Văzând sclipirea lumii
Sau poate doar fațete,
Uitând că doar nebunii
Mai cred că sunt vedete,
E lesne că în viață
Alegem să privim
Adânc, acolo-n suflet,
Și chiar să ne iubim;Iar de greșim adesea,
Sau căutăm solutii,
Privind spre lucruri simple,
Nu doar spre revoluții,Pe orice pisc pe care
Urcăm nemăsurat,
Unii-i găsesc cărarea,
Nu umeri de urcat.
Azi, am privit departe
Și am văzut că-n lume
Un adevăr împarte
Pionii fără nume.Și m-am gândit o clipă,
Privind la ce-i frumos,
Că-s fluture c-o aripă
Iar zborul mi-e în jos,Căci nu pot să mă-nalț,
Uitând ce port cu mine,
Dar nici nu mă abat
Prin norii cu mărime,Crezând că toate-s scrise,
Deja, acolo-n stele,
Iar de nu-mi sunt promise
Mă voi topi ca ele.
Prefer sa fiu un om
Care a ucis un vis,
Stiu, nu e de bon-ton
Să zici că ai ucis!Dar astăzi poți fi sus,
De vrea doar Dumnezeu,
Dar de nu-nvăt nimica
Aș da din nou de greu.
Rămân doar în plutire
C-un fâlfâit puternic
Și-mi scutur a mea fire
De moftul șovăielnic.Punând treaptă cu treaptă
Spre liniștea din mine,
Aș mai deschide-o poartă
Respectului de sine.
Și totuși, mă întreb,
Când doar ce-am tras zăvorul,
De ce oamenii fierb,
De ce încing motorul,
Și duc spre false piste,
Cu jumătăți de pas,
Concluziile triste
Ce n-au nici trup, nici glas?
Nu-i chip sa înțelegi,Mâinele-ți-e în umbră,Dar știu că sunt gând liberȘi mie o sa-mi ajungă!
Lecție versificată… peniță vrăjită, ce ești! Aceeași întrebare mi-o pun și eu. Poate pentru că suntem oameni și uităm. Uneori să deschidem ochii la ce e în jur, prea grăbiți să bifăm lista zilei. Alteori să respirăm simplitatea și culoarea. Suntem în viteză, suntem superficiali… Nu știu. Poate.
..da, de asta am eu plecari si reveniri, de aceea imi amestec drumurile cu multi oameni dar raman numai pe cararile unde simt miros de normalitate, simplitate, unicitate. Pentru ca nu vreau sa ajung cu orice pret nicaieri, pentru ca stiu pretul pe care-l poti plati, pentru ca exista patima dar si subînțelesuuri și majoritatea se trezeste fix in celalalt inteles, pentru că-mi plac zavoarele și portile si le trag ades in urma unora dar stiu ca altii au iarba fiarelor si nu se vor împiedica de aparente si bariere care nu sunt pentru toti. Pentru ca ..habar n-am, dar incerc sa raman cotropita de o lume a cuvintelor, fara clisee si motivationale de doi bani. Pentru ca tu ..ai deschis..azi noapte zavorul ferecat, iar eu am fost topita de drag. Te imbratisez, mugurul meu de mohair mov..
…pentru ca e mai usor sa ne lasam manipulati decat sa recunoastem ca e mai simplu sa ne vedem de drum, de menire si sa ne intersectam fara patima.
…da, dar eu prefer singuratatea absoluta, decat aparente cu staif, evitand nepotrivirea
Minunat poemul tău! Cred că e mai bine să nu ştim răspunsul exact, poate e mai bine doar să-l bănuim, să-l cosmetizăm, să nu-l putem privi în faţă.
..total de acord. Si oricum, cate intrebari cu ecou, dar fara raspuns, slobozim intr-o viata de om…
…te pup, potecuta.
În cautarea timpului pierdut,
Adesea ratacim printre cuvinte.
Pornim din nou,pe-un drum necunoscut,
Ratacitori printre …morminte !
În încercarile istovitoare,
Prin labirintul vietii relative,
Ne îndreptam privirile spre Soare,
Tânjind dupa caldura Lui mângâietoare !
La început era Cuvântul…
Dar^,înainte de Cuvânt,
Era întelepciunea,era gândul,
Ce gravita usor,peste pamânt !