Mărgăritare versificate

Platoșă, ciur, barcă, pietre

Adriana
Din cuvintele de ieri aș face o platoșă,
Din cele spuse oricui, așa fără cap și gând bun, un ciur;
Din cuvintele de mâine aș construi o barcă;
Pe cele de acum, ale altora sau ale mele,…le-aș preface în pietre.
Azi …mi-am pus platoșa, am luat ciurul, m-am urcat în barcă și am aruncat pietrele. Una câte una. Am făcut cu unele cercuri unduitoare pe luciul apei dătătoare de viață, așa cum alții au lăsat în mine vibrație bună și ecou prelung. Altele s-au scufundat rapid, exact cum au venit, pe negândite. Prea grele pentru a da altceva decât amărăciune. Unele au rămas pe mal, căci mai aveau nevoie câțiva de ele. Erau fermecate.
Eu am rămas cu platoșa, crezând că dacă vor mai arunca și alții cu pietre, nu mă vor atinge. Am uitat că mai bine le făceam vâsle, să pot ieși la liman, dar cine se mai gândea la asta când altceva părea important?
Păream precaută, dar  m-am trezit cu un ciur, c-o platoșă și-o barcă. Si nicio piatră.
Cam greu să răzbat, cam greu să ajung la mal cu armele alese!
Ce să faci cu ciurul? Să cerni vorbele, tainele și alegerile oamenilor?
Iar barca? Cine te-ar trage la mal sau cât ai crede în vântul salvator?
Dar nu mai era chip să schimb nimic.
Platoșă, ciur, barcă, pietre. Alegeri..gata făcute.
Să aștept sau să acționez? Dar cum?
În ce mod aș ajunge măcar acolo unde mă aflam?
Vraja apei îmi era străină, dar nu și cea a nopții.
Am primit în sită praf de stele, de au rămas, după ce le-am cernut, pietre aurii.
Unele dintre cuvintele lumii se duc în neant, se auresc, sclipesc și se reîntorc la noi frumoase și pline, gata sa ne fie de folos.
Vântul a dus barca în loc sigur, de unde puteam să debarc linștită, semn că mâinele poate fi cu speranță și izbândă.
Platoșa nu mi-a folosit la nimic, aparent, deși mi-a ținut de cald și m-a ferit să nu mă rănesc în vârtejul cunoașterii. Tot în plin m-a atins ce era de atins.
Am coborât pe pământ, cu pietrele aurite în ciur – prezentul meu cu bune și rele – , priponind bine barca acelui mâine cu vânt de luptă, preschimbând platoșa trecutului într-o haină de care mi-e drag, dar nu mă mai încape, dar o pun ca piesă dragă în muzeul sfânt al vieții.
Nu știu dacă alegerile mele au fost bizare, dar știu că mi-au fost mie și doar mie lumină și că m-au dus acolo unde nici cu gândul n-aș fi îndrăznit a o face.
Voi ați fost parte din vântul bun. Cei care dau furtuni sufletului sunt pietre pe fundul lacului sau praf stelar, căci niciodată nu se știe când realizezi că acel grăunte de neplăcere va fi o revelație..cândva și va deveni piatră aurită.

 

Să fiți ce vreți! Eu le port pe ale mele – ciur, platoșă, barcă și piatră!

 

Publicat de Adriana

https://www.adrianatirnoveanu.ro/

12 gânduri despre „Platoșă, ciur, barcă, pietre”

  1. Frumos ai pus în balanță trecutul, prezentul și viitorul. Câte simboluri se pot ascunde în spatele unor cuvinte..Platoșă, ciur, barcă, pietre…nimic întâmplător, lucruri, stări, aparent inutile dar care au, fiecare în parte, rolul lor…C-un ciur poți să-ți cerni gândurile, alegându-le pe cele bune dintre cele rele. Cu platoșa poți să te aperi de tine însuţi. Cu barca poți să-ți salvezi sufletul rătăcit. Cu piatra îți întărești temelia credinței în Dumnezeu…

  2. Poezia ta e ca lucrătura chinezească de pe vremuri. Fiecare detaliu lucrat la micron. Migălos și atent. Interesantă alegere de cuvinte.

    1. …cred ca e a treia oara, daca contabilizez bine, cand imi spui asta. Si inima mea bate mai tare cand vad că iți pastrezi aceeasi senzatie…, cand dai de ceva ce te face sa repeti aceste cuvinte. Si-ti multumesc.

  3. Cuvintele, rană sau vindecare, durere sau alinare, amăgire sau realitate.
    Alegerile, sunt ale noastre.

    Nu știu ce „unelte” s-ar potrivi cel mai bine trecerii mele prin lume.

    1. Recunosc că n-am aprofundat nici eu prea mult subiectul. Mihai al meu s-a mirat tare de cele 4 cuvinte. Nu i se parea ca vor avea legatura intre ele. Asa ca poti incerca sa alegi 4 cuvinte. Cine stie ce va iesi din asocierile lor.

      Si da, prefer sa cred ca alegerile ne apartin, indiferent de consecinte..

      1. Cuvintele au multă forță ascunsă în ele, multă energie, de noi depinzând folosirea corectă, în funcție de sensul interpretării lor.
        Poate fi o temă de „încercări” această selecție de patru cuvinte, cu care să-mi străbat viața trecută si viitoare. „Unelte” cu care să-mi explic trecutul și cu care să-mi ajut viitorul.

          1. Am văzut asta, fie și numai din raritatea cu care mai apari pe aici.

            Joaca poate fi foarte serioasă. Mi-ai amintit de o zicere despre „seriozitatea copilului care se joacă”.

          2. Mereu..joaca e serioasa. In plus, scrisul e ceva atat de frumos încât nu-l pot agresa cu lipsa mea de interes venita din mai multe observații banale de prin on line. Imi voi pune blogul celalalt pe privat și voi scrie fără sens și logica tot ce-mi trece prin cap. Iar daca ceva merita scos de acolo, e de bine. Pentru zvacnirile de aici…folosim inca joaca serioasa.

          3. Pare o hotărâre înțeleaptă și o bună separație între „seriozitatea” jocului și jocul seriozității.
            Să-mi dai un semn, căci uneori prefer lipsa de sens și logică. 😀 Și mai știu că ție îți trec multe prin cap.

          4. ..da, sper sa am ceva concret, si sa nu ramana iar, o idee uitata intr-un colt de neuron obosit de realitati deloc ispititoare. Pe curand.

Comentariile sunt închise