fi. Fug să dau drumul la TV. Un motiv în plus să ador toamna asta, toamna filmelor și a serialelor TNT.
20 de gânduri despre „Tango, un nume potrivit pentru toamna asta”
Sunt “devorator de filme”! Uneori, cand cineva imi spune un titlu s-ar putea sa nu stiu daca am vazut filmul (dar daca-mi povesteste o secventa sau doua imi amintesc imediat totul). De pe aceasta lista nu am vazut “Barbarella”, “Waterworld” (am incercat sa-l vad dar am renuntat repede), “Beetlejuice” si “Zoolander” (e pe lista si pt Ben Stiller).
TNT imi place foarte mult! Am revazut / vazut filme vechi si foarte vechi care m-au uimit prin “puritatea” lor (intre altele, violenta, cand exista, nu e atat de explicita)
„Tango si Cash” mi-a placut si mie, mult.
Barbarella cred că e cu Jane Fonda, l-am văzut demult. Waterworld nu e pe gustul meu, deși jumate l-am văzut datorită lui Mihai. Ador filmele vechi și mă bucur ca pot avea si eu din nou acest canal. Pe abonamentul meu de cablu nu mai era, nu știu de ce. Tango și Cash l-am revazut chiar azi, prea îmi picurase în suflet nostalgii.
Frumos filmul, ştiu că mi-a plăcut tipa. Dar favoritul meu este Mike din „Crocodile Dundee”
Ador „Crocodile Dundee”, păstrez în memorie o grămadă de secvențe autentice. De la primul film, până la faza cu tablourile din …oras, de la vesta de piele până la rochia extravaganta si dansul lasciv de la petrecere a Lindei, ehehe…
Trebuie să recunosc că nu prea am răbdare să mă uit la filme, dar citind cele scrise de tine s-ar putea să mă „contaminez”.. Din fericire am TNT în lista de programe, deci îmi va fi ușor…Cu toate astea, pot să mă laud că am văzut câteva filme din lista ta.
Azi l-am vazut și mi-am dat seama cat pierd in ultima vreme, nimic nu m-a binedispus ca vizionarea unui film cu replici faine, cu umor, cu ceva nostalgie observand cat de multe lucruri erau depasite celor de azi, și cate ne sunt inca de neatins, vizavi de extravagantele lor. Imi plac filmele, dar canalul asta nu-l aveam in grila.
Am vazut filmul, într-adevăr ne regăsim în personaje!
..știam că o să-ți placă filmul ales. Si uite asa voi sta deoparte de virtual, cu filme bune …datatoare de stare de bine
Am vazut si eu filmul, de cateva ori chiar. Nu e printre preferatele mele, mai ales ca nici Stallone nu e, dar nici un film urat nu pot spune ca este.
Da, dacă un actor nu îți e f simpatic e greu sa gusti un film cu el. Mie mi-au plăcut mult amândoi, dar eu sunt fan Stallone, de la Rambo mi se trage, recunosc. De exemplu, nu-mi place Tom Cruise ca bărbat, dar rar am pierdut un film cu el. Ciudata minte am și eu. Te îmbrățișez, Cristina, cu mult drag!
de anul trecut, pentru mine 22 decembrie înseamnă definitivă despărțire de un prieten pe care l-am ”cunoscut” în noaptea de foc a colectivului. asta după ce ani în șir însemnase ziua de naștere a unei fetițe deosebite și mai apoi acel 22 în care speranțele noastre fluturaseră.. în van.
surprinzătoare punerea în scena căsniciei voastre!
baftă la concurs.
Am început ciudat acest articol, știu, dar nu-mi puteam scoate din minte acel 22 decembrie 1989 care m-a schimbat pentru totdeauna, cred. Am vrut să scriu despre „Tango și Cash”, cred ca din primele zile cand am citit despre campania TNT. De drag, în primul rând. E printre puținele filme din care chiar am ținut minte anumite replici, potrivite conjucturilor mele, acum, și mulțumesc că te-ai oprit pentru a-mi lăsa câteva din gândurile tale.
E uimitor cât poate însemna o dată, niște cifre care par banale pentru unii, dar atât de importante altora. Îmi amintesc perfect ambele momente din viața ta, și cel de tristețe și pe cel cu bucuria nașterii fetiței prietenilor tăi. Am un gând bun de sănătate pentru ea și unul pios pentru cel plecat definitiv. Ție îți trimit îmbrățișări.
Mulțumesc, psi.
Nu am vazut filmul dar m-ai facut curioasa. Iti doresc mult succes, Tango.
te citesc mai mult decât comentez, să știi. doar că -recunosc- m-am retras în cochilia mea de tăcere de un timp.
fetița despre care vorbesc însă are acum vreo 30 de ani. 🙂 mulțumesc de gânduri.
cât despre acel 22 decembrie, pe mine m-a rănit mult, aș vrea să uit cât de mult de fapt. de fapt tot ce a urmat după aceea. e greu să recunoști că ai fost naiv, iar eu am fost în rând cu foarte mulți alții.
Da. Doare mult ca pentru una am „luptat” și alta am primit. Ma vad mintenas la 50 de ani, neînțelegînd multe. De asta caut din nou lucrurile simple, oamenii cu care pot să construiesc și lăbuțe care nu cunosc nefericirea si mă molipsesc și pe mine cu veselia lor, exact ca într-o acțiune de asta de film aparent demodat.
Credeam ca vorbesti de fata soților Bezea, dar acum îmi dau seama ca ne raman in minte lucruri și crezi ca ele sunt in enunt. Te imbratisez din nou..
Ce frumos! Tango! Asa mai zic și eu!
Asta seara il astept pe Cash al meu sa evadam la un humus si o lipie calda, dar tare ma tem ca va veni cu doua cutii de năut și ne vom tupila pe canapea sa ne uitam la TNT.
Interesantă paralela între film şi voi doi, cei care atât de bine colaboraţi zi de zi. E tare fain să nu treacă nici o zi fără zâmbete şi împărtăşiri, fără siguranţa de a avea alături un partener de nădejde. Trebuie să revăd filmul, neapărat! 🙂
Tu știi că Mihai participă până și la citirea articolului cu voce tare, la final. E ritualul nostru. Eu am vazut filmul iar, cum spuneam, si mi s-a parut ca l-am vazut atunci prima data.
Așa vârstă memorabilă are filmul ăsta? De fapt… nu-mi vine să cred câți ani au trecut de la momentul tragic al Revoluției. Câte speranțe au nutrit oamenii din acest popor, câte vise înșelate și dărâmate de tot felul de nemernici.. Ne-ar fi trebuit niște…. Tango și Cash, care să facă ordine prin harababura noastră mioritică. Stallone este unul dintre actorii mei preferați. Are un stil al lui tare fain. Și l-am admirat atât pentru rolurile de dur, cât și pentru incredibilele roluri de comedie, care i-ai ieșit atât de bine.
Numai bine îți doresc și o duminică frumoasă! 🙂
Da, timpul trece extrem de repede. La o adica, uite cat a trecut de cand am asezat acest articol și nu am ajuns sa raspund. Mereu spunem cand e o aniversare, sau facem o urare oarecare…„sănătate”, iar cand cu adevarat nu o ai, realizezi ca e cea mai puternica urare pe care ti-o face cineva. Am avut o sinuzita care nu m-a lasat sa citesc, sa scriu, sa privesc la tv, și am realizat cata bucurie pot aduce lucrurile simple, asa cum e de exemplu, comentariul tau.
Sa ai parte de sanatate, Alex, ca poate vom gasi acum in decembrie cativa Tango si Cash care sa aduca linistea …la alegeri, iar daca nu..mai privim o data filmul și il vedem pe Stallone și vom zambi a magie cinematografica si cam atat. Multumesctare, tare mult pentru semn. Scuze pentru intarzierea raspunsului, acum iau la puricat tot ce am lasat ..in paragina de imediat o luna.
Sunt “devorator de filme”! Uneori, cand cineva imi spune un titlu s-ar putea sa nu stiu daca am vazut filmul (dar daca-mi povesteste o secventa sau doua imi amintesc imediat totul). De pe aceasta lista nu am vazut “Barbarella”, “Waterworld” (am incercat sa-l vad dar am renuntat repede), “Beetlejuice” si “Zoolander” (e pe lista si pt Ben Stiller).
TNT imi place foarte mult! Am revazut / vazut filme vechi si foarte vechi care m-au uimit prin “puritatea” lor (intre altele, violenta, cand exista, nu e atat de explicita)
„Tango si Cash” mi-a placut si mie, mult.
Barbarella cred că e cu Jane Fonda, l-am văzut demult. Waterworld nu e pe gustul meu, deși jumate l-am văzut datorită lui Mihai. Ador filmele vechi și mă bucur ca pot avea si eu din nou acest canal. Pe abonamentul meu de cablu nu mai era, nu știu de ce. Tango și Cash l-am revazut chiar azi, prea îmi picurase în suflet nostalgii.
Frumos filmul, ştiu că mi-a plăcut tipa. Dar favoritul meu este Mike din „Crocodile Dundee”
Ador „Crocodile Dundee”, păstrez în memorie o grămadă de secvențe autentice. De la primul film, până la faza cu tablourile din …oras, de la vesta de piele până la rochia extravaganta si dansul lasciv de la petrecere a Lindei, ehehe…
Trebuie să recunosc că nu prea am răbdare să mă uit la filme, dar citind cele scrise de tine s-ar putea să mă „contaminez”.. Din fericire am TNT în lista de programe, deci îmi va fi ușor…Cu toate astea, pot să mă laud că am văzut câteva filme din lista ta.
Azi l-am vazut și mi-am dat seama cat pierd in ultima vreme, nimic nu m-a binedispus ca vizionarea unui film cu replici faine, cu umor, cu ceva nostalgie observand cat de multe lucruri erau depasite celor de azi, și cate ne sunt inca de neatins, vizavi de extravagantele lor. Imi plac filmele, dar canalul asta nu-l aveam in grila.
Am vazut filmul, într-adevăr ne regăsim în personaje!
..știam că o să-ți placă filmul ales. Si uite asa voi sta deoparte de virtual, cu filme bune …datatoare de stare de bine
Am vazut si eu filmul, de cateva ori chiar. Nu e printre preferatele mele, mai ales ca nici Stallone nu e, dar nici un film urat nu pot spune ca este.
Da, dacă un actor nu îți e f simpatic e greu sa gusti un film cu el. Mie mi-au plăcut mult amândoi, dar eu sunt fan Stallone, de la Rambo mi se trage, recunosc. De exemplu, nu-mi place Tom Cruise ca bărbat, dar rar am pierdut un film cu el. Ciudata minte am și eu. Te îmbrățișez, Cristina, cu mult drag!
de anul trecut, pentru mine 22 decembrie înseamnă definitivă despărțire de un prieten pe care l-am ”cunoscut” în noaptea de foc a colectivului. asta după ce ani în șir însemnase ziua de naștere a unei fetițe deosebite și mai apoi acel 22 în care speranțele noastre fluturaseră.. în van.
surprinzătoare punerea în scena căsniciei voastre!
baftă la concurs.
Am început ciudat acest articol, știu, dar nu-mi puteam scoate din minte acel 22 decembrie 1989 care m-a schimbat pentru totdeauna, cred. Am vrut să scriu despre „Tango și Cash”, cred ca din primele zile cand am citit despre campania TNT. De drag, în primul rând. E printre puținele filme din care chiar am ținut minte anumite replici, potrivite conjucturilor mele, acum, și mulțumesc că te-ai oprit pentru a-mi lăsa câteva din gândurile tale.
E uimitor cât poate însemna o dată, niște cifre care par banale pentru unii, dar atât de importante altora. Îmi amintesc perfect ambele momente din viața ta, și cel de tristețe și pe cel cu bucuria nașterii fetiței prietenilor tăi. Am un gând bun de sănătate pentru ea și unul pios pentru cel plecat definitiv. Ție îți trimit îmbrățișări.
Mulțumesc, psi.
Nu am vazut filmul dar m-ai facut curioasa. Iti doresc mult succes, Tango.
te citesc mai mult decât comentez, să știi. doar că -recunosc- m-am retras în cochilia mea de tăcere de un timp.
fetița despre care vorbesc însă are acum vreo 30 de ani. 🙂 mulțumesc de gânduri.
cât despre acel 22 decembrie, pe mine m-a rănit mult, aș vrea să uit cât de mult de fapt. de fapt tot ce a urmat după aceea. e greu să recunoști că ai fost naiv, iar eu am fost în rând cu foarte mulți alții.
Da. Doare mult ca pentru una am „luptat” și alta am primit. Ma vad mintenas la 50 de ani, neînțelegînd multe. De asta caut din nou lucrurile simple, oamenii cu care pot să construiesc și lăbuțe care nu cunosc nefericirea si mă molipsesc și pe mine cu veselia lor, exact ca într-o acțiune de asta de film aparent demodat.
Credeam ca vorbesti de fata soților Bezea, dar acum îmi dau seama ca ne raman in minte lucruri și crezi ca ele sunt in enunt. Te imbratisez din nou..
Ce frumos! Tango! Asa mai zic și eu!
Asta seara il astept pe Cash al meu sa evadam la un humus si o lipie calda, dar tare ma tem ca va veni cu doua cutii de năut și ne vom tupila pe canapea sa ne uitam la TNT.
Interesantă paralela între film şi voi doi, cei care atât de bine colaboraţi zi de zi. E tare fain să nu treacă nici o zi fără zâmbete şi împărtăşiri, fără siguranţa de a avea alături un partener de nădejde. Trebuie să revăd filmul, neapărat! 🙂
Tu știi că Mihai participă până și la citirea articolului cu voce tare, la final. E ritualul nostru. Eu am vazut filmul iar, cum spuneam, si mi s-a parut ca l-am vazut atunci prima data.
Așa vârstă memorabilă are filmul ăsta? De fapt… nu-mi vine să cred câți ani au trecut de la momentul tragic al Revoluției. Câte speranțe au nutrit oamenii din acest popor, câte vise înșelate și dărâmate de tot felul de nemernici.. Ne-ar fi trebuit niște…. Tango și Cash, care să facă ordine prin harababura noastră mioritică. Stallone este unul dintre actorii mei preferați. Are un stil al lui tare fain. Și l-am admirat atât pentru rolurile de dur, cât și pentru incredibilele roluri de comedie, care i-ai ieșit atât de bine.
Numai bine îți doresc și o duminică frumoasă! 🙂
Da, timpul trece extrem de repede. La o adica, uite cat a trecut de cand am asezat acest articol și nu am ajuns sa raspund. Mereu spunem cand e o aniversare, sau facem o urare oarecare…„sănătate”, iar cand cu adevarat nu o ai, realizezi ca e cea mai puternica urare pe care ti-o face cineva. Am avut o sinuzita care nu m-a lasat sa citesc, sa scriu, sa privesc la tv, și am realizat cata bucurie pot aduce lucrurile simple, asa cum e de exemplu, comentariul tau.
Sa ai parte de sanatate, Alex, ca poate vom gasi acum in decembrie cativa Tango si Cash care sa aduca linistea …la alegeri, iar daca nu..mai privim o data filmul și il vedem pe Stallone și vom zambi a magie cinematografica si cam atat. Multumesctare, tare mult pentru semn. Scuze pentru intarzierea raspunsului, acum iau la puricat tot ce am lasat ..in paragina de imediat o luna.