Episodul 1: Aritmetica pisicii
As vrea să alunec pe o risipire de cuvânt, să mă rostogolesc în lumea hohotelor de râs, să mă sprijin pe zâmbetele celor din jur, să-mi dau cu roșu grijile, iar așa, făloase, să plece prin oraș și să-mi lase inima goală. Jur că găsesc eu ceva cu care s-o umplu. Până una alta, giumbușlucurile celor din jur îmi ridică moralul instantaneu. Si un alint de pisică-clopoțel care nu știe diferenta între noapte și zi; ea mă învelește mereu cu trupul său, aproape de gât, ca nu cumva să-mi fie frig sau să mor de plictiseala.De n-ai pisic, nici nu știi ce-ți lipseste. După ce inspectează bine toate preșurile din dormitor, să vadă dacă sunt la dungă, i se pare ei că nu mă pricep deloc la design și le asaza cum îi plac. Mulțumită, se pitește, delicat, să vadă tot patul, de unde ar putea începe o nouă strategie.
O auzi, dar n-o vezi, o ghicesti dar n-o simți, o iubesti si ea te lasa, cuibarindu-se toată ca un ghem lângă inima ta. Te doftoricește la degetele de la picioare. Ti le numara, unul cate unul. Dacă nu-i iese aritmetica, o ia de la capat. Ce dacă tu dormi? E doar un amănunt. Dacă degetele de la picioare i se par inventariate, trece la botul lui Toto, care e tot langa tine. Simti toata lupta dintre ei, deși ai putea crede că visezi, căci doar dormi, nu? Tarziu, obosit, pisicul intra sub plapuma, face două ture sa vada daca respiri, apoi se culcușeste ușor, iar tu aproape ca nu te misti sa nu deranjezi mogâldeata.
Ce ziceam de inima mea? Că ar putea fi goală? Da, de griji. Pe alea le alung și pun în loc bucurie simplă, iar de mai rămâne vreo urmă de neplăcere un clopoțel de pisică face vrăji și le alungă. Miau…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Publicat de Adriana
https://www.adrianatirnoveanu.ro/
Vezi toate articolele lui Adriana
Mi- ai starnit amintiri – poveste pline de caldura si blandete. Ce univers frumos ai acolo.
..da, univers cotropit de pisica zbanghie, care face legea in casa. Dar e atat de frumos!
Atât de realistică descrierea activității pisoiului, că parcă am văzut cu ochii mei fiecare mișcare a sa.
Eu n-am pisoi. 😉
Atat mă abtin sa nu-mi transform blogul intr-un jurnal cu pisica neagra, dar adevarul e, din experienta stiu, că și la ea e musai sa observi și sa te bucuri de anul asta pana devine adulta, pentru ca mai apoi doar…doarme.
Poate că dispare joaca ei nebună, dar vei rămâne cu atenția ce-ți va fi acordată, poate cu zgârcenie uneori, dar și cu alinarea ce o poate aduce durerilor sau unor anumite suferințe (fizice?).
Am mai avut pisici. Cand sunt ale tale, par fermecate. Dar asta mică..chiar e. Asa e, Mugur, mă bucur ca am avut curaj sa o iau. Mi-era frica de lupul batran, dar culmea ei doi sunt prieteni la catarama. De asta e fascinant, relatia ei cu fiecare dintre ei. Mai putin cei de afara, de care ne temem cu adevarat și o protejam sa nu ajunga sa interactioneze.
Pisica va mirosi „a voi”, așa că sunt șanse foarte mari să nu-i facă nimic, dar nu se știe niciodată. Ați încercat să o duceți în brațe afară să „ia contact” unii cu alții? Poate fi o încercare, poate fi benefică.
Nici măcar nu încerc. Se miros…prin geam, ore-n sir. Dar atat. Lupoaica e nitel agresiva si imprevizibila. Nu-mi asum riscul.
Hai că nu știu pe care să invidiez mai mult, pe tine pentru că o ai pe Fifi, sau pe Fifi pentru că te are pe tine. Stai că m-am hotărât…vă invidiez pe amândouă la fel, cu și din iubire.
..lasa, nu ne mai invidia, ca ai si tu pisicuta ta …vorbitoare! A mea e doar foarte mica ;i ca orice lucru mititel..atrage ca un magnet.
Mi-a umplut şi mie inima textul tău. Multă iubire răzbate din el.
..da, e doar un zvac de a pune cuvinte in locul imaginilor. Te pup, potecuta!
Minunate astfel de camine! <3
Stiu din experienta cum e "inghesuiala" intre catei si pisici. 🙂 Animatia din jurul nostru, zambetele pe care ni le inmuguresc in suflet chiar si in momentele in care credem ca nu mai putem zambi. 🙂 Numai cand te gandesti la ei si zambesti! 🙂 Stiu bine si "insomniile" pisicilor. :))
De iubire viata mereu plina sa va fie!
Da, are tot felul de „apucaturi, insa noi se vede ca eram dornici de pisic, nimic nu nr deranjeaza chiar si atunci cand chiar deranjeaza. E amuzant și placut. Mai nou, nu pot scrie nimic, cum ma asez la masa de scris, se infiinteaza in brate, intr-un mod amuzant.Multumim pentru cuvintele frumoase, numai bine și tie, vouă!
Pot înţelege convieţuirea cu atâtea suflete prietene, dar în mod sigur eu nu m-aş descurca! Poate cu un câine sau cu un arici cum are Ioana, dar cu o pisică nu, deşi se pare că ele mă iubesc!
..cainii necesita atentie. Multa. Pisica..? E o bucurie și un amuzament gratis, mai ales la noi ca îi sfideaza pe lătrători cum nu-ți poți imagina.
Ce pisicuță simpatică! Și tare pricepută la ghidușii. Sunt „topit” după negricioase, căci am avut multe de-astea, la casa părinților mei. Și-acum mai au vreo 3, plus altele de alte culori. Dar când e singura mâță a casei, așa ce tabieturi își formează. Într-adevăr, este un amuzament minunat, căci aceste sufețele (câini, pisici, etc.) îți umplu casa cu prezența lor.
Numai bine! 🙂
Da, Alex! E jucăria mea vie, ghidusa si neinfricata, printesa din jurul cainilor carora nu prea mai le stie de frica si îi alege pe rand in joaca sa! Seara frumoasa sa ai!